Rezoluțiune contract. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.87
Ședința publică din 28.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta pârâtă - F SRL împotriva sentinței comerciale nr.8638/25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - TURISM SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 28.02.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 8638 din 25.06.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepția prematurității ca neîntemeiată, a admis în parte cererea reclamantei - TURISM SRL în contradictoriu cu pârâta - F SRL, a dispus rezoluțiunea contractului de prestări servicii încheiat la data de 15.05.2006, a obligat pârâta la plata sumei de 3161,06 lei contravaloare avans și la plata sumei de 1512,80 lei cheltuieli de judecată și a respins petitul 3 ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut sub aspectul excepției neîndeplinirii procedurii prevăzută de articolul 7201Cod procedură civilă, că excepția este neîntemeiată, întrucât capătul principal al acțiunii formulată de reclamantă este rezoluțiunea contractului, capăt de cerere neevaluabil în bani, iar restituirea avansului este o consecință a rezoluțiunii.
Primul capăt de cerere referitor la rezoluțiunea contractului a fost apreciat ca întemeiat, în considerarea faptului că reclamanta a demonstrat că și-a executat propria obligație spre deosebire de pârâtă care nu a demonstrat în nici un mod executarea obligațiilor asumate, situație în care culpa debitorului fiind prezumată potrivit articolului 1082 Cod civil, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolele 1020-1021 cod civil privind rezoluțiunea contractului.
Ca o consecință a rezoluțiunii contractului în sensul repunerii părților în situația anterioară, reținând culpa debitorului, tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3161,06 lei reprezentând contravaloare avans achitat de reclamantă conform clauzelor contractuale. Capătul al treilea din cererea de chemare în judecată prin care s-au solicitat daune-interese, s-a respins pe de o parte pentru că reclamanta nu a dovedit prejudiciul suferit în condițiile articolului 1169 Cod civil, iar pe de altă parte reținând că nu trebuie să se constituie într-un mijloc de îmbogățire, mai ales în condițiile în care părțile nu au inserat o clauză penală potrivit articolului 1066 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat - F SRL, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.
În esență, apelanta susține că instanța a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil și articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nesocotind dreptul la apărare atât prin respingerea cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare, dar și prin nepronunțarea asupra mijloacelor probatorii, cu încălcarea articolului 168 Cod procedură civilă.
Instanța a încălcat principiul aflării adevărului prin aceea că nu a ținut seama de probele propuse spre a fi administrate în cauză și a încălcat principiul egalității părților și al contradictorialității prin respingerea cererii de amânare, situație prin care a înlăturat posibilitatea pârâtei de a-și susține concluzii pe fond.
Pe fondul cauzei, apelanta a făcut precizarea că își menține apărările invocate în întâmpinare, că și-a îndeplinit obligațiile ce decurgeau din contract în sensul întocmirii proiectului pentru etajul II și efectuării demersurilor în vederea obținerii autorizației.
A precizat apelanta că obținerea Autorizației de construcție este în fapt o obligație de diligență atâta vreme cât aprecierea cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege este prerogativa organelor administrative care emit autorizația.
Intimata a depus întâmpinare în combaterea apelului, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și nedovedit.
În esență, intimata susține că pârâta apelantă a avut timp suficient să depună probe în apărare dar nu a făcut-o, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor articolului 156 Cod procedură civilă, că procesul s-a desfășurat cu toate procedurile legale îndeplinite fiind unul echitabil, iar motivele de apel nu au nici un corespondent în probele administrate.
În sprijinul susținerilor sale, apelanta a depus înscrisuri (filele 18-76), respectiv Proiectul etajului II al construcției din Municipiul B str. - nr.77A sector 2, ale construcției, Referat întocmit de expert, Expertiza tehnică necesară în vederea obținerii Autorizației, Memoriul Tehnic de rezistență, Certificat de urbanism și adresa Primăriei Sector 2 nr. 1109/2008.
Ambele părți au depus note scris cu dezvoltarea motivelor de apel, apelanta susținând că din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă dovada depunerii diligențelor în vederea obținerii Autorizației de construcție considerând astfel că și-a îndeplinit obligațiile contractuale aferente sumei achitate de intimata reclamantă, iar intimata apreciind că înscrisurile depuse de apelantă au fost obținute după pronunțarea sentinței din dosarul de fond, situație în care consideră că apelanta a manifestat lipsă de profesionalism și de seriozitate.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Motivul invocat de apelantă privind nesocotirea dreptului la apărare atât prin respingerea cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare cât și prin nepronunțarea instanței asupra probelor solicitate de pârâtă prin întâmpinare, este întemeiat.
Este adevărat că nu există, potrivit articolului 156 Cod procedură civilă, obligația instanței de a acorda termen în orice împrejurare, dar, amânarea procesului presupune aprecierea instanței în raport cu natura litigiului și împrejurările specifice în care cererea de amânare a fost formulată.
Lăsarea admiterii unei cereri de amânare la voia instanței, nu circumscrie în nici un caz ideea existenței unei puteri discreționare de vreme ce dreptul la apărare este garantat constituțional prin articolul 24(1) din Constituția României.
În speță, pârâta citată la 4.06.2007 (fila 30 dosar fond) pentru primul termen de judecată acordat la 25.06.2007 (după declinarea competenței de soluționare prin sentința civilă nr. 2320/26.03.2007 a Judecătoriei Sector 2 ), a formulat cerere de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, cerere motivată de plecarea acestuia în străinătate în perioada 20.06.2007 - 1.07.2007 și atestată cu biletele de avion anexate (filele 5-7 dosar fond).
Or, câtă vreme din dovezile depuse rezultă fără putință de tăgadă că nu s-a urmărit tergiversarea judecății, nimic nu împiedica instanța să amâne judecarea cu atât mai mult cu cât era primul termen de judecată și că prin întâmpinarea depusă în dosarul nr- a Judecătoriei sectorului 2 (fila 20) pârâta solicitase probe necesar a fi supuse dezbaterii părților.
Motivarea respingerii cererii de amânare sprijinită numai pe existența instituției substituirii, este fără suport legal, raportat la dispoziția din articolul 5 alineatele 1 și 2 din Legea nr.51/1995, care include Cabinetul individual ca formă de exercitare a profesiei cu un singur avocat, cum de altfel rezultă și din delegația depusă de avocat (fila 19 dosar Judecătoria sector 2 și fila 14 dosar apel).
În aceste condiții, se reține în sarcina primei instanțe încălcarea dispozițiilor articolului 156 Cod procedură civilă și nesocotirea dreptului la apărare, caz în care pârâta a fost prejudiciată sub aspectul lipsei unei apărări competente.
Se reține întemeiat și motivul de apel privind nepronunțarea instanței de fond asupra probatoriului solicitat de pârâtă prin întâmpinare.
Instanța de judecată este obligată, conform articolului 115 coroborat cu articolul 129(4), articolul 167 și articolul 168 din Codul d e procedură civilă, să se pronunțe asupra probelor solicitate de părți, fiind datoare să verifice problema concludenței probelor cerute.
Este de principiu că instanța are obligația de a pune în discuția contradictorie a părților probele propuse și de a motiva admiterea sau respingerea lor.
În speță, instanța de fond nu s-a pronunțat pe probele solicitate de pârâtă prin întâmpinare (fila 21 dosar Judecătoria sectorului 1), ceea ce face ca hotărârea pronunțată să fie nelegală față de articolul 115 Cod procedură civilă coroborat cu articolul 129(4) Cod procedură civilă, articolele 167 și 168 Cod procedură civilă raportat la articolul 105(2) Cod procedură civilă.
În aceste condiții, Curtea apreciază, în lumina circumstanțelor cauzei, că a fost încălcat dreptul pârâtei la un proces echitabil astfel cum este prevăzut de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererea pârâtei privind probele solicitate ar fi fost examinate legal de tribunal și nu cu înfrângerea principiului nemijlocirii și încălcarea disproporționată a dreptului la apărare.
Cu aceste considerente, Curtea va înlătura susținerile intimatei privind legalitatea hotărârii atacate și constatând încălcarea de către instanța de fond a principiilor fundamentale ce guvernează procesul civil ceea ce atrage nulitatea hotărârii, urmează ca în baza articolului 297(2) Cod procedură civilă să admită apelul declarat de - F SRL și să anuleze hotărârea atacată cu reținerea procesului spre judecare.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - TURISM SRL, pentru considerentele ce vor fi arătate.
ca formă specială de răspundere civilă contractuală permite părții care și-a executat obligațiile contractuale să se retragă din contract și pe cale de consecință, să ceară restituirea tuturor prestațiilor efectuate. Recunoscând acestei părți posibilitatea de a alege între executarea silită și desființarea contractului prin rezoluțiune (când obligația principală este cu executare uno ictu), legiuitorul a realizat echilibrul firesc între principiul forței obligatorii a contractului, principiul executării în natură și cu bună-credință a obligațiilor asumate și principiul echității.
Garanția acestui echilibru este dată de dreptul instanței judecătorești de a cenzura opțiunea creditorului în favoarea rezoluțiunii (sau rezilierii) prin acordarea unui termen de grație, prin respingerea acțiunii în situațiile în careapreciază că este posibilă și echitabilă executarea în natură a obligațiilor debitoruluiși prin respingerea acțiunii cînd debitorulși-a executat obligațiile în timpul procesului. Intervenția instanței de judecată, ca garant al echilibrului reținut în precedent, împiedică exercitarea abuzivă a opțiunii creditorului între mai multe forme de executare silită specifice obligațiilor născute din contractul sinalagmatic.
În acest context, raportat la condițiile cerute pentru admiterea rezoluțiunii judiciare și față de întregul material probator depus de pârâta apelantă în apărarea sa, instanța va aprecia asupra gravității neexecutării, dacă datorită gravității neexecutării contractul este lipsit de însuși fundamentul sau scopul său, sau fapta ilicită constituie o atingere gravă a obligației generale de bună credință.
Procedând la examinarea cauzei, se constată că obiectul contractului îl reprezintă angajamentul - F SRLde a întocmi Proiectul IIal construcției din Municipiul B,- sector 2 șiobținerea Autorizației de construcțiecu toate avizele necesare, termenul de predare a lucrării stabilindu-se la maxim 60 de zile de la data semnării contractului (a se vedea filele 5-6 dosar Judecătoria sector 2 ).
Față de obiectul cauzei astfel cum a fost convenit de părți, apreciem că angajamentul de a întocmi proiectul etajului II al construcției este o obligație de rezultat dar obținerea Autorizației de construcție cu toate avizele necesare apare ca o obligație de mijloace desfășurate cu diligența necesară în vederea atingerii rezultatului, caz în care creditorul nu beneficiază de o prezumție simplă de neexecutare dacă nu a fost atins rezultatul.
Așa fiind, din înscrisurile de la dosarul cauzei, în ce privește obligația întocmirii proiectului, rezultă că acesta s-a întocmit în termenul stabilit de părți -în perioada 15.05.2006-15.07.2006, așa cum reiese din planurile construcției filele 43-46, filele 48-50, filele 52, 64 și 69 unde se precizează data: iunie 2006 (necontestată de reclamantă).
De altfel, în ce privește Proiectul construcției reclamanta nu a făcut nici un fel de mențiuni în cererea de chemare în judecată, rezumându-se a solicita rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligației pârâtei "de a depune documentația până la 15.07.2006 (fila 3 dosar Judecătoria sectorului 2).
Se reține în acest sens și conținutul notificărilor (filele 8 și 10 Judecătoria sector 2) din conținutul cărora rezultă că Proiectul a fost întocmit.
Prin urmare, în cauză nu se prune problema unei neexecutări totale ci, de o neexecutare parțială și anume aceea a obligației de a se obține Autorizația de construcție cu toate avizele necesare.
- F SRL a făcut dovada demersurilor efectuate pentru avizarea Proiectului în vederea obținerii Autorizației de construcție, dovadă stând Referatul pe care se află sigiliul verificatorului de proiecte, Raportul de expertiză tehnică și Memoriul Tehnic de (filele 18-30), iar în cursul procesului a actualizat certificatul de Urbanism din 8.10.2007 pentru o perioadă de 12 luni (filele 73-75).
În aceste condiții, este fără putință de tăgadă că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a obține în termenul prevăzut de contract Autorizația de construcție ceea e constituie o faptă ilicită, dar în contextul celor arătate în precedent, se constată că fapta nu determină practic încetarea contractului și nici nu constituie o atingere gravă a obligației generale de bună credință, neexecutarea neavând o gravitate atât de mare încât să justifice rezoluțiunea contractului cu repunerea părților în situația anterioară.
De altfel, chiar reclamanta - TURISM SRL a solicitat în cursul judecării apelului un termen precizând că s-a și redactat o tranzacție între părțile în litigiu (fila 79), de unde se poate concluziona și că opțiunea creditorului în favoarea rezoluțiunii a fost oscilantă la un moment dat în raport de executarea chiar și parțială a contractului.
Dincolo de acest aspect, față de ansamblul probator administrat în cauză, Curtea apreciază că este posibilă și echitabilă executarea în natură a obligațiilor debitorului cu atât mai mult cu cât neexecutarea obligației de a obține Autorizația de construcție se datorează și unor cauze exterioare, independent de acesta, nefiind astfel vinovat de nefinalizarea obligației câtă vreme o serie de măsuri necesare a fi aduse la îndeplinire aparțin printre altele și creditorului ( a se vederea fila 88), iar avizele raportându-se la poziția administrației locale.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază neîntrunite condițiile rezoluțiunii contractului de prestări sevicii încheiat la 15.05.2006, în temeiul articolelor 1020-1021 Cod civil și în consecință va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă - F SRL, cu sediul în B,. nr. 7, - D 40,. 1,. 1,. 5 sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.8638/25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - TURISM SRL, cu sediul în B,-,. 74,. A,. parter,. 2 sector 3.
Anulează hotărârea atacată și pe fond respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Ia act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
28.03.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
