Sechestru asigurator. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr.1/C/2010 - R
Camera de Consiliu
din 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurenta pârâtă- SRL,cu sediul în B, B-dul - -, Clădirea, nr.8.4 împotriva INCHEIERII nr. 25/I/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 09.06.2009 în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - CA- O, cu sediul în O,-, județul B, având ca obiect SED..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în substituirea avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.4/2010 emisă de Baroul Bihor în reprezentarea recurentei și avocat în baza împuternicirii avocațiale din 11.01.2010 în reprezentarea intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei prin chitanța - din 12.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, la data de 10.12.2009, după care:
INSTANȚA, nefiind alte excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului - SRL astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurător, iar în subsidiar obligarea intimatei la plata unei cauțiuni în cuantum de din valoarea reclamată în baza art.591 alin.2 Cod Procedură Civilă.
În susținerea recursului apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul d e Procedură Civilă privind sechestrul asigurător, creanța nu este exigibilă, astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 226/C/2009 a Curții de Apel Oradea, care se află depusă în copie la dosar.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului titular.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate.
În susținerea cererii sale arată că s-a depus la dosar extras de cont privind debitul principal care a fost achitat în luna ianuarie 2009. Consideră că actul constatator al creanței este contractul de vânzare - cumpărare care conține și o clauză penală, astfel că în cauza e necesar a se dovedi neexecutarea contractului. Se contesta cuantumul sumei, dar nu există un act constatator al creanței.
Depune la dosar concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurentei arată că pentru aplicarea art. 591 Cod Procedură Civilă nu se discută buna sau reaua credință.
Reprezentanta intimatei arată că penalitățile devin scadente la momentul plății.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin Încheierea nr.25/I/COM din 9 iunie 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de creditoarea - CA- O împotriva debitoarei - SRL B și în consecință a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei până la concurența sumei de 138.015,99 lei, sub condiția plății unei cauțiuni în cuantum de 13.000 lei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 69/16.09.2009 prin care creditoarea s-a obligat să vândă debitoarei marfă, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea acesteia în termenul de plată stipulat, pe baza facturilor emise de către creditoare. Pentru întârzierea la plata facturilor, s-a prevăzut obligația debitoarei de a plăti penalități de întârziere calculate de la data scadenței și până la data plății.
În executarea contractului, creditoarea a emis în perioada ianuarie 2006-februarie 2008 pe numele debitoarei mai multe facturi fiscale în valoare totală de 347.742,50 lei.
Facturile fiscale nr.-/12.01.2006, nr.- din 23.01.2006, nr.-/27.01.2006,
nr.-/11.05.2006,nr.-/22.05.2006, nr.-/12.06.2006, nr.-/26.06.2006,
nr.-/21.07.2006, nr.-/21.07.2006,
nr.-/12.09.2006, nr.-/17.10.2006,
nr.-/21.05.2007, nr.-/09.07.2007,
nr.-/15.08.2007, nr.-/23.11.2007,
nr.-.02.2008, nr.-/18.02.2008 au fost acceptate expres de către debitoare însă plata conform susținerilor acesteia s-a efectuat fragmentat și, de fiecare dată cu întârziere, fapt sancționat prin contractul sus menționat art.3 pct.2 alin.5 cu plata penalităților de întârziere de 0,25 % din valoarea facturilor fiscale pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru achitarea penalităților de întârziere în sumă totală de 138.015,99 lei creditoarea a introdus acțiune împotriva debitoarei pe calea dreptului comun ce a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr- cu termen de judecată la data de 25.06.2009.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 591 alineatul 1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Instanța constatând că sunt îndeplinite aceste condiții legale, a apreciat că cererea de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitoarei este întemeiată astfel că a admis-o, obligând creditoarea la plata unei cauțiuni, față de cuantumul ridicat al creanței și de consecințele pe care instituirea măsurii le va avea asupra activității debitoarei.
S-a dispus astfel instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei până la concurența creanței, urmând ca valorificarea bunurilor sechestrate să se poată face, eventual, numai după ce creditorul a obținut titlul executoriu.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, instanța a obligat debitoarea să plătească creditoarei cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitoarea -" "SRL B, solicitând casarea ei, cu consecința respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurator, iar în subsidiar obligarea intimatei la plata unei cauțiuni de din valoarea reclamată, în baza art.591 alin.2 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, debitoarea arată că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea încheierii recurate că, în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.591 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv existența unei creanțe certe, exigibile și constatată printr-un act scris și existența unei acțiuni pe fond.
Recurenta învederează că încheierea este nelegală și netemeinică, întrucât nu este îndeplinită cerința existenței unui act scris constatator al creanței și nici a exigibilității creanței, nefiind emisă nici o factură pentru plata penalităților de întârziere, care să ateste depășirea vreunui presupus termen de scadență.
În situația în care intimata și-ar fi întemeiat cererea pe dispozițiile art.591 alin.2 Cod procedură civilă, o condiție obligatorie a admisibilității cererii era aceea de a consemna din suma reclamată în cererea principală, ca și cauțiune, fapt nerealizat, iar cauțiunea stabilită de instanța de fond este nelegală.
În drept au fost invocate prevederile art.304/1 și 591 și urm. Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele expuse detaliat în considerente, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la cererea subsidiară a recurentei, de aoo bliga la plata cauțiunii în cuantum de din valoarea reclamată, arată că nu se opune.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.304 raportat la art.304/1 și 306 Cod procedură civilă, pe baza materialului și lucrărilor de la dosar, se constată că aceasta este netemeinică și nelegală.
Cererea reclamantei intimate a fost întemeiată pe prevederile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit căruia creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune, putând fi obligat la plata unei cauțiuni fixată de instanță.
Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru instituirea unui sechestru asigurator, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: - creanța să fie constatată printr-un act scris - și să fie exigibilă.
În speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții. Astfel, contractul de vânzare - cumpărare nr.69 din 16 septembrie 2004 încheiat între părți constituie act scris, dar prin acesta nu este constatată creanța, ci modul de calcul al acesteia, raportat la prețul și termenele de plată stabilite prin facturile fiscale care însoțeau marfa.
Or, câtă vreme unele facturi ( nr.- din 10 mai 2006, nr.- din 3 august 2006 - filele 16 și 22 ) ce cuprind debitul sunt stornări la alte facturi a căror plată se făcuse de câteva luni, iar pe facturi nu este înscrisă penalitatea de întârziere, instanța apreciază că în speță nu este îndeplinită nici condiția exigibilității creanței.
Cum factura este actul scris prin care se stabilește prețul și data plății, conform art.2 din contractul nr.69 din 16 septembrie 2004, tot factura ar trebui să fie actul scris care să constate cuantumul penalităților de întârziere, câtă vreme acestea se raportează la debit și data plății, ceea ce în speță nu există.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.591 alin.1 Cod procedură civilă, pentru instituirea sechestrului asigurator, considerente pentru care în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă urmează să admită ca fondat recursul și să modifice încheierea în sensul respingerii cererii de înființare a sechestrului asigurator.
Referitor la cererea subsidiară a recurentei, de a obliga intimata la plata unei cauțiuni, în cuantum de din valoarea reclamată, conform art.591 alin.2 Cod procedură civilă, instanța nu poate da curs acestei cereri, câtă vreme nu a fost investită cu o cerere întemeiată pe acest text de lege, iar în recurs conform art.294 raportat la art.316 Cod procedură civilă, nu se pot formula cereri noi.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă, intimata creditoare va fi obligată să plătească recurentei debitoare, suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta -" "SRL B împotriva Încheierii nr.25 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
RESPINGE cererea formulată de creditoarea -""SRL cu sediul în O,- împotriva debitoarei -" "SRL cu sediul în B,-, clădirea, sector 3, pentru instituirea sechestrului asigurator.
OBLIGĂ creditoarea intimată -""SRL la plata sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea debitoarei recurente, reprezentând taxa de timbru.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.dec. jud. - în concept, 13.01.2010
Jud. fond
Tehnoredact.-- 4 ex - 13.01.2010
Emis/exped 2 comunicări:
1. -" "SRL cu sediul în B,-, clădirea, sector 3,
2. -""SRL cu sediul în O,-
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Bocșe Elena, Blaga Ovidiu
