Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 775/
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 322/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SRL prin lichidator judiciar A, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată transmisă prin fax-ul instanței la data de 01.06.2009, întâmpinare formulată de către lichidator și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 322/25.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a închis procedura prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei - - SRL, a dispus: notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A si ORC de pe lângă Tribunalul Arad și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad; a descărcat lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; precum și plata din fondul lichidării potrivit art. 4 (4) din Legea 85/2006 a cheltuielilor de procedură avansate de către lichidatorul judiciar în sumă de 584,64 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 3 decembrie 2008 lichidatorul judiciar A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că având în vedere că debitoarea nu mai are nici un bun în patrimoniu din a căror valorificare să acopere cheltuielile viitoare ale procedurii, că bunurile care au fost identificate faptic nu au fost suficiente pentru a acoperi cheltuielile generate de prezenta procedură, că lichidatorul judiciar nu deține decât o mică parte din documentele contabile ale debitoarei, nesemnificative pentru desfășurarea procedurii, că la Adunarea Generală a Creditorilor din 24.04.2008 lichidatorul judiciar a pus în discuția părților avansarea sumelor necesare continuării procedurii sau închiderea acestora, că nici unul dintre creditorii societății nu dorește să avanseze sumele necesare continuării procedurii; la termenele de continuare a procedurii ulterioare Adunării Generale a Creditorilor din 24.04.2008 s-a pus de fiecare dată în discuție închiderea prezentei proceduri.
Judecătorul sindic a constatat că procedura a fost deschisă prin sentința comercială nr. 1457 din 16 noiembrie 2005 fiind desemnat ca și lichidator judiciar
Față de aceste considerente, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, reținând că debitoarea nu mai are nici un bun în patrimoniu din a căror valorificare să acopere cheltuielile viitoare ale procedurii, că bunurile care au fost identificate faptic nu au fost suficiente pentru a acoperi cheltuielile generate de prezenta procedură, că lichidatorul judiciar nu deține decât o mică parte din documentele contabile ale debitoarei, raportat la faptul că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare și nu există premisele pentru formularea unei acțiuni privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii, cu motivarea că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată, invocând prevederile art. 131 din Legea 85/2006, conform cărora: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Se mai arată că aceste dispoziții sunt exprese, considerând că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, considerând că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii supuse judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, deoarece fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute conform art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, care prevede că "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
De asemenea, recurenta consideră că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei.
Creditoarea recurentă precizează că prin adresa nr. -/2008 înregistrată la ribunalul Arad la data de 28.05.2008 a solicitat formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator având în vedere că acesta nu a depus actele contabile ale societății, demers necesar pentru ca lichidatorul judiciar raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la intrarea în insolvență a societății și pentru a stabili dacă sunt motive de atragere a răspunderii persoanelor din conducerea societății debitoare potrivit art. 138 din Legea 85/2006..
De asemenea, consideră că închiderea procedurii insolvenței este prematură în acest stadiu al cauzei, apreciind că se impune mai întâi obținerea actelor, iar dacă este cazul și formularea unei plângeri penale pentru obținerea acestora de la administratorul societății, după care lichidatorul judiciar va putea întocmi raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la intrarea în insolvență a societății și identificarea faptelor care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006. Consideră că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
Lichidatorul judiciar Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta a invocat faptul că la momentul pronunțării sentinței de închidere a procedurii, debitoarea nu se afla în situația prevăzută de art. 131 din Legea 85/2006, fără a fundamenta și susține această afirmație.
Lichidatorul susține că prin rapoartele de activitate a dovedit că în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri care să acopere cheltuielile generate de continuarea procedurii, astfel că a procedat în conformitate cu legea sesizând judecătorul sindic cu privire la acest aspect și solicitând închiderea procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006.
Cu privire la solicitarea recurentei adresată lichidatorului de a se formula o plângere penală împotriva fostului administrator, acesta arată că formularea unei astfel de plângeri penale nu este atribuția exclusivă și obligatorie a lichidatorului judiciar, recurenta putând formula la rândul său o astfel de cerere dacă consideră necesar. Mai arată că raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la intrarea în insolvență a societății debitoare a fost întocmit de către lichidator și depus la termenul din data de 30.04.2008.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurente, a întâmpinării formulate de către lichidator și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării, cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Municipiului A, nefiind identificat faptic niciun fel de bun mobil sau imobil; de asemenea, a notificat toate instituțiile bancare din România pentru identificarea și indisponibilizarea conturilor debitoarei, dar nu au fost identificate disponibilități bănești în averea debitoarei.
Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a fost întocmit în lipsa documentelor financiar contabile, inclusiv a celor primare, astfel că lichidatorul s-a A în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea persoanelor fizice din conducerea societății debitoare, în baza art. 138 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă acesta consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 322/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în concediu de odihnă,
Semnează Președinte Secție,
GREFIER,
- -
Red. /18.06.2009
Tehnored. /2 ex./18.06.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
