Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1375
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT (RA APPS) împotriva sentinței comerciale nr.1885/30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială în contradictoriu cu intimata SC NOI INTERNAȚIONAL SA ( SA) prin administrator judiciar ȘI ASOCIAȚII.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat D cu împuternicirea avocațială nr.682/2009 aflată la fila 29 dosar și intimata prin avocat cu împuternicirea avocațială /2009 aflată la fila 30 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care părțile depun la dosar înscrisuri pe care le comunică reciproc.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței atacate și admiterea contestației, cu obligarea administratorului judiciar de a înscrie creanța în tabelul obligațiilor debitoarei. Cu toate că prin sentința nr.1799/7.12.2004 contestația debitoarei la declarația de creanță fost respinsă, administratorul judiciar al debitoarei a refuzat, fără un temei legal, înscrierea creanței RA APPS în tabelul obligațiilor debitoarei, prevalându-se de faptul că dispozitivul sentinței menționate nu cuprinde mențiunea înscrierii creanței în tabelul creditorilor. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că administratorul judiciar nu a inclus creanța RA APPS în tabelul obligațiilor debitoarei, aceasta nefiind certă, lichidă și exigibilă. Menționează că nu mai există căi legale de înscriere a creanței RA APPS, în tabelul creditorilor. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2007 la Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială creditoarea RA APPS a formulat contestație împotriva adresei nr.1011/1.10.2007 emisă de administratorul judiciar, și Asociații, solicitând obligarea administratorului judiciar la înscrierea creanței sale în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei SA, în cuantum de 79.757.212.370 lei, reprezentând contravaloare chirie, obligații fiscale, contravaloare amortizare și suma de 1.420.330,83 USD, reprezentând acoperirea excedentului de pasiv rezultat prin anularea soldului operațiunilor dintre debitoare și SC SA, stabilit prin decizia civilă nr.193/7.05.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că la 8.09.2007 a comunicat administratorului judiciar o notificare prin care a solicitat să-i înscrie creanța în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, dar prin adresa nr.1011/1.10.2007 administratorul judiciar a transmis un punct de vedere în legătură cu creanța regiei, acest punct de vedere reprezentând un refuz de a nu înscrie creanța în tabel, respectiv o măsură a administratorului judiciar, împotriva căreia se poate formula contestație în condițiile art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește temeinicia cererii sale, contestatoarea a arătat că la 2.06.2004 a depus o declarație de creanță prin care a solicitat înscrierea în tabel cu sumele sus-menționate, că la 1.09.2004 administratorul judiciar a depus tabelul preliminar al creditorilor, în care creanța regiei este indicată cu mențiunea "contestată", că prin sentința comercială nr.1799/7.12.2004 pronunțată de Tribunalul București contestația debitoarei a fost respinsă ca neîntemeiată, în considerente reținându-se că regia a dovedit, în condițiile art.1169-1170.civ. și art.43 com. toate sumele menționate în declarația de creanță, astfel că obligația administratorului judiciar ce rezulta, implicit, din soluția de respingere a contestației debitoarei era aceea de a înscrie creanța în tabelul creditorilor.
Prin sentința comercială nr.3961/24.10.2007 Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins contestația formulată de la tabelul de obligații al debitoarei, motivat de faptul că prin sentința comercială nr.1799/7.12.2004 problema creanței creditoarei a fost soluționată irevocabil.
Prin decizia comercială nr.603/2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a admis recursul formulat de RA APPS, a casat sentința comercială nr.3961/24.10.2007 sus-menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că în prezenta cauză s-a formulat o contestație împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar al debitoarei, în timp ce cererea soluționată prin sentința comercială nr.1799/7.12.2004 a avut ca obiect contestația debitoarei la declarația de creanță formulată de creditoare. Prin urmare, prezenta cauză are ca temei dispozițiile art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006 referitoare la contestațiile împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Prin sentința comercială nr.1885/30.03.2009 - Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins excepția inadmisibilității și a respins contestația formulată de RA APPS, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la 15.09.2004 creditoarea a formulat contestație la notificarea nr.1940/1.09.2004 prin care administratorul judiciar a refuzat înscrierea creanței sale în tabelul obligațiilor debitoarei, că a 29.07.2004 debitoarea a formulat contestație față de declarația de creanță a, că, urmare neincluderii în tabelul preliminar a creanței, debitoarea SA a renunțat la contestația sa, formulată la data de 4.10.2004, judecătorul sindic luând act de renunțare prin încheierea de ședință de la 24.11.2004, că prin sentința nr.1799/07.12.2004 instanța de judecata a respins contestația RA APPS la notificarea nr.1940/1.09.2004, a pus în vedere administratorului judiciar să verifice toate declarațiile de creanță depuse la dosarul cauzei și să întocmească tabelul preliminar după rămânerea definitivă a acestei sentințe, că administratorul judiciar a formulat la 24.01.2005 cerere de îndreptare a erorii materiale-/07.12.2004, iar prin încheierea din 26.01.2005, judecătorul sindic a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul acestei hotărâri, dispunând în sarcina administratorului judiciar afișarea tabelului definitiv al obligațiilor creditoarei și nu a tabelului preliminar, cum în mod greșit s-a menționat, că prin cererea depusă la 28.02.2005 RA a formulat cerere de completare a sentinței comerciale nr.1799/07.12.2004, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 26.01.2005, solicitând înscrierea în tabelul creditorilor și a creanței sale, că prin încheierea din 30.03.2005 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr.1799/07.12.2004 în sensul completării tabelului obligațiilor debitoarei cu creanța RA APPS, că împotriva acestei încheieri debitoarea a formulat recurs, acesta fiind admis, iar încheierea de ședință din 30.03.2005 fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, când prin sentința civilă nr.883/10.04.2006 tribunalul a dispus respingerea cererii de completare a dispozitivului, cererea fiind tardivă, astfel că sentința nr.1799/07.12.2004 a rămas definitivă și irevocabilă.
Tribunalul a concluzionat că în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei nu a fost inclusă creanța RA APPS deoarece prin respingerea cererii acesteia din urmă, de completare a dispozitivului sentinței comerciale nr.l799/7.12.2008 cu creanța sa, conform sentinței comerciale nr.883/10.04.2006, irevocabilă, produce efecte juridice sentința comerciale nr.1799/7.12.2008 în forma ei din 7.12.2008, rectificată prin încheierea de ședință de la 26.01.2005, astfel că în mod legal și temeinic administratorul judiciar a comunicat contestatoarei că nu poate înscrie creanța în tabel, deoarece creanța nu a fost dovedită și oricum creditoarea a utilizat toate mijloacele procedurale pentru a ataca neînscrierea sa în tabelul obligațiilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, contestatoarea RA APPS, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației formulate împotriva adresei nr.1011/1.10.2007, cu consecința obligării administratorului judiciar la înscrierea creanței în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei.
În motivarea recursului, creditoarea a invocat următoarele critici:
1) Greșita interpretare de către instanța de fond a sentinței nr.1799/07.12.2004 pronunțată de Tribunalul București.
a) Astfel, instanța de fond a reținut că prin această sentință a fost respinsă contestația RA APPS formulată împotriva notificării nr.940/01.09.2004 (în mod greșit instanța de fond a menționat ca având nr.1940/01.09.2004) prin care administratorul judiciar a refuzat inscrierea creanței în tabelul obligațiilor debitoarei. Prin această notificare administratorul judiciar a adus la cunoștința recurentei că a întocmit tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei și că nu a înscris creanța. Întrucât instanța a apreciat că notificarea "nu a lezat niciun drept al creditoarei ci doar a atenționat-o că nu va fi trecută în tabelul preliminar cu suma solicitată, nefiind nici act începător de executare și nici o instituție reglementată a fi soluționată de Legea 64/1995, prin sentința sus-menționată a respins ca inadmisibilă contestația.
Rezultă că instanța nu a respins contestația întrucât a apreciat că măsura administratorului judiciar de neînscriere a creanței în tabelul obligațiilor debitoarei ar fi întemeiată, ci pentru ca s-ar fi atacat un act lipsit de efecte juridice (notificarea nr.940/01.09.2004) care nu era de natură să lezeze vreun drept al RA APPS.
b) Instanța de fond a omis singurul aspect relevant în privința declarației de creanță a, respectiv faptul că prin sentința nr.1799/2004 a fost respinsă contestația debitoarei la declarația de creanță a. În motivarea sentinței s-au reținut următoarele: "contestația debitoarei la declarația de creanța a va fi respinsă întrucât sumele solicitate de creditoare au fost dovedite in condițiile art.1169-1170 cod civil si art.43 Cod comercial cu acte".
Față de dovedirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, prin sentința nr.1799/2004 instanța a respins ca neîntemeiată contestația debitoarei la declarația de creanță a,fapt care ar fi trebuit să conducă la includerea creanței în tabelul definitiv, însă administratorul judiciar a refuzat în mod constant înscrierea acesteia, instanța de fond, îmbrătișând, în mod greșit, interpretarea dată de administratorul judiciar efectelor sentinței nr.1799/2004.
În realitate, sentința nr.1799/2004, în forma existentă chiar la acea dată, era suficientă pentru ca administratorul judiciar să înscrie creanța în tabel, iar aceasta trebuia să fie o consecință a respingerii contestației debitoarei la declarația de creanță, fără o dispoziție expresă din partea judecătorului sindic, tocmai acest pretext formal al lipsei unei dispoziții exprese fiind invocat de către administratorul judiciar.
RA APPS a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale și lămurire a dispozitivului sentinței nr.1799/2004, cererea fiind calificată de instanța de recurs ca cerere de completare a dispozitivului și respinsă ca tardivă, însă niciuna din aceste cereri nu era necesară, în condițiile în care administratorul judiciar nu insista în faptul că respingerea contestației debitoarei la declarația de creanță nu este suficientă pentru ca aceasta să fie trecută în tabelul definitiv.
Instanța de fond a reținut, nelegal, că sentința nr.1799/2004, în forma existentă la data pronunțării, nu era suficientă pentru a justifica înscrierea creanței în tabel, lipsind, astfel de efecte această sentință, instanța de fond neobservând că prin această sentință a fost respinsă contestația debitoarei la declarația de creanță, ci doar că a fost respinsă ca inadmisibilă contestația recurentei la notificarea nr.940/01.09.2004.
2) Instanța de fond nu a respectat decizia de casare în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, în sensul că trebuia să constate că problema legată de dreptul recurentei de a fi înscrisă în tabel a fost soluționată, cu putere de lucru judecat de instanța de recurs, care a reținut că, atât timp cât prin sentința nr.1799/2004 contestația debitoarei a fost respinsă, sumele solicitate fiind dovedite, problema creanței a fost soluționată, iar administratorul judiciar nu mai poate pune în discuție temeinicia înscrierii creanței.
Cu toate acestea, în mod greșit, instanța a reținut că, în fapt, "Curtea de APEL BUCUREȘTI, în decizia nr.603/20.05.2008 arată că problema creanței creditoarei RA APPS a fost soluționată prin sentința comercială nr.1799/2004, în sensul respingerii creanței acesteia, astfel că tribunalul va respinge prezenta contestație ca nefondată".
În realitate, instanța de recurs a reținut că prin sentința comercială nr.1799/2004 a fost respinsă contestația debitoarei la declarația de creanță și nici într-un caz că prin aceasta a fost respinsă creanța RA APPS.
3) Instanța a ignorat efectele autorității de lucru judecat ale sentinței comerciale nr.1614/02.04.2008.
Astfel, prin sentința nr.697/15.02.2008 instanța a admis excepția tardivității cererii recurentei privind lămurirea dispozitivului sentinței nr.1799/2004 și a respins cererea, dispunând înscrierea creanței în tabel.
Cu privire la această sentință, debitoarea a formulat cerere de lămurire a dispozitivului "în sensul de a se dispune înlăturarea mențiunii privind înscrierea creanței în tabelul obligațiilor debitoarei".
Prin sentința comerciala nr.1614/02.04.2008, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea debitoarei de lămurire a dispozitivului sentinței nr.697/15.02.2008, reținând că la 02.06.2004 recurenta a solicitat înscrierea la masa credală cu suma menționată, că la 29.07.2007 debitoarea a contestat această sumă, dar prin sentința comercială nr.1799/2004 contestația a fost respinsă și soluția a rămas irevocabilă.
Împotriva sentinței nr.1614/2008, debitoarea a declarat recurs, acesta fiind respins prin decizia pronunțată la 16.01.2009 în dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V - a Comercială, motivat de împrejurarea că asupra creanței RA APPS nu se mai poate reveni, din moment ce prin sentința nr.1799/2004 a fost respinsă contestația împotriva acesteia.
Rezultă că prin rămânerea irevocabilă a sentinței comerciale nr.1614/02.04.2008, problema creanței RA APPS a fost din nou rezolvată, cu putere de lucru judecat, în sensul că aceasta trebuie trecută în tabel.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că instanța de fond a reținut corect întreaga cronologie a pricinii, interpretând totodată, corect și legal actele cauzei.
Analizând, în ansamblu, motivele invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Punctul de plecare în analiza prezentului recurs îl reprezintă decizia comercială nr.603/2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială, prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că în prezenta cauză s-a formulat o contestație împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar al debitoarei, care are ca temei de drept dispozițiile art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006 referitoare la contestațiile împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Prin aceeași decizie s-a mai statuat că cererea soluționată prin sentința comercială nr.1799/2004 pronunțată de Tribunalul Bucureștia avut ca obiect contestația debitoarei la declarația de creanță formulată de creditoare, fiind fundamentată pe dispozițiile legale în vigoare la momentul pronunțării sentinței, referitoare la declarațiile de creanță ale creditoarelor.
Astfel cum se susține prin cererea de recurs, Curtea reține că la data de 02.06.2004 recurenta a depus declarație de creanță prin care a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu sumele sus-menționate.
Din cuprinsul și succesiunea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză și depuse la dosarul cauzei Curtea constată următoarele:
a 29.07.2004 intimata-debitoare a formulat contestație la declarația de creanță a recurentei cu motivarea că sumele nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.379 Cod procedură civilă și că nu s-au depus înscrisuri în dovedire (fila 90 dosar fond).
La 15.09.2004 recurenta a formulat contestație la notificarea nr.1940/1.09.2004 prin care administratorul judiciar i-a comunicat că în urma întocmirii tabelului preliminar, creanța sa nu a fost luată în considerare (filele 88-89 dosar fond).
Prin încheierea de ședință din 6.10.2004 judecătorul sindic a dispus afișarea tabelului preliminar al creditorilor societății debitoare (fila 103 dosar fond).
Prin sentința nr.1799/07.12.2004 judecătorul sindic a respins contestația debitoarei (formulată la data de 29.07.2004) la declarația de creanță a recurentei ca neîntemeiată, a respins contestația recurentei la notificarea nr.1940/1.09.2004 ca inadmisibilă, a pus în vedere administratorului judiciar să verifice toate declarațiile de creanță depuse la dosar și să întocmească tabelul preliminar după rămânerea irevocabilă a acestei sentințe (filele 80-81, 97-99 dosar fond).
În considerentele sentinței nr.1799/2004 se reține că sumele solicitate de creditoare au fost dovedite în condițiile art.1169-1170 Cod civil si art.43 Cod comercial cu acte și că notificarea nr.1940/1.09.2004 emisă de lichidatorul judiciar nu i-a lezat nici un drept creditoarei, ci doar a atenționat-o că nu va fi trecută în tabelul preliminar cu suma solicitată, nefiind un act începător de executare și nici o instituție reglementată a fi soluționată de Legea nr.64/1995 republicată.
Sentința nr.1799/2004 a devenit irevocabilă prin decizia comercială nr.2106/15.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția V - a Comercială, prin respingerea ca tardiv declarat a recursului formulat de către recurentă (filele 122-123 dosar fond).
În considerentele deciziei nr.2106/15.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția V - a Comercială se reține că recurenta a criticat sentința nr.1799/2004 sub aspectul omisiunii judecătorului sindic de a se pronunța asupra cererii sale de înscriere a declarației de creanță în tabelul de obligații al debitoarei.
Curtea mai reține că administratorul judiciar a formulat la 24.01.2005 cerere de îndreptare a erorii materiale-/2004, în sensul învederării administratorului judiciar de a întocmi tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei după rămânerea irevocabilă a acestei sentințe.
Prin încheierea de ședință din 26.01.2005 judecătorul sindic a admis cererea de îndreptare formulată de administratorul judiciar și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentința nr.1799/2004, în sensul că a învederat administratorului judiciar să dispună afișarea tabelului definitiv al obligațiilor creditoarei și nu a tabelului preliminar, după rămânerea irevocabilă a sentinței comerciale nr.1799/2004 (filele 57-58 dosar nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V- a Comercială atașat la prezenta cauză).
La 28.02.2005 recurenta a formulat cerere de completare a sentinței comerciale nr.1799/2004, în sensul de a se dispune completarea tabelului definitiv cu creanța sa.
Prin încheierea de ședință din 30.03.2005 judecătorul sindic a admis cererea recurentei și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr.1799/2004 în sensul completării tabelului obligațiilor debitoarei cu creanța recurentei (fila 59 dosar nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V- a Comercială atașat la prezenta cauză).
Prin decizia comercială nr.2392/8.12.2005 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V - a Comercială a admis recursul formulat de debitoare, a casat încheierea de ședință din 30.03.2005 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe (filele 117-119).
Urmare acestei casări, cererea recurentei de completare a sentinței comerciale nr.1799/2004 a fost rejudecată și soluționată prin sentința comercială nr.883/10.04.2006, în sensul respingerii acesteia ca tardivă (fila 121 dosar fond). Această hotărâre a rămas irevocabilă prin nerecurare, astfel cum se menționează prin întâmpinarea depusă de intimată în prezenta cauză, fapt necontestat de către recurentă.
Astfel cum se menționează în cererea de recurs, la 30.08.2006, recurenta a formulat o nouă cerere de înscriere a creanței în tabelul creditorilor, în considerarea faptului că prin sentința nr.1799/2004 rămasă irevocabilă, instanța a respins contestația debitoarei la declarația de creanță a recurentei.
Prin sentința comercială nr.697/28.02.2007 judecătorul sindic a respins cererea recurentei de obligare a administratorului judiciar de a înscrie creanța acesteia în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei ca neîntemeiată (filele 62-64 dosar nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V - a Comercială).
Prin decizia comercială nr.480/18.03.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V -a Comercială a admis recursurile formulate de debitoare și recurentă împotriva sentinței comerciale nr.697/28.02.2007, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare (filele 46-50, 55-57 dosar recurs).
Prin sentința nr.1614/2.04.2008 judecătorul sindic a respins cererea formulată de debitoare având ca obiect lămurirea sentinței nr.697/28.02.2007 în sensul de a se dispune înlăturarea mențiunii privind înscrierea creanței recurentei în tabelul de obligații al debitoarei (fila 147 dosar fond).
Prin decizia comercială nr.55/16.01.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V -a Comercială a respins ca nefondat recursul debitoarei (filele 51-54 dosar recurs).
Relevante pentru soluționarea prezentei cauze sunt următoarele aspecte:
Un prim aspect îl constituie faptul că împotriva sentinței nr.1799/2004 recurenta a formulat recurs, criticând hotărârea sub aspectul omisiunii judecătorului sindic de a se pronunța asupra cererii RA APPS de înscriere a declarației sale în tabelul de obligații al debitoarei.
Sentința nr.1799/2004 a devenit irevocabilă prin decizia comercială nr.2106/15.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția V - a Comercială, prin respingerea ca tardiv declarat a recursului formulat de către RA APPS.
C de-al doilea aspect îl reprezintă faptul că după rejudecare cererea de completare a sentinței comerciale nr.1799/2004 a fost respinsă ca tardivă prin sentința comercială nr.883/10.04.2006, aceasta rămânând irevocabilă prin nerecurare.
Din cele expuse anterior rezultă că urmare a rămânerii irevocabile a sentinței nr.1799/2004 în forma existentă la data soluționării celor două cereri de îndreptare a erorii materiale, respectiv de completare a hotărârii, orice dispoziție de înscriere a creanței în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei presupune încălcarea autorității de lucru judecat derivată din această hotărâre referitoare la lipsa mențiunii exprese de înscriere a acesteia în tabel.
Concluzionând asupra motivelor de recurs formulate, Curtea nu poate reține că în cauză instanța de fond a dat o interpretare greșită sentinței nr.1799/2004 pronunțată de Tribunalul București.
Într-adevăr, din considerentele sentinței 1799/2004 rezultă că judecătorul sindic nu a respins contestația RA APPS motivat de faptul că măsura administratorului judiciar de neînscriere a creanței în tabelul obligațiilor debitoarei ar fi întemeiată, ci pentru că notificarea nr.1940/01.09.2004 nu era de natură să lezeze vreun drept al RA APPS.
Totodată, este real și faptul că a respins contestația debitoarei la declarația de creanță a recurentei ca neîntemeiată, reținând că sumele solicitate au fost dovedite în condițiile art.1169-1170 Cod civil si art.43 Cod comercial cu acte.
Curtea reține, de asemenea și faptul că prin decizia nr.603/20.05.2008 instanța de recurs a arătat că problema creanței recurentei a fost soluționată prin sentința comercială nr.1799/2004, în sensul că a fost respinsă contestația debitoarei la declarația de creanță, astfel că în rejudecarea prezentei cauze judecătorul sindic a reținut, în mod greșit, că instanța de recurs prin decizia nr.603/20.05.2008 ar fi reținut, la rândul său, că prin sentința comercială nr.1799/2004 a fost respinsă creanța recurentei.
Trebuie precizat, însă, că ceea ce intră în autoritatea de lucru judecat este dispozitivul hotărârii judecătorești, iar nu considerentele acesteia (pag.233-234, Codul d e procedură civilă comentat și adnotat - și,. B 1994), cu atît mai mult cu cât prin recursul formulat împotriva sentinței nr.1799/2004 s-a criticat hotărârea sub aspectul omisiunii judecătorului sindic de a se pronunța asupra cererii sale de înscriere a declarației de creanță în tabelul de obligații al debitoarei.
Câ privește cel de-al treilea motiv de recurs, Curtea reține că instanța de fond nu a ignorat efectele autorității de lucru judecat ale sentinței comerciale nr.1614/02.04.2008 întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, orice dispoziție în sensul înscrierii creanței în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei presupune încălcarea autorității de lucru judecat derivată din sentința nr.1799/2004 în forma ulterioară soluționării cererilor de îndreptare eroare materială, respectiv de completare a hotărârii.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT (RA APPS) împotriva sentinței comerciale nr.1885/30.03.2009 în dosarul nr- pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială în contradictoriu cu intimata SC NOI INTERNAȚIONAL SA ( SA) prin administrator judiciar ȘI ASOCIAȚII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud. - 26.11.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea, Alecsandrina Rădulescu
