Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V- a COMERCIALA
Decizia comercială nr.86
Ședința publică de la 28.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - SA prin lichidator judiciar împotriva sentinței comerciale nr.13882/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - ROMÂNIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 22 dosar și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială comună depusă la fila 21 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare.
Curtea comunică apelantei reclamante întâmpinarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă prin avocat solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii principale, apreciind că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii. Arată că dreptul administratorului este restrâns, că administratorul poate încheia acte de înstrăinare numai cu aprobarea a hotărârii generale extraordinare. În cauză era necesară aprobarea AGA care lipsește. Susține că pentru Decizia Consiliului de Administrație din 19.11.1999 trebuiau îndeplinite formalitățile de publicitate prev. de art.131 alin.4 și 5 din legea 31/1990. Raportând disp. art.968 C civ. la disp. art.131 alin.4 și 5 din Legea 31/1990, constată că se află într-o cauză ilicită. De asemenea arată că intimata pârâtă nu a avut în vedere actul adițional și că instanța trebuie să înlăture prezumția bunei credințe. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă prin avocat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică conform întâmpinării.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalului București - Secția a VII a Comercială sub nr.701/2005 lichidatorul judiciar - SRL în contradictoriu cu - ROMÂNIA SRL a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1184/19.11.1999 încheiat între debitoarea - SA și - ROMÂNIA SRL, având ca obiect imobilul teren și construcții din-, sector 3,B și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului și înscrierea unei interdicții de vânzare a imobilului.
Prin sentința comercială nr.2381 din 23.11.2005 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate, și admite acțiunea, constatând nul absolut contractul de vânzare-cumpărare nr.1184/19.11.1999, încheiat între societatea debitoare - SA și cumpărătorul - ROMÂNIA SRL și dispunând restabilirea situației anterioare încheieri contractului și revenirea bunului imobil ce a făcut obiectul contractului, în averea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în virtutea atribuțiilor conferite de Legea nr.64/1995 lichidatorului judiciar, acesta poate formula acțiune în anularea actelor frauduloase precum și acțiuni cu caracter de nulitate absolută în condițiile dreptului comun, astfel că excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității acțiunii fiind neîntemeiate,au fost respinse. Pe fondul cauzei, având în vedere că înstrăinarea bunului din litigiu a fost un act de dispoziție care nu era în atribuțiile Comisiei de Administrație, iar mandatarii desemnați pentru a încheia contractul și-au depășit mandatul pentru care au fost desemnați, tribunalul a constatat că actul de vânzare-cumpărare încheiat este lovit de nulitate absolută și prin urmare acțiunea a fost admisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal pe cale de excepție, iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată.
În susținerea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei capacității procesuale active, cu motivări contradictorii. De asemenea s-au încălcat forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității Curtea a calificat calea de atac ca fiind apel, pârâta-apelantă invocând în această situație excepția de necompetență materială judecătorul-sindic în soluționarea cauzei.
Prin decizia comercială nr.381 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială pronunțată în dosarul nr- a fost admisă excepția de necompetență materială și apelul formulat de apelanta - ROMÂNIA SA în contradictoriu cu intimata - SA prin lichidator judiciar și anulat în tot sentința apelată, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Curtea a apreciat că judecătorul-sindic nu era competent să soluționeze litigiul dedus judecății. Dispozițiile Legii nr.64/1995 sunt derogatorii de la dreptul comun, judecătorul-sindic fiind chemat să judece numai acele transferuri ce intră sub incidența Legii nr.64/1995, toate celelalte urmând să fie supuse dispozițiilor de drept comun.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către - SA prin lichidator judiciar, înregistrat sub nr- la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială.
Prin decizia nr. 127 din 12 ianuarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul și casează decizia atacată, trimițând cauza spre soluționarea recursului la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, se reține că nu se putea da o altă calificare căii de atac de către Curtea de Apel București, respectiv să o califice apel, întrucât calea de atac a recursului este cea expres prevăzută de lege, în speță pârâta exercitând calea de atac - recursul -pentru a supune controlului hotărâre pronunțată de judecătorul-sindic.
Cauza a fost înregistrată sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială.
Prin decizia comercială nr.886 R din 28 mai 2007 Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială admite recursul formulat de recurenta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței comerciale nr.2381 din 23.11.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr.701/2005, casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Pentru a decide astfel, se reține că judecătorul-sindic nu a supus cenzurii propria competență de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile articolului 11 din Legea nr. 64/1995 prin care legiuitorul conferă atribuții exclusive în legătură cu procedura insolvenței.
Ca atare, raportat la dispozițiile articolului 304 pct. 3 și 105 alin. 1 Cod procedură civilă se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență funcțională specială, și pe cale de consecință cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului București - Secția a VI a Comercială,căreia îi revine competența judecării cauzei.
Cauza s-a înregistrat sub nr- la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Prin sentința comercială nr.13882 din 22.11.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei - SA în contradictoriu cu pârâta ROMÂNIA SRL.
Pentru a hotărî astfel se reține că reclamanta nu dovedit că activele înstrăinate reprezentau mai mult de J din activele societății la data încheierii actului pentru a fi necesară aprobarea Adunării generale Extraordinare a acționarilor. Președintele Consiliului de administrație, care a semnat actul în baza deciziei Consiliului, luată cu majoritate, confirmat că aprobările necesare s-au obținut, inclusiv Hotărârea Adunării Generale a acționarilor. Instanța a opinat că față de terți valabilitatea actului se pune în discuție, doar dacă se probează că aceștia cunoșteau valoarea activului care impunea aprobarea actului de către, în speță nedovedindu-se această situație.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - SA, înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială, solicitându-se modificarea în tot sentinței în sensul admiterii cererii principale.
În motivarea apelului se arată că bunurile imobile vândute au fost aportate la capitalul social al societății vânzătoare, astfel că prin înstrăinarea lor s-a produs modificarea structurii capitalului social (în sensul reducerii) și implicit a conținutului actului constitutiv, fiind necesară, sub sancțiunea nulității absolute, hotărârea Adunării Generale Extraordinare prin care să se stabilească modificarea actului constitutiv și să se decidă asupra reducerii capitalului social cât și procedeul ce va fi aplicat în acest sens (articolul 113 lit.b,c,f,j,g,m, articolului 202 din Legea nr. 31/1990, articolului 208,114, 131, 132).
În cauză, hotărârea de vinde s-a luat prin Decizia Consiliului de Administrație din 19.11.1999, care nu avea nicio delegație în acest sens, atribuțiile AGA fiind exclusive, iar formalitățile de publicitate prevăzute de articolul 131 alin. 4 și 5 din Legea nr. 31/1990 nu au fost îndeplinite.
Cumpărătoarea (terț fiind) avea și obligația de diligență, în sensul de a solicita vânzătoarei dovada îndeplinirii acestor formalități, astfel că, neprocedând astfel, această convenție nu este valabilă, pentru cauză ilicită. Se mai arată că față de dispozițiile articolului 968 Cod civil, încheierea în aceste condiții a contractului de vânzare-cumpărare cu scopul de a încălca interesele persoanelor ce pot fi vătămate prin astfel de înstrăinări secrete, constituie motiv de nulitate absolută virtuală. Actul adițional s-a încheiat, fără a exista o hotărâre AGA, sau aprobare a Consiliului de Administrație, iar pârâta - intimată nici nu a solicitat persoanei cu care a încheiat actul, împuternicirea necesară.
Mai mult, actul adițional a fost semnat de alte persoane decât cele desemnate să încheie actul de vânzare-cumpărare, care au modificat prețul stabilit anterior, fără a fi mandatate în acest sens.
În cauză, dispozițiile articolului 55 și 143 din Legea nr.31/1990 nu sunt aplicabile, raportat la interdicțiile reglementate de articolul 131 din Legea nr. 31/1990.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare se solicită respingerea apelului ca nefondat.
Analizând motivele de apel, în raport de actele dosarului rezultă următoarele:
Apelanta a susținut, fără suport legal, că actul de vânzare-cumpărare este o operațiune de reducere a capitalului social, care este de competența și nu poate fi realizată decât cu respectarea dispozițiilor articolului 208 din Legea nr. 31/1990. Instanța de fond corect reține că dobândirea activului prin constituirea ca aport la majorarea capitalului nu constituie însă o cauză de limitare a înstrăinării acestuia, bunul devenind proprietatea societății conform articolului 65 din Legea nr. 31/1990,societatea având drept de dispoziție asupra lui, fără fi necesară modificarea capitalului social. În cauză sunt incidente dispozițiile articolului 143 din Legea nr. 31/1990,în vigoare la momentul încheierii contractului, neproducându-se prin înstrăinarea bunului micșorarea capitalului, în schimbul bunului, în patrimoniul societății intrând valoarea sa, respectiv prețul vânzării.
Dispozițiile articolului 143 se referă la raporturile dintre administratori și AGA, terțul nefiind informat de ponderea bunurilor în totalul activelor societății.
Instanța de fond a apreciat judicios că reclamanta nu a dovedit incidența normei - respectiv nu a probat că activele înstrăinării reprezentau mai mult de J din activele societății la data încheierii actului pentru a fi necesară aprobarea.
Transferul dreptului de proprietate a fost autorizat la 19.11.1999 prin Decizia Consiliului de Administrație, mandatat în acest sens, prin actul constitutiv.
Susținerea apelantei, privind pretinsa depășire a mandatului nu are fundament juridic și nu poate fi primită, atât contractul de vânzare-cumpărare cât și actul adițional având o cauză licită, fiind valabil încheiat de persoanele îndrituite legal.
Împrejurarea că încheierea unor acte de dispoziții este condiționată de existența unei aprobări prealabile a Adunării Generale, ține exclusiv de raporturile acționari și administratori, lipsa unei asemenea hotărâri nefiind de natură a invalida efectele unui act de dispoziție față de un terț cumpărător de bună credință.
De altfel conform articolului 1339 Cod civil, obligația de garanție pentru evicțiune provenind din faptul personal al vânzătorului este de esența vânzării, cu atât mai mult cu cât așa cum atestă articolul 2 din contract, apelanta a garantat existența tuturor aprobărilor necesare încheierii contractului (autorizarea AGA sau decizia Consiliului de Administrație), astfel că prin acțiunea în anulare promovată ulterior, apelanta și-a invocat de fapt propria culpă. Apelanta a invocat dispozițiile articolului 968 Cod civil, fără a dovedi că în cauză sunt incidente aceste dispoziții prin îndeplinirea cerințelor acestui text.
În raport de considerentele expuse, susținerile apelantei din motivarea apelului neavând suport în fapt și în drept nu pot di reținute, sentința atacată urmează fi menținută ca legală și temeinică și pe cale de consecință conform articolului 296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - SA prin lichidator judiciar cu sediul în B, sector 3,-, și în A, str. -, -. B,. 5,. 43, Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.13882/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - ROMÂNIA SRL cu sediul în B, sector 3,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
