Somație de plată. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 113/
Ședința publică din 01 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 98/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimata - SRL, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat, pentru pârâta intimata avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și certificat furnizare de informații cu privire la societatea reclamantă, pentru a dovedi că aceasta deține puncte de lucru.
Curtea prezintă reprezentantei reclamantei apelante certificat furnizare de informații emis de către ORC A și depus la acest termen, aceasta arătând că are cunoștință despre informațiile conținute și că nus olicită acordarea unui termen în acest sens.
Reprezentanta reclamantei apelante depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, și copie chitanță reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că hotărârea atacată este nelegală, deoarece a fost pronunțată la primul termen de judecată, când procedura de citare cu reclamanta apelantă nu a fost legal îndeplinită, astfel că aceasta nu avea cunoștință despre taxă judiciară de timbru stabilită în sarcina sa. Consideră că instanța trebuia să verifice dacă procedura de citare a fost îndeplinită în mod corect și dacă într-adevăr nu era nimeni la sediul societății. Solicită și cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea apelului, arătând că problema este dacă se poate crea o cale de atac pentru contestația în anulare. Arată că somația de plată este o procedură care trebuie soluționată cu celeritate, iar reaua-credință a reclamantei este vădită. Pe fond, arată că reclamanta tergiversează soluționarea cauzei, că acțiunea a fost formulată de către un avocat care trebuia să știe că în fapt contestația în anulare se timbrează, că societatea reclamantă deține puncte de lucru la care își desfășoară activitatea, că excepțiile se stabilesc în norma specială și nu se deduc din norma generală. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei apelante, în replică, arată că pentru soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale, calea de atac rămâne cea aplicată dreptului comun, inclusiv în cazul anulării cererii ca netimbrată. Arată că au formulat apel întrucât nu era vorba despre o hotărâre irevocabilă ca să poată formula contestație în anulare, că a încercat verificarea pe site-ul Ministerului Justiției a situației dosarului, dar nu funcționa Internetul, că nu a timbrat deoarece aștepta să primească citația cu mențiunea de timbrare.
CURTEA
În deliberare asupra apelului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 98/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de debitorul - SRL pentru anularea Ordonanței nr. 2450/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că prin cererea introductivă, debitorul - SRL C-N a solicitat anularea Ordonanței nr. 2450/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- pentru că, la data introducerii cererii, 9.10.2008, debitul inițial pretins era de 381.762,87 lei; că, în urma depunerii întâmpinării, creditorul a recunoscut existența unor bilete la ordin și și-a redus pretențiile la 181.762,87 lei; că, nu a primit un mod de calcul al dobânzilor și prin urmare, nu sunt întrunite condițiile procedurii speciale a somației de plată.
De asemenea, s-a mai constatat că cererea nu a fost timbrată, astfel că, instanța de fond a dispus citarea debitorului cu mențiunea timbrării cu o taxă judiciară în sumă de 39,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii și întrucât debitorul nu s-a conformat dispoziției instanței, astfel că a anulat cererea ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea apelului, s-a arătat că prin ordonanța nr. 2450/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arads -a admis cererea de somație împotriva sa pentru suma totală de 192.046,81 lei, ordonanța fiindu-i comunicată la data de 12.01.2009, împotriva căreia a formulat cerere în anulare, pe care a înregistrat-o la ribunalul Timiș la data de 14.01.2009. Această cerere a fost soluționată la primul termen de judecată din 27.01.2009 și prin sentința comercială nr. 98/2009 s-a dispus anularea acesteia ca netimbrată.
Apelanta consideră că sentința atacată este nelegală, deoarece procedura de citare pentru primul termen de judecată nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, invocând art. 92 Cod procedură civilă care prevede că în fapt, comunicarea citației și a actelor de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora. Se susține că la anumite instanțe, dacă la primul termen se constată citarea prin afișare a persoanei juridice, se dispune repetarea procedurii de citare pentru a avea certitudinea că nu există nicio persoană la sediu, care să semneze dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Apelanta susține că la sediul său se află în permanență o persoană, că procedura de citare în ceea ce o privește a fost viciată, că din procesul verbal întocmit de către agentul procedural nu reiese faptul că citația a fost afișată pe ușa apartamentului și nici dacă s-a constatat lipsa oricărei persoane la sediu, că sediul societății se află într-un imobil cu mai multe apartamente, dar din procesul verbal nu reiese faptul că citația a fost afișată pe ușa principală a locuinței la care nu are acces decât în situația în care i se permite să intre in imobil, iar dacă a intrat în imobil, înseamnă că era o persoană la sediu, astfel că instanța trebuia să verifice dacă agentul procedural a constatat într-adevăr lipsa vreunei persoane la sediu.
Se mai susține că citarea în mod excepțional prin afișare a unei persoane juridice era legală doar dacă agentul procedural ar fi marcat mențiunea de la pct. 2 lit. c, din procesul verbal, în care se arată că "în lipsa persoanei de la pct. 1, nu s-a aflat când cel citat poate fi găsit", dar agentul procedural a marcat mențiunea de la pct. 2 lit. b care nu este suficientă pentru stabilirea faptului că procedura de citare prin afișare a fost legală. Arată că având în vedere că taxă judiciară de timbru era modică, iar valoarea obiectului litigiului era enormă, avea interes pentru soluționarea pe fond a obiectului litigiului și numai un viciu de procedură și necunoașterea termenului de citare au determinat neprezentarea apelantei la termenul de judecată și nedepunerea taxei de timbru. În acest sens, solicită să se verifice în procesul verbal încheiat de agentul procedural, mențiunile prevăzute de art. 100 alin. 3 Cod procedură civilă, invocând nulitatea procedurii de citare.
În drept, apelanta a invocat prevederile art. 105 alin. 2, art. 282, art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pârâta intimata - SRL a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului, pe cale de excepție ca inadmisibil și pe fond, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, invocând inadmisibilitatea apelului, raportat la prevederile art. 8 alin. 5 din OG 5/2001, care prevăd că hotărârile judecătorești prin care se respinge cererea în anulare sunt irevocabile. Arată că din eroare, Tribunalul Arad a stabilit că sentința pronunțată poate fi atacată cu apel, deși nu era susceptibilă de această cale de atac. Mai arată că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiilor legalității și egalității în fața legii, normele procesuale privind sesizarea instanțelor fiind de ordine publică, astfel că nicio cale de atac nu poate fi creată prin hotărârea unei instanțe, peste prevederile legale în vigoare.
Pe fond, intimata arată că susținerile apelantei cu privire la nelegala îndeplinire a procedurii de citare, sunt nefondate, invocând dispozițiile art. 92 Cod procedură civilă care prevăd că în fapt, comunicarea citației și a actelor de procedură se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice în situațiile în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora. Arată că apelanta are sediul într-un apartament dintr-un bloc de locuințe, dar unde nu desfășoară nici un fel de activitate. Arată că toate activitățile societății apelante se desfășoară la trei puncte de lucru din C-N și un depozit din de, iar pe de altă parte, societatea apelantă a fost citată la chiar sediul indicat de către aceasta în cererea formulată.
De asemenea, se arată că cererea a fost formulată de un avocat care cunoștea că cererea trebuia timbrată, intimata apreciind că în acest caz, apelanta și-a exercitat abuziv drepturile procesuale în scopul tergiversării achitării sumelor de bani, netimbrând cererea în mod intenționat pentru a eluda dispozițiile legale potrivit cărora, împotriva ordonanței prin care se admite cererea de emitere a somației de plată nu poate fi formulată decât o singură cale de atac.
Examinând apelul declarat de pârâtă prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, prin ordonanța nr. 2450/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Comercială în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarei - SRL C-N și a fost somată debitoarea să plătească creditoarei sumele de 181.762,87 lei contravaloarea facturi și 10.283,94 lei dobânzi legale, în termen de 10 zile de la comunicare.
Împotriva acestei ordonanțe, debitoarea a formulat cerere în anulare, în baza art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, solicitând să fie anulată ordonanța nr. 2450/08.12.2008, cu motivarea că, creanța solicitată nu este certă și exigibilă, fiind contestată prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, cererea în anulare nefiind timbrată cu taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru primul termen de judecată din data de 10.03.2009, debitoarea a fost citată cu mențiunea să timbreze cererea cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată. Reținând că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația timbrării corespunzătoare a cererii, în baza art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 35 alin. 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, prima instanță a anulat cererea ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta debitoare - SRL, arătând că în mod netemeinic și nelegal s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii sale, deoarece acțiunea sa în anulare a fost soluționată la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu societatea debitoare nu a fost corect îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod procedură civilă.
A mai arătat că în practica unor instanțe se acordă un al doilea termen de judecată atunci când la sediul unei societăți comerciale nu este găsită nicio persoană, pentru a exista certitudinea că procedura de citare este corect îndeplinită, deoarece la sediul său social se află în permanență o persoană.
Pârâta intimată - SRL a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității apelului, deoarece potrivit art. 8 alin. 5 din OG 5/2001, hotărârile judecătorești prin care se respinge cererea în anulare sunt irevocabile, iar pe fond, a arătat că susținerile apelantei sunt nefondate, deoarece procedura cu reclamanta debitoare s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării apelului, invocată de către pârâta intimată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, astfel că o respinge, deoarece acțiunea în anulare formulată de reclamanta debitoare nu a fost soluționată pe fond. deci, nu s-a dispus admiterea sau respingerea acesteia, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 8 alin. 4 și 5 din OG 5/2001, ci cererea în anulare a fost soluționată pe cale de excepție prin anularea ca netimbrată a acesteia, caz în care hotărârea poate fi atacată cu apel în 15 zile de la comunicare.
Cât privește motivele de apel invocate de către reclamanta debitoare, se constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece procedura de citare cu reclamanta s-a îndeplinit în condițiile prevăzute de lege, respectiv în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod procedură civilă, care dispune: "Comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora."
În cazul de față s-a constatat lipsa oricărei persoane la sediul indicat chiar de către reclamantă, și anume C-N,-. 14, jud. C, astfel încât s-a procedat la afișarea citației, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 12 dosar fond.
Pe de altă parte, este de remarcat că deși reclamanta debitoare susține că doar datorită neprimirii citației cu mențiunea de timbrare, nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii în anulare, care era oricum modică în raport de valoarea obiectului litigiului și interesul său în soluționarea cauzei, nu s-a făcut dovada în apel că această taxă de timbru a fost achitată, chiar și cu întârziere, deși potrivit art. 20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Așa fiind, întrucât în cauză nu există motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 98/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./30.06.2009
Dact./30.06.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
