Rezoluțiune contract. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.95
Sedința publică de la 05 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.12090/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 27.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 05.03.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, la data de 21.07.2005, sub nr.3946/2005, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a chemat în judecată pe pârâtul solicitând să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.352/12.03.1997, cu obligarea pârâtului de a restitui AUTORITATII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, acțiunile ce au constituit obiectul contractului; să fie obligat pârâtul la plata de daune interese în cuantum de 92.198.721 lei reprezentând dobânzi și penalități calculate la ratele scadente și neachitate, cu mențiunea că aceste daune au fost calculate până la data de 15.07.2004; să fie obligat pârâtul la plata daunelor interese până la rămânerea definitivă a hotărârii de rezoluțiune; să fie obligat pârâtul la plata dividendelor încasate de cumpărător pe perioada de valabilitate a contractului, reprezentând daune-interese; să fie obligat pârâtul la plata celorlalte daune interese, reprezentând valoarea prejudiciilor aduse AVAS, altele decât cele prevăzute anterior.
Prin sentința comercială nr.12090 din 25.10.2007, tribunalul a admis în parte acțiunea, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.352 din 12.03.1997 încheiat între părți și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 17.130,22 lei daune interese calculate la 21.08.2007 constând în penalități aferente ratelor 2-6 și la plata penalităților de 0,2 % pe zi de întârziere de la 21.08.2007 la 25.10.2007 pentru ratele 2-6.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că între Fondul Proprietății de Stat - FPS, în calitate de vânzător, și pârâtul, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.352/12.03.1997, având ca obiect 4143 de acțiuni reprezentând 40 % din capitalul social al SC SA.
Conform art.2 din contract, proprietatea asupra acțiunilor vândute s-a transmis de la vânzător la cumpărător la data plății avansului. Prețul convenit de părți este de 103.575.000 lei urmând a fi plătit 20% până la 12.05.1997, iar restul în 6 rate eșalonate pe perioada 10.03.1998-10.03.2003.
Se mai reține că pârâtul nu s-a înregistrat niciodată ca acționar in evidențele Oficiului Registrului Comerțului.
Conform art.4 din contract, părțile au prevăzut o dobândă pentru plata în rate a restului de preț de 4 % pe an, iar în cazul neplății unei rate la scadență, în contract s-au prevăzut penalități de 0,2 % pe zi de întârziere.
Întrucât reclamanta a făcut dovada creanței - constatată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, dovada efectuării plății sau a cauzelor de exonerare revenea pârâtului, care nu a produs însă dovezi în acest sens.
Contractele sinalagmatice sunt guvernate de principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor asumate de părți. In cazul în care una dintre părțile contractului sinalagmatic refuză executarea contractului, cealaltă parte poate invoca excepția de neexecutare, poate cere executarea contractului, eventual cu despăgubiri sau poate cere rezoluțiunea.
reprezintă o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară. Potrivit articolului 1020 Cod civil, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice atunci când una dintre părți nu își îndeplinește angajamentul său. nu operează de drept, partea îndreptățită fiind nevoită să se adreseze instanței judecătorești cu o acțiune în rezoluțiune conform art.1021 Cod civil, iar în cazul existenței unui pact comisoriu de ultim grad, partea interesată poate solicita instanței constatarea intervenirii rezoluțiunii.
Tribunalul a constatat îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare întrucât pârâtul nu și-a executat obligația contractuală de plată a prețului.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate cu titlu de dividende și la plata de daune interese.
Conform articolului 21 din OG nr.25/2002 aprobată prin Legea nr.506/2002, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din: sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale și sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. Suntem așadar în situația unei evaluări legale a prejudiciului cauzat părții de neexecutarea obligațiilor asumate prin contract, care a dus la desființarea acestuia.
În speță, pârâtul nu a achitat în întregime rata nr.4 și nu a achitat ratele 5 și 6 din restul de preț, stabilit conform dispozițiilor articolului 4 lit. b din contract, datorând pentru acestea o dobândă de 4 % pe an, conform dispozițiilor contractuale.
De asemenea, la art.4 alin.4 din contract părțile au stabilit obligația cumpărătorului de plată a penalităților de 0,2 % din valoarea ratelor neachitate pentru fiecare zi de întârziere la plata ratelor de preț.
În ce privește capătul de cerere privind plata cu titlu de daune interese a dobânzilor și penalităților datorate în temeiul contractului autorității, în speță vânzătorului AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, s-a reținut că legea specială - articolul 21 din OG 25/2002 include expres în categoria daunelor interese aceste sume, prezumând că neplata acestora a cauzat un prejudiciu și pe cale de consecință trecând sarcina probei contrarii către cumpărător. Prin urmare instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume cu titlu de daune interese: 17.130,22 lei penalități aferente ratelor 2-6 calculate până la 21.08.2007 și la plata în continuare de penalități de 0,2 % pe zi la aceste rate, calculate pentru perioada 21.08.2007-25.10.2007 - data pronunțării hotărârii.
Tribunalul a considerat neîntemeiată cererea de acordare de daune intere constând în dividende încasate de pârât, atâta timp cât reclamanta, căreia îi incumba sarcina probei, conform art.1169 Cod civil, nu a dovedit că pârâtul a încasat aceste beneficii. Mai mult, expertul arată în raportul de expertiză că din analiza documentelor din dosar și a celor puse la dispoziție de părțile litigante rezultă că societatea privatizată a lucrat cu pierderi, nefiind încasate dividende.
În ce privește prejudiciul suferit de AVAS ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor, se reține că expertiza economico-financiară nu a relevat prejudicii create de pârât. Instanța a apreciat că singura modalitate prin care pârâtul ar fi putut crea prejudicii societății care să ducă la scăderea valorii acțiunilor sau la scăderea activului net al societății în funcție de care se poate aprecia "valoarea" acțiunilor era aceea a participării în adunările generale ale acționarilor și exprimarea unui vot favorabil anumitor operațiuni prin care s-ar fi urmărit fraudarea intereselor reclamantei sau ale societății, vot ce ar fi determinat o majoritate necesară adoptării operațiunilor prejudiciabile. Prin urmare, scăderea valorii de piață a acțiunilor nu poate fi imputată pârâtului cumpărător ca un prejudiciu cauzat urmare a rezoluțiunii contractului vânzare-cumpărare acțiuni.
Pentru a se declanșa răspunderea pârâtului trebuia dovedită existența tuturor elementelor răspunderii civile: prejudiciul, fapta cauzatoare de prejudicii, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, culpa. În speță, reclamanta nu a dovedit fapta prejudiciabilă a pârâtului și nici împrejurarea că acesta ar fi cauzat scăderea valorii acțiunilor, producând astfel un prejudiciu reclamantei, mai ales în condițiile în care deținea doar 40% din totalul acțiunilor.
Expertul a analizat obiectivele stabilite de reclamantă, respectiv evoluția valorii acțiunilor societății privatizate în raport cu valoarea negociată a prețului acestora, precizând că nu poate determina valoarea de piață a acțiunilor față de informațiile furnizate de partea reclamantă, constatând doar că activul net contabil are o valoare negativă.
Expertul nu a identificat drept cauză a scăderii activului sau a stării actuale a societății fapta pârâtului din prezenta cauză. Având în vedere împrejurarea că nu s-a făcut dovada faptei acestuia și a raportului de cauzalitate dintre presupusa faptă și prejudiciul constând în scăderea activului societății, respectiv diminuarea valorii acțiunilor, instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese constând în prejudiciul cauzat autorității ca urmare a activității sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea apelului, se arată că prin sentința criticată, deși a dispus rezoluțiunea contractului, instanța de fond nu s-a pronunțat și cu privire la petitul constând în restituirea pachetului de acțiuni ce au făcut obiectul contractului.
Or, restituirea pachetului de acțiuni reprezintă tocmai consecința rezoluțiunii judiciare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.
De asemenea, în ceea ce privește obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 68.937,50 RON, reprezentând prejudiciul suferit de AVAS ca urmare a diminuării valorii activului net contabil, instanța de fond a respins acest petit al acțiunii, reținând că expertiza economico-financiară nu a relevat alte prejudicii create AVAS.
Se consideră greșită motivarea instanței de fond în sensul celor arătate, pentru următoarele considerente:
Prezenta acțiune are caracterul unei acțiuni comerciale îndreptate împotriva cumpărătorului pentru repararea prejudiciului cauzat AVAS în virtutea calității de acționar, calitate dobândită în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, prin care s-a transmis proprietatea acțiunilor către cumpărător cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari.
Astfel, în cazul transmiterii acțiunilor, dobânditorul devine titularul unor drepturi derivate izvorâte din lege și din contractul de societate. Este vorba, în primul rând, de dreptul la dividende, prevăzut de dispozițiile art. 67 din Legea nr.31/1990 republicată și de dreptul la vot în adunarea generală a acționarilor prevăzut de dispozițiile art. 101 din aceeași lege.
Autoritatea implicată în privatizare și-a îndeplinit obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra acțiunilor, fapt ce a permis cumpărătorului să devină acționar al societății privatizate. În această calitate, cumpărătorul pachetului de acțiuni a participat în adunările generale ale acționarilor, fapt ce a permis adoptarea hotărârilor ce au exprimat voința socială. Cumpărătorul a beneficiat de aceste drepturi, deși nu își îndeplinise toate obligațiile contractuale, iar AVAS a fost privată de exercitarea acestor drepturi.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere nu faptul că, în speță, cumpărătorul a avut sau nu o poziție majoritară, ci faptul că s-a bucurat de calitatea de acționar și de drepturile conferite de această calitate în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Așadar, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra celor 4143 acțiuni, AVAS a transmis pârâtului și dreptul de a vota în adunarea generală a acționarilor corespunzător cotei de 40% din capitalul social transmis, procent semnificativ în etapa decizională legată de activitatea societății. Cu toate acestea, modul defectuos de administrare a societății a condus la diminuarea activului net contabil și, implicit, la scăderea valorii acțiunilor.
Totodată, din interpretarea clauzei nr.7.2 din contract rezultă că pârâtul cumpărător a cunoscut situația societății privatizate, prin luarea la cunoștință a tuturor contractelor civile și comerciale încheiate de societate, contractând în aceste condiții și asumându-și toate riscurile contractuale, inclusiv riscul ca societatea să înregistreze pierderi financiare.
În condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni a fost rezoluționat din culpa exclusivă a cumpărătorului, culpă care de altfel este prezumată, AVAS redobândește calitatea de acționar la o societate al cărei activ net contabil s-a depreciat foarte mult, prejudiciul fiind evident.
Prin nr.OG25/2002, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a anticipat existența situațiilor în care, urmare a rezoluțiunii din culpa cumpărătorilor, societățile privatizate se reîntorc de jure în portofoliul AVAS, cu o situație financiară dezastruoasă.
Ca atare, a fost instituit dreptul autorității de a cere și a obține daune-interese în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Dispozițiile articolului 21 alin.11din nr.OG25/2002, cu modificările si completările ulterioare, arată exemplificativ și nu limitativ categoriile de daune-interese pe care AVAS le poate solicita pentru repararea prejudiciului în cazul rezoluțiunii contractului.
Mai mult, alineatul 3 al aceluiași articol arată că pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești daune-interese.
Stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin.2, precum și a celor provocate Autorității se va face la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate de lege pentru astfel de operațiuni.
Este adevărat că sarcina probei existentei prejudiciului și a culpei pârâtului incumba creditorului, cu excepția situațiilor în care întinderea prejudiciilor este fixată de lege și culpa este prezumată.
O astfel de excepție se instituie prin nr.OG40/2003 pentru modificarea și completarea nr.OG25/2002 prin care a fost înlăturat orice dubiu asupra necesității probării existenței unui prejudiciu și implicit a culpei cumpărătorului, articolul 21 din nr.OG25/2002, astfel cum a fost modificat prevăzând că stabilirea și întinderea prejudiciilor se va face în baza unei expertize financiar contabile prevăzute în mod imperativ de către legiuitor.
Expertiza efectuată în cauza a relevat un prejudiciu creat AVAS constând în diminuarea activului net contabil, diminuare care se reflectă în valoarea de piață a acțiunilor, însă instanța de fond nu l-a acordat, apreciind ca expertul nu a identificat drept cauză a scăderii acțiunilor fapta intimatului-pârât.
Se menționează că nu expertul trebuia să identifice drept cauză a scăderii activului fapta pârâtului, aceasta fiind o chestiune de apreciere a instanței de judecată, care, la rândul ei, trebuia să aibă în vedere dispozițiile articolului 21 din nr.OG 25/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, se invocă dispozițiile articolului 296 Cod Proc. Civilă, precum și dispozițiile la care s-a făcut referire mai sus.
Intimatul legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 295 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Deși instanța de fond a constatat că pârâtul nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligația contractuală de plată prețului și ca urmare a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 352/12.03.1997 încheiat între părți, a omis să se pronunțe și asupra consecinței directe acestei măsuri, respectiv a revenirii acțiunilor ce au format obiectul contractului în portofoliul.
Cum rezoluțiunea reprezintă o desființare a contractului care produce efecte retroactive, părțile sunt repuse în situația anterioară: cumpărătorul trebuie să restituie vânzătorului acțiunile iar în privința sumelor achitate de cumpărător în contul contractului, în această materie sunt aplicabile dispozițiile speciale ale articolului 21 alin.1 din OG nr. 25/2002, în sensul că toate aceste sume sunt reținute de autoritate.
În ceea ce privește restituirea de către pârât dividendelor încasate pe perioada de valabilitate a contractului, din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că în perioada 1997 - 2004 societatea nu a înregistrat profit iar dividendul, fiind un element al profitului net, nu a fost creat și prin urmare nici încasat de acționari. Ca atare, în mod corect acest capăt de cerere a fost respins de instanța de fond.
Referitor la prejudiciul în valoare de 68.937,50 RON invocat de, expertul contabil arată că acesta reprezintă o diminuare a activului net contabil, realizată pe două căi: scăderea valorii mijloacelor fixe cu suma de 11.280 RON (reducere obiectivă care s-ar fi produs indiferent de structura acționariatului) și pierderi consecutive în perioada 1997- 2005 în valoare de 56.822,2 RON.
Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că aceste pierderi se datorează pârâtului prin exercitarea necorespunzătoare a oricărui drept generat de calitatea de acționar sau de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Simplul fapt că pârâtul a beneficiat de aceste drepturi iar a fost privată de exercitarea lor nu înseamnă că scăderea activului net trebuia automat imputată pârâtului. puteau rezulta din activitatea societății în condițiile evoluției corespunzătoare a pieței, aceeași situație putându-se înregistra și dacă acționar ar fi fost în continuare statul. De asemenea, nu are relevanță că pârâtul a cunoscut situația societății privatizate și și-a asumat riscul ca aceasta să înregistreze pierderi financiare întrucât nu s-a stipulat în contract că pierderile de această natură îi vor fi imputate.
Articolul 21 din OG nr.25/2002 vorbește de prejudicii cauzate de cumpărător or în cauză nu s-au dovedit alte asemenea prejudicii.
Față de cele arătate, în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâtul să restituie reclamantei acțiunile ce au făcut obiectul contractului în speță, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.12090/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în Localitatea,-, Județ S
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâtul să restituie reclamantei acțiunile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.352/12.03.1997.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4
6.03.2008
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan
