Sechestru asigurator. Decizia 224/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 224
Ședința publică de la 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL împotriva încheierii din 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul - în contradictoriu cu intimata - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială nr.43 /2009 și intimata prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. -/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata a depus prin serviciul registratură un set de înscrisuri în dublu exemplar.
Curtea comunică recurentei, setul de înscrisuri și dispune completarea citativului încheierii anterioare în sensul că ambele părți trebuiau trecute în citativ cu sediile alese.
Recurenta prin avocat depune înscrisuri și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, iar în subsidiar, în temeiul art. 304 pct.9 și art.304/1 pr.civ. solicită admiterea recursului cu consecința modificării în tot a încheierii recurate în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurător, cu cheltuieli de judecată. Susține că instanța de fond a încălcat grav principiul contradictorialității și principiul "egalității armelor", în condițiile în care deși cauza urma să se judece în camera de consiliu, fără citarea părților, intimata a fost citată și a pus concluzii pe fondul cauzei. De asemenea, arată că instituirea sechestrului asigurător creează grave prejudicii recurentei, întrucât băncile vor putea considera că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, existând riscul iminent al blocării finanțării.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală. Cheltuielile de judecată le va solicita pe calea unei acțiuni separate. Menționează că instanța de fond a dispus citarea intimatei în vederea depunerii cauțiunii și a taxei de timbru aferente. De asemenea se susține că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut faptul că se impune înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale debitoarei, întrucât intimata a făcut dovada inexistenței unui titlu executoriu și a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Ambele părți depun practică judiciară.
CURTEA:
Prin cererea formulată în data de 05.11.2009 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, creditorul - SA a chemat în judecată debitorul - SRL, solicitând să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile constând în sumele de bani constituite în depozite bancare ale debitoarei pentru suma de 1.101.826,72 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise de creditor ca urmare a lucrărilor de construcții efectuate în beneficiul debitorului și rămase neachitate.
Prin Încheierea pronunțată la 13.11.2009 în dosarul nr.-, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis cererea creditorului, a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului, constând în sumele de bani constituite în depozitele bancare ale acesteia până la concurența sumei de 1.101.826,72 lei și a obligat debitorul la plata sumei de 6.447,59 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse prin dispozițiile art. 907 Cod comercial și art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă pentru înființarea sechestrului asigurător. Astfel, creanța invocată de creditor este constatată potrivit înscrisurilor depuse la dosar și este exigibilă, scadența la plată intervenind la data de 06.02.2009.
De asemenea, creditorul a făcut dovada intentării unei acțiuni de fond prin care solicită obligarea părții adverse la plata creanței invocate, înregistrată sub nr- la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Totodată, creditorul a respectat dispozițiile instanței referitoare la necesitatea consemnării unei cauțiuni în valoare de 110.182,67 lei, stabilită în cuantum de 105 din cuantumul total al pretențiilor.
Sechestrul asigurător constituie o măsură de indisponibilizare a bunurilor urmăribile ale debitorului în scopul valorificării acestora la momentul obținerii unui titlu executoriu. Înființarea sechestrului asigurător în cauză, este oportună, măsura urmând să fie adusă la îndeplinire de către executorul judecătoresc.
Împotriva acestei încheieri, debitorul - SRL a formulat recurs, timbrat în termen legal, solicitând casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe sau, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de înființare a sechestrului asigurător, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat în primul rând, în raport cu art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. 2 și art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, că tribunalul a încălcat principiul contradictorialității și egalității părților. Aceasta deoarece, deși potrivit art. 592 alin. 1 Cod procedură civilă cauza urma să se soluționeze în camera de consiliu, fără citarea părților, intimata a fost citată, a depus înscrisuri și a pus concluzii pe fondul cauzei, fiindu-i acordat cuvântul în acest sens la termenul de judecată de la 13.11.2009, astfel cum rezultă din practicaua încheierii de la acea dată. În mod greșit tribunalul a permis creditorului, să-și susțină cererea în fapt și în drept, deși judecata acesteia trebuia să se desfășoare fără citarea părților.
Citând creditorul, tribunalul trebuia să acorde aceleași drepturi și debitorului, în virtutea principiului contradictorialității și al "egalității armelor", consacrat prin art. 6 din CEDO în sensul dreptului la un proces echitabil.
Printr-un alt motiv de recurs s-a arătat, în raport cu art. 304 pct. 9, art.3041Cod procedură civilă, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală. În acțiunea sa, creditorul a eludat cadrul contractual mai larg al raporturilor dintre părți. "Bonul de comandă" invocat de creditor în susținerea cererii, privește doar o parte a unui ansamblu mai larg de lucrări pe care debitorul le-a contractat cu creditorul, din care la data de 01.01.2009 mai avea de executat lucrări în valoare totală de 1.200.482,01 Euro. Multe dintre lucrări au prezentat deficiențe, în perioada de garanție, iar debitorul nu a avut posibilitatea executării scrisorii de garanție în urma reducerii perioadei de valabilitate a acesteia, pentru despăgubiri de circa 3.018.913 lei și în acest context, creditorul a formulat, în mod șicanatoriu, cererea de încuviințare a sechestrului asigurător. Instituirea măsurii asigurătorii aduce grave prejudicii debitorului în ceea ce privește derularea finanțării obținute pentru realizarea lucrărilor, precum și sub aspectul desfășurării activității curente.
Intimata - SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, arătând în primul rând că tribunalul a dispus, în mod întemeiat, citarea creditorului, exclusiv în vederea depunerii cauțiunii, potrivit art. 592 alin. 2 Cod procedură civilă, precum și în vederea timbrării cererii. Cum sumele depuse, cu titlu de cauțiune și pentru timbrare sunt semnificative, creditorul nu putea depune originalele dovezilor de plată prin registratură, având în vedere situații anterioare în care s-au rătăcit documentele sau au ajuns cu întârziere la dosar. Prin urmare, în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă sau principiul contradictorialității. De asemenea, tribunalul a reținut, în mod corect, că în cauză erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 907 Cod comercial și art.591 Cod procedură civilă pentru instituirea sechestrului asigurător, referitoare la inexistența unui titlu executoriu, constatarea creanței printr-un act scris și caracterul exigibil el acesteia, formularea acțiunii pe fonul cauzei. În plus, susținerile recurentei privind un pretins debit în sumă de 3.018.913 lei sunt neîntemeiate, creditorul consemnând, de altfel, cauțiunea stabilită.
În dovedirea susținerilor părților, Curtea a încuviințat acestora proba cu înscrisuri.
Față de acestea, având în vedere actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru termenul de judecată de la 13.11.2009, tribunalul a citat doar creditorul, cu mențiunea depunerii cauțiunii stabilită și a achitării taxei judiciară de timbru și a timbrului judiciar, astfel cum rezultă din dovada de citare (fila 200 la dosar) și cum s-a consemnat în practicaua încheierii atacate. Procedând astfel, tribunalul a nesocotit dispozițiile art. 592 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora asupra cereri de instituire a sechestrului asigurător instanța decide, în camera de consiliu, fără citarea părților. Mai mult, la termenul de judecată, instanța a oferit creditorului posibilitatea să-și susțină cererea în fapt și în drept prin depunerea de înscrisuri probatorii și prin acordarea cuvântului în concluzii asupra cererii. În condițiile în care dispozițiile art. 592 alin. 2 Cod procedură civilă instituie, în mod expres, interdicția citării părților pentru judecata cererii, tribunalul era dator să recurgă la alte mijloace procedurale permise legal pentru înștiințarea creditorului în legătură cu obligația de depunere a cauțiunii și timbrare a cererii. Dovezile în acest sens puteau să fie înaintate la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al instanței, neputându-se reține ca fiind justificată susținerea creditorului în sensul că valoarea substanțială a înscrisurilor doveditoare nu permitea depunerea lor prin registratură, pentru că în alte cazuri, acestea s-au pierdut sau au ajuns cu întârziere la dosar.
În raport cu principul contradictorialității judecății și cu dreptul la un proces echitabil, rezultând din art.6 CEDO se impunea ca și debitorul să beneficieze de aceleași drepturi. Nedispunându-se astfel, partea neregulat citată a suferit, în raport cu art.105 alin. 2 Cod procedură civilă, o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, impunându-se casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În consecință, față de considerentele arătate, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, la rejudecare prima instanța urmând să analizeze și celelalte susțineri ale părților din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - SRL împotriva încheierii din 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul - în contradictoriu cu intimata - SA.
Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud./18.02.2010
Tehnored.
Nr.ex.2/19.02.2010
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu, Aurică Avram
