Sechestru asigurator. Decizia 516/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr..516/COM
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile comerciale declarate de recurentul - -, cu sediul în M, Stațiunea, județ C și de recurentul pârât, din B, sector 3,-,. 2..3,.1,.55, împotriva Încheierii nr.58/COM/1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Mira, pentru recurenta - - și avocat, pentru recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat de - - este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.CT - din 14.04.2008, iar recursul declarat de pârâtul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța nr.- din 26.06.2008 și cu 1,5 lei timbru judiciar.
Avocat Mira, pentru recurenta - -, precizează că nu are alte cereri prealabile de formulat în cauză.
Avocat, pentru recurentul pârât, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Mira, pentru recurenta - -, precizează că, față de excepția invocată din oficiu, conform art.592 al.4 cod pr.civilă, depune concluzii scrise la dosar; învederează că cererea se judecă de urgență, iar instanța de fond a acordat termen de peste 2 luni. Recursul formulat vizează numai cauțiunea și se referă strict la cuantumul cauțiunii. Față de recursul declarat de recurentul pârât, precizează că și-a expus punctul de vedere în concluziile scrise.
Avocat, pentru recurentul pârât, consideră că excepția privind disp.art.592 cod pr.civilă trebuie admisă, existând în cauză pronunțată încheierea 493/2008, prin care s-a mai solicitat un sechestru. Solicită respingerea recursului declarat de recurenta - -, lăsând la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat de recurentul pârât.
CURTEA:
Asupra recursurilor comerciale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată;
Reclamanta - - a chemat în judecată la data de 03.03.2008 pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună instituirea unui sechestru asigurator asupra terenului situat în,-, M și asupra unei construcții Tip 3A edificată pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că, prin convenția nr. 16 din 25.10.2007, pârâtul s-a obligat să vândă - - cele două imobile, însă, cum acesta nu și-a îndeplinit obligația, l-a acționat în judecată pentru recuperarea unui prejudiciu total de 175.300 de euro (642.659,8 lei), iar acțiunea face obiectul unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Constanța.
Întrucât, până la soluționarea acelui dosar, pârâtul ar putea să vândă imobilele menționate anterior, reclamanta a solicitat instanței să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra acestora.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 591 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În ședința din data de 06.03.2008, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Mangalia.
Prin sentința civilă nr.7/C din 06.03.2008, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Mangalia și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că a fost învestită de reclamantă cu soluționarea unui litigiu având ca obiect instituirea unui sechestru asigurător asupra unui imobil situat în,- B, M, alcătuit din teren și construcție.
De asemenea, din examinarea certificatului de rol depus la dosar (fila 94), instanța reține că reclamanta - - a învestit Tribunalul Constanța cu o acțiune în pretenții (dosarul nr-) având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei totale de 175.300 de euro (642.659,8 lei), astfel cum reiese din copia cererii de chemare în judecată din acel dosar (filele 10 - 18).
Potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1) din Codul d e procedură civilă "cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care judecă procesul".
Acest text de lege instituie regula potrivit căreia competența de soluționare a unei cereri de sechestru asigurător se stabilește în funcție de instanța care este competentă să judece acțiunea prin care se urmărește obținerea hotărârii care să constituie titlul executoriu.
În cauză, competența de soluționare a acțiunii principale având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei totale de 175.300 de euro (642.659,8 lei) aparține, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, Tribunalului Constanța.
Cum reclamanta a dovedit că a introdus acțiunea pe rolul Tribunalului Constanța, instanța a constatat că, prin raportare la dispozițiile art. 592 alin. (1) din Codul d e procedură civilă, anterior evocate, competența de soluționare a prezentei cereri având ca obiect instituirea unui sechestru asigurător aparține aceleiași instanțe.
Astfel investit, Tribunalul Constanța, prin încheierea nr.58/ COM/ 01.04.2008 a admis cererea creditoarei - -, formulată în contradictoriu cu debitorul, și a încuviințat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea debitorului, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în pretenții ce face obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, a stabilit în sarcina creditoarei o cauțiune în cuantum de 64.266 lei, ce urmează a fi plătită în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului și a obligat debitorul către creditoare la plata sumei de 10,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că cerințele de admisibilitate a cererii, deduse din dispozițiile art.591 și următoarele din Codul d e procedură civilă și textele art.907 - 908 Cod comercial, care condiționează instituirea acestei măsuri asigurătorii de plata unei cauțiuni sunt îndeplinite în cauză.
Acesta, deoarece cerința "dovezii intentării acțiunii" rezultă din dovada înregistrării acțiunii în pretenții, formulată de - - pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, prin care se tinde la realizarea creanței sale, esențial în aprecierea îndeplinirii acestei condiții, fiindcă la această măsură (a sechestrului asigurator) se poate recurge doar atunci când obiectul acțiunii vizează plata unei creanțe, împrejurare confirmată în speță.
În consecință, în aplicarea dispozițiilor art.908 Cod comercial, coroborat cu art.591 și 7231alin.2 cod pr.civilă, instanța a admis cererea, stabilind în sarcina reclamantei o cauțiune în valoare de 64.266 lei, ce urma a fi plătită în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului, conform art.592 alin.2 cod pr.civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta creditoare - - și pârâtul debitor.
În motivarea recursului său, reclamanta creditoare - - arată că în ceea ce privește cauțiunea, greșit prima instanță a stabilit-o în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii, deoarece, spre deosebire de condițiile impuse de legiuitor debitorului și care sunt mai oneroase, în acest sens fiind și dispozițiile art.280 al.2 cod pr.civilă, 403 al.4 cod pr.civilă, 325 cod pr.civilă și 582 cod pr.civilă, când reclamantul este cel care formulează cererea, legiuitorul lasă instanței posibilitatea de a fixa sau nu cauțiune, iar dacă o fixează, să stabilească valoarea acesteia.
Cum în cauză cererea de sechestru a fost formulată de către creditorul care a plătit o taxă de timbru destul de mare în acțiunea principală și deja suportă un prejudiciu însemnat, conform actelor depuse, este la latitudinea instanței dacă se impune sau nu obligarea creditorului la plata cauțiunii, iar dacă se apreciază că aceasta se impune, cauțiunea nu poate fi la fel de oneroasă ca cea stabilită în sarcina debitorului, de 10%.
Se mai arată că deja a achitat o taxă de timbru în cuantum de 9613 RON și în situația în care nu va putea achita cauțiunea stabilită de instanță prin hotărârea recurată, se va afla în situația de a nu-și recupera nici contravaloarea taxei de timbru, dacă debitorul își va înstrăina bunurile din patrimoniu.
În motivarea recursului său, prin primul motiv de recurs, arată că încheierea atacată, în considerarea dispozițiilor art.592 alin.2 cod pr.civilă și art.105 alin.2 cod pr.civilă este lovită de nulitate, întrucât, în raport de situația că procedura civilă prevede că o astfel de cerere se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, deci fără prezența lor, - - a beneficiat de prezența unui avocat, provocându-i astfel o vătămare ce nu se poate înlătura altfel, decât prin anularea actului pronunțat în astfel de condiții, vătămarea sa fiind evidentă, prin aceea că instanța a pronunțat o hotărâre având la dispoziție doar susținerile - -, fiind privat de a-și face apărările ce se impuneau.
Se mai arată că instanța greșit a admis cererea intimatei, apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.591 alin.1 cod pr.civilă, deoarece intimata nu a făcut dovada prevăzută de art.591 alin.3 Cod pr.civilă, respectiv că debitorul a micșorat asigurările date creditoarei sau că, prin faptele sale a demonstrat că există pericolul a se sustrage de la urmărire, sau că ascunde sau risipește averea.
Or, dimpotrivă, în urma relațiilor contractuale dintre părți, rezultă că intimata este cea care, achitând doar parțial prețul unui bun cumpărat (extras cont din 17.01.2008 pentru suma de 70220 RON), datorează suma de 185.000 Euro, reprezentând diferență contravaloare vânzare lot.nr.5 și penalități de întârziere, formulând și o cerere reconvențională în acest sens în dosar nr- al Tribunalului Constanța, astfel, hotărârea instanței prin care s-a admis cererea intimatei fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În cauză, la termenul din 29.05.2008 instanța a invocat din oficiu, excepția lipsei de obiect a recursului, conform art.592 cod pr.civilă, având în vedere că sechestrul a fost înlăturat de drept.
Excepția privind lipsa de obiect a recursului este neîntemeiată și va fi respinsă.
Este adevărat că art.592 (4) teza I cod pr.civilă prevede că "Nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță atrage desființarea de drept a sechestrului", dar art.592 (4) teza II Cod pr.civilă mai prevede și că "Aceasta (desființarea de drept) se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părților", ceea ce procedural semnifică principiul că, desființarea de drept a sechestrului nu poate opera fără intervenția instanței, în sensul constatării sale prin încheiere dată de aceasta.
Așadar, până la pronunțarea unei încheieri de către instanță prin care să se constate desființarea de drept a sechestrului, recursul care privește măsura luată în acest sens nu este lipsit de obiect, excepția urmând a fi respinsă.
Pe fond, recursul - - este fondat.
Potrivit art.591(1) cod pr.civilă, "creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărei creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță".
Potrivit art.907 cod comercial" partea interesată în o cauză comercială va putea deodată cu intentarea acțiunii să ceară a se pune sechestru asigurator asupra averii mobile a debitorului său, conform art.614 și urm, art. 591-596, din procedura civilă după deosebirile mai jos enunțate, iar art.908 (1) Cod comercial prevede că:" Sechestrul sau poprirea nu se va putea înființa decât numai cu dare de cauțiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată".
Din aceste dispoziții legale rezultă că, în materie comercială, dacă în ceea ce privește cuantumul cauțiunii, acesta este fixat de instanță, în ceea ce privește fixarea acesteia, instanța este obligată a avea în vedere dispozițiile art.908 Cod comercial, care prevăd că " sechestrul nu se va putea înființa decât numai cu dare de cauțiune", excepțiile fiind mai sus reproduse.
Având în vedere că darea de cauțiune este obligatorie, în materie comercială, pentru considerentele sus expuse (reclamanta creditoare neinvocând existența unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător), susținerea recurentei că legiuitorul lasă posibilitatea instanței fie de a fixa sau nu cauțiune, chiar și la modul general va fi înlăturată ca nefondată.
În ceea ce privește cuantumul acesteia, critica este întemeiată.
Astfel, reglementările din art.591 (1) și (2) și 723 (1) lasă la latitudinea instanței a aprecia asupra cuantumului cauțiunii, având în vedere toate circumstanțele litigiului dintre părți.
În cauză, se constată că instanța, orientându-se la o cauțiune în cuantum de 10% din suma pretinsă în acțiunea de fond (fila 10 dosar Judecătoria Mangalia ) - 642.659,8 RON, a apreciat un cuantum prea împovărător pentru creditorul reclamant din acțiune, care a plătit deja taxa de timbru la valoare, aferentă cererii deduse judecății și care ar putea lipsi de orice eficiență dispozițiile procedurale reglementate tocmai în vederea asigurării executării unui titlu definitiv, în viitor.
Pentru aceste considerente, se va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că se va stabili în sarcina creditoarei o cauțiune în cuantum de 35.000 lei, ce urmează a fi plătită în 5 zile de la pronunțare.
În ceea ce privește recursul formulat de (fila 7), acesta este nefondat.
În cauză, din cuprinsul hotărârii recurate, rezultă că legal instanța în aplicarea art.592 alin.2 cod pr.civilă, s-a pronunțat de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților (fila 3 dosar Tribunalul Constanța ),m chiar în situația în care s-a reținut că apărătorul creditoarei s-a prezentat, aceasta nu a fost citată în cauză, susținerile sale nefiind cu nimic diferite de cele din cererea adresată instanței, hotărârea astfel pronunțată nepricinuind nici o vătămare părții celeilalte.
În ce privește critica adusă hotărârii primei instanțe, în ceea ce privește greșita admitere a cererii de sechestru, chiar dacă intimata nu a făcut dovada prevăzută la alin.3 din art.591 Cod pr.civilă, respectiv că debitorul a micșorat asigurările date creditoarei, că nu a dat asigurările promise sau că prin faptele sale a demonstrat că există pericolul de a se sustrage de la urmărire, ori să-și ascundă sau risipească averea, dimpotrivă, formulând o cerere reconvențională, se constată că și aceasta este nefondată, având în vedere că cererea reclamantei creditoare - - a fost admisă în considerarea dispozițiilor art.908 Cod comercial și art.591 (1) Cod pr.civilă și nu pe cele ale art.591(3) Cod pr.civilă, mai mult decât atât, nefăcând dovada nici a cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi:
Respinge excepția lipsei de obiect.
Admite recursul comercial declarat de - -, cu sediul în M, Stațiunea, județ C, împotriva Încheierii nr.58/COM/1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurentul pârât și intimat, din B, sector 3,-,. 2..3,.1,.55având ca obiect sechestru asigurator.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că stabilește în sarcina creditoarei o cauțiune în cuantum de 35.000 lei ce urmează a fi plătită în termen de 5 zile de la pronunțare.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursul declarat de recurentul pârât, din B, sector 3,-,. 2..3,.1,.55, împotriva Încheierii nr.58/COM/1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 Iunie 2008
Jud.fond-
Jud.red--/02.07.2008
Tehnored.-gref./02.07.2008
OPINIE SEPARATĂ:
Admite excepția.
Respinge recursul ca rămas fără obiect.
Judecător - -
OPINIE SEPARATĂ
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată;
Creditoarea a chemat în judecată debitorul -, solicitând ca prin încheierea ce se va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 591 și 592 Cod procedură civilă, să se dispună instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului.
În motivarea cererii formulate, în fapt, creditoarea arată că - figurează debitor cu suma de 175.300 Euro lei rezultată din derularea convenției nr.16/25.10.2007 Întrucât debitorul nu și-a îndeplinit, la scadență, obligațiile asumate prin contract, creditoarea a promovat, pe rolul instanței, o cerere întemeiată pe dispozițiile art.969-970 cod civil prin care a solicitat obligarea debitorului la plata sumei de 175.300 Euro.
Apreciind îndeplinite cerințele prevăzute la art. 591 alin.1/Cod procedură civilă și având în vedere cuantumul mare al debitului restant și pericolul înstrăinării bunurilor din patrimoniul debitoarei, creditoarea a solicitat admiterea cererii.
Prin încheierea nr.58 din 1 aprilie 2008, Tribunalul Constanțaa admis cererea formulată de creditoarea - -, în contradictoriu cu debitorul-,a încuviințat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea debitorului-până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în pretenții ce face obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța; a stabilit în sarcina creditoarei o cauțiune în cuantum de 64.266 lei ce urmează a fi plătită în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului, a obligat debitorul, către creditoare la plata sumei de 10,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art. 591 alin.1/Cod procedură civilă "Creditorul care nu are titlu executori, dar a cărei creanță este constatată prin act scris și este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru asigurator, asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță".
La prevederile art. 591 și următoarele/Cod procedură civilă fac referire și textele art. 907-908/Cod comercial care condiționează instituirea acestei măsuri asiguratorii de plata unei cauțiuni.
În speță, s-a considerat că cerințele de admisibilitate a cererii, deduse din dispozițiile legale mai sus menționate sunt îndeplinite.
Relativ la cerința "dovezii intentării acțiunii" instanța a constatat că - - a făcut dovada înregistrării, sub numărul -, pe rolul Tribunalului Constanțaa acțiunii în pretenții prin care tinde la realizarea creanței sale.
Esențial în aprecierea îndeplinirii acestei condiții este că la procedeul sechestrului asigurator se poate recurge doar atunci când obiectul acțiunii vizează plata unei creanțe, împrejurare confirmată în speță.
În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 908/Cod comercial coroborat cu art. 591 și art. 7231alin.2/Cod procedură civilă instanța a admis cererea și a stabilit în sarcina reclamantei o cauțiune, în valoare de 64.266 lei ce urmează a fi plătită în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului conform art. 592 alin.2/Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul său reclamanta susține că prima instanță a stabilit un cuantum prea mare al cauțiunii în sumă de 10% din cuantumul pretențiilor, astfel că solicită a se fixa o cauțiune mai mică.
Prin recursul său, pârâtul susține că hotărârea primei instanțe este nelegală pentru că s-a dat fără citarea părților.
Pe fond, se susține că greșit instanța a admis cererea pentru că nu s-au dovedit în cauză faptele pârâtului de a-și micșora patrimoniul.
Instanța a invocat excepția lipsei de obiect a recursului, dat fiind că sechestrul a fost desființat de drept prin nedepunerea de către reclamantă a cauțiunii în termenul fixat de instanță.
Excepția este fondată.
Potrivit art.592 Cod pr.civilă, cererea de sechestru asigurator se decide prin încheiere executorie, fixând totodată cuantumul cauțiunii și termenul înlăuntrul căruia urmează să fie depusă.
Potrivit art.592 alin.4 cod pr.civilă nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță atrage desființarea de drept a sechestrului.
Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părților.
Din cele ce preced rezultă că desființarea de drept a sechestrului estecondiționată numai de nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță.
În cauză, această condiție s-a îndeplinit pentru că creditoarea nu a depus cauțiune în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Textul de lege este imperativ și nu lasă loc de interpretare, sechestrul asigurator este desființat de drept dacă nu se face plata cauițiunii în termenul stabilit de instanța de judecată.
Rezultă că sub acest aspect - excepția invocată este fondată pentru că fiind desființat de drept, sechestrul asigurător - recursului îi lipsește obiectul.
Pe de altă parte, potrivit art.300 Cod pr.civilă recursul suspendă executarea numai în cauzele privitoare la strămutare de hotare, desființarea de construcții, plantații sau orice lucrări având așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege, este desființat de drept.
Instanța de recurs - opinia majoritară - în loc să constate prin încheiere irevocabilă că sechestrul a fost desființat de drept, potrivit art.592 alin.4 teza II - cod pr.civilă (excepție fiind pusă în discuția părților) - a considerat că nedepunerea cauțiunii care este o condiție de admisibilitate a cererii de sechestru asigurator poate fi analizată în recurs în situația când nu a fost depusă în termenul stabilit de instanță și nu s-a solicitat suspendarea executării hotărârii în condițiile art.300 cod pr.civilă.
Ori, prin aceasta s-au încălcat nu numai disp.art.592 al.4 cod pr.civilă, dar și dispoziția instanței care a admis cererea de sechestru.
Astfel, încheierea prin care s-a admis cererea de sechestru este executorie și cum sechestrul nu este o cauză care să suspende executarea, creditoarea trebuia să facă o cerere de suspendare a executării hotărârii în condițiile art.300 alin.2 cod pr.civilă.
Creditoarea nu a cerut suspendarea hotărârii în condițiile art.300 al.2 cod pr.civilă, după declararea recursului - astfel că încheierea prin care s-a stabilit că sechestrul se desființează de drept, dacă nu se depune cauțiunea și-a produs efectele.
Pentru aceste motive, consider că trebuia admisă excepția lipsei de obiect a recursurilor, pentru că sechestrul asigurator fusese desființat de drept prin nedepunerea cauțiunii și instanța trebuia să constate, aceasta în condițiile art.592 al.4 cod pr.civilă și să respingă recursurile ca atare.
JUDECĂTOR,
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
