Somație de plată. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.424
Sedința publică de la 11 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
JUDECATOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta creditoare SC împotriva sentinței comerciale nr.11239/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA UNIVERSAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul recurentei.
Recurenta prin apărător, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 02.12.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare, cererea de recurs formulată de recurenta creditoare SC în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA UNIVERSAL împotriva sentinței comerciale nr.11239/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.
Prin sentința sus-menționată instanța de fond a admis excepția de necompetență materiale a Tribunalului B-Sectia a VI-a Comercială. A fost declinată competenta de soluționare a cauzei privind pe creditoarea SC și pe debitoarea SOCIETATEA UNIVERSAL, în favoarea Judecătoriei Brăila.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Creditoarea a arătat că potrivit întelegerii părților a livrat debitoarei un ACTIA 029 pentru care a emis factura fiscală nr.-/31.01.2006 însușită la plată de către debitoare, în cuantum de 60.141,65 lei, iar debitoarea a achitat doar suma de 11.122,56 lei rămânând un debit de 49.019.09 lei. Intrucât debitoarea nu a achitat contravaloarea facturii fiscale au fost calculate penalităti de întârziere în sumă de 145.588,76 lei.
Ca urmare a reparațiilor, verificărilor și testărilor realizate de creditoare pentru topograful seria 21493, a fost emisă factura fiscală nr.-/08.03.2007 în cuantum de 459,63 lei, care nu a fost achitata nici până în prezent, astfel că au fost calculate penalități întârziere de 5 % pe zi.
La data de 13.04.2007 creditoarea a livrat debitoarei un, emițând factura fiscală nr.-/13.04.2007 în cuantum de 1574,23 lei, neachitată pentru care au fost calculate penalități de întârziere.
Referitor la excepția de necompeteniă materială, tribunalul reține că potrivit art.2 alin.1 din OG 5/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 195/2004 publicată în Monitorul Oficial nr.470/26.05.2004, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Conform art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civ. tribunalul este competent să soluționeze procesele și cererile în materie comerciala al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
Potrivit articolului 17 pr.civ. cererile accesorii si incidentale sunt în caderea instantei competente sa solutioneze cererea principală.
Cum valoarea obiectului principal al prezentei cereri de emitere a somației de plată este sub 100.000 RON, tribunalul a apreciat că revine judecătoriei competența de soluționare a cererii având în vedere dispozițiile art.2 alin.1 din OG 5/2001 coroborat cu art.1 pct.1 Cod pr.civ.urmând a fi admisă excepția de necompetentă materială și în temeiul art.158 alin.3 Cod pr.civ. declinată competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, instanța competentă teritorial conform art.7 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta-creditoare apreciind soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemenică pentru următoarele considerente:
Este fara putinta de tagada ca obiectul cererii formulate de SC nu este reprezentat numai de debitul pe care îl are de achitat Societatea UNIVERSAL societatii creditoare, penalitatile de intarziere si dobanda legala, aferente acestui debit.
Astfel, SC a solicitat instantei de judecata sa oblige debitoarea la plata catre a sumei de 196.779,17 lei, care se incadreaza in dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedura, fiind "peste 100.000 lei" si, acest cuantum face obiectul cererii societății creditoare.
Sentinta comerciala nr.11239/27.10.2008 este netemeinica si nelegala si cu privire la competenta teritoriala stabilita de instanta de fond, in speta Judecatoria
Astfel, fata de cele de mai sus, arată că la articolul 10 pct. 4 din Codul d e procedura civila se mentioneaza in mod expres ca: " In afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante: in cererile privitoare la obligatiile comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere. " si, fata de cele de mai sus, este evident ca obligatia a luat nastere la sediul creditoarei, adică în B,Sector 3.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate apreciază recursul formulat ca nefondat și îl va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Recurenta-creditoare, invocă, ca și prim motiv de recurs împrejurarea că debitul său depășește 100.000 lei întrucât pe lângă debitul principal se adună și penalitățile, competența urmând a fi stabilită după valoarea totală (debit +penalități).
Acest punct de vedere este neîntemeiat.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pentru stabilirea competenței după valoarea obiectului pricinii, punctul de referință îl constituie valoarea debitului principal.
Penalitățile și eventualele dobânzi aferente debitului principal sunt accesorii, astfel cum rezultă și din interpretarea dispozițiilor articolului 17 Cod procedură civilă și nu se cumulează toate pretențiile, astfel încât fixarea competenței să se restabilească după valoarea totală.
Valoarea debitului principal determină stabilirea competenței și nu valoarea totală a pretențiilor în care este inclusă și valoarea penalităților, astfel încât acest motiv de recurs este nefondat.
În sprijinul acestei teorii sunt și alte interpretări legale, de exemplu, în materia prescripției, caz în care termenele de prescripție se calculează și curg în mod diferit (pentru debit și penalitați).
În ceea ce privește al II lea motiv de recurs referitor la necompetența teritorială un astfel de motiv nu poate fi invocat pentru prima dată în fața instanței de recurs, întrucât necompetența teritorială este guvernată de dispoziții legale ce nu pot fi invocate decât într-un anumit termen ( în limite litis).
Fiind o excepție de necompetență relativă ( și nu de ordine publică) sunt aplicabile dispozițiile articolului 136 Cod procedură civilă raportat la articolul 159 Cod procedură civilă.
Astfel motivul de recurs privind necompetența teritorială nu poate fi primit dacă această excepție nu a fost invocată în prima zi de înfățișare în fața instanței de fond, ori se constată că acest moment procedural a fost depășit în cauză.
Pentru toate aceste considerente față de dispozițiile articolului 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare SC împotriva sentinței comerciale nr.11239/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA UNIVERSAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
18.03.2008
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Georgeta Guranda
