Spete contestatie la executare comercial. Decizia 178/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 178
Ședința publică de la 04.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta AUTO, împotriva sentinței comerciale nr. 189/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata 2006, prin lichidator.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar recurenta a solicitat judecata cauzei și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 189/23.06.2009, Tribunalul Giurgiua respins contestația formulată de către AUTO, privind neînscrierea creanței sale în tabelul obligațiilor debitoarei 2006 și, în temeiul art. 107 lit. D și art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a dispus trecerea debitoarei la procedura simplificată a falimentului, desemnând lichidatorul și acordând un nou termen, pentru continuarea procedurii.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că la data de 17.11.2008, AUTO a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei a unei creanțe în cuantum de 7.3966,77 lei. Din verificarea actelor depuse în dovedirea declarației de creanță, prima instanță a apreciat că acestea nu fac dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile; astfel, a constatat că, dintr-un număr de 19 facturi, numai 4 au semnături indescifrabile de primire a facturii, fără a se putea identifica persoana care a primit factura, 2 au semnătură indescifrabilă și ștampilă dreptunghiulară, 4 facturi au numai ștampile rotunde, nu și semnături de primire, iar restul facturilor sunt storno, ele însumând 2.581,05 lei, ca urmare a unor posibile refuzuri de mărfuri. De asemenea, judecătorul-sindic a apreciat că societatea creditoare nu a făcut până în prezent dovada că facturile au fost transmise electronic, nici că bunurile au intrat în patrimoniul debitoarei.
În continuare, au fost evocate dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/2006, iar instanța de fond a luat act că suma de care se prevalează creditoarea nu rezultă din titluri executorii, nu este creanță bugetară și a fost contestată de către administratorul judiciar, așa încât ea nu este prezumată valabilă. Reținând, totodată, în considerarea argumentelor prezentate mai sus, că în urma verificărilor s-a constatat că această creanță nu îndeplinește cerințele legale, judecătorul-sindic a respins contestația formulată de creditoare împotriva neînscrierii creanței sale în tabelul obligațiilor debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, AUTO a declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii contestației și al înscrierii creanței sale în tabel.
În motivare, recurenta a arătat că s-a aflat în raporturi comerciale cu intimata-debitoare, pentru achiziționarea de bunuri, pentru care a emis o serie de facturi, individualizate în cererea de recurs prin număr și dată, în valoare totală de 7.396,77 lei.
În continuare, recurenta a arătat că Legea nr. 260/2007 recunoaște ca documente justificative facturile, bonurile fiscale și chitanțele în formă electronică, iar prin adresa nr. 19008/23.02.2009, a transmis instanței de fond copii conforme cu originalul ale facturilor fiscale semnate de către reprezentanții intimatei-debitoare și ștampilate. De asemenea, recurenta a mai precizat că pentru achitarea facturilor, intimata-debitoare a emis la data de 02.02.2007 un bilet la ordin, scadent la data de 05.03.2007, în valoare de 1.105,70 lei, girat de către, plata reprezentând, conform susținerilor recurentei, o recunoaștere a debitului restant.
S-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 01.02.2010, intimata-debitoare a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Pentru a respinge contestația creditoarei-recurente împotriva măsurii neînscrierii creanței sale în tabelul obligațiilor, prima instanță a reținut că dintr-un număr de 19 facturi, numai patru au semnături indescifrabile de primire a facturii, fără a se putea identifica persoana care a primit factura, două au semnătură indescifrabilă și ștampilă dreptunghiulară, patru facturi au numai ștampile rotunde, nu și semnături de primire, iar restul facturilor sunt storno, ele însumând 2.581,05 lei, ca urmare a unor posibile refuzuri de mărfuri.
Chiar dacă, într-adevăr, o parte dintre facturi sunt storno, celelalte constată existența unor sume, care este posibil a fi datorate de către debitoare, iar nu de către creditoare.
În cazul celor din urmă, împrejurarea aplicării unor ștampile de forme diferite, dar și cea a existenței unor semnături indescifrabile, aparținând probabil unei persoane care lucrează la societatea intimată, nu pot dovedi, prin ele însele, caracterul lipsit de certitudine al creanței.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că judecătorul-sindic nu a intrat într-o efectivă cercetare a fondului, deoarece nu a examinat apărările contestatoarei, legate de incidența Legii nr. 260/2007 și de emiterea de către intimata-debitoare a unui bilet la ordin, scadent la data de 05.03.2007, în valoare de 1.105,70 lei, girat de către, plata reprezentând, conform susținerilor AUTO, o recunoaștere a debitului restant.
Astfel, aceste aspecte ar fi trebuit lămurite de către judecătorul fondului, ca și raporturile comerciale derulate între părți și necontestate de către reprezentanții statutari ai debitoarei-intimate.
În lipsa lor, un control judiciar riguros al hotărârii atacate nu poate fi efectuat, astfel încât, dând deplină eficiență dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 5.proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza primei instanțe spre rejudecarea contestației formulate de către AUTO
Dispozițiile primei instanțe, vizând trecerea debitoarei la procedura simplificată a falimentului, desemnarea lichidatorului și stabilirea termenului pentru înregistrarea creanțelor suplimentare, neformând obiect al criticii în recurs, urmează să fie menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta AUTO, împotriva sentinței comerciale nr. 189/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata 2006, prin lichidator și în consecință:
Casează în parte sentința comercială nr. 189/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr- și trimite cauza, primei instanțe, spre rejudecarea contestației formulate de către AUTO
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./25.02.2010
Judecător-sindic -
Tribunalul Giurgiu
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Cosmin Mihăianu
