Spete contestatie la executare comercial. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.243
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea recurentă DGFP A împotriva sentinței comerciale nr.2066/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - Agroindustriala SA prin lichidator A, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea intimată consilier juridic, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită respingerea cererii de suspendare a executării și respingerea recursului, în sensul menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.2066/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, în calitate de lichidator judiciar al - privind planul de distribuție din 23.07.2008 în ceea ce privește onorariul lichidatorului judiciar în sumă de 2.598,68 lei și referitor la suma de 1467,40 lei reprezentând bugetul procedurii și s-a fixat termen pentru continuarea procedurii de lichidare la 19.11.2008.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 28.07.2008, contestatoarea creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Jud. A în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală Baf ormulat contestație la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe din data de 23.07.2008 întocmit de lichidatorul judiciar -, solicitând admiterea contestației, respingerea propunerii lichidatorului judiciar de aprobare a planului de distribuție în modalitatea în care acesta a propus-o, respectiv în ceea ce privește onorariul lichidatorului în cuantum de 12.598,68 lei și referitor la suma de 1467,40 lei reprezentând bugetul procedurii ca nelegală și netemeinică iar în consecință modificarea planului de distribuție în ceea ce privește cele două sume mai sus arătate.
A mai arătat că, solicitarea lichidatorului judiciar de acordare a onorariului în acest moment apare ca fiind prematură, raportat la faptul că, până în acest moment nu s-a soluționat contestația acesteia privind onorariul lichidatorului judiciar depusă la 17.12.2007 deși potrivit art. 21 al. 4 din Legea nr. 85/2006 Judecătorul sindic are termen pentru soluționarea contestației un termen de 10 zile de la înregistrarea ei.
Pentru acest motiv, întrucât contestația nu a fost soluționată, lichidatorul nu poate să își aloce singur suma reprezentând 10% din încasările actuale, considerând că, doar în momentul soluționării irevocabile a contestației sale, lichidatorul judiciar poate să stabilească și să cuprindă în planul de distribuție onorariul său și a precizat că stabilirea onorariului lichidatorului judiciar este o prerogativă exclusivă a creditorilor și nu judecătorului sindic, conform art. 11 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Referitor la suma de 1.467,40 lei reprezentând bugetul procedurii a susținut că și această sumă este cuprinsă în planul de distribuție neîntemeiat și nelegal, întrucât această sumă a fost deja scăzută din încasări așa cum rezultă din registrul încasări și plăți înainte de stabilirea sumei de distribuit.
Astfel, dintr-un simplu calcul matematic, respectiv din scăderea sumei de distribuit a sumei de 12.568,68 lei reprezentând onorariul lichidatorului și a sumei de 1.467,40 lei reprezentând bugetul procedurii rezultă suma de 68.279,07 lei iar din această sumă creditoarea contestatoare ar trebui să încaseze suma de 35.409,52 lei și nu suma de 28.116,90 lei.
Față de motivele invocate în contestația formulată, judecătorul sindic respins-o, potrivit art. 122 (4) din 85/2006.
Astfel, potrivit raportului prezentat pentru termenul de judecată din 11.12.2007 lichidatorul judiciar a învederat că a fost organizată prima adunare a creditorilor având pe ordinea de zi și stabilirea onorariului lichidatorului judiciar și așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 12.11.2007 cu această ocazie, ponderea creditorului prezent ADS este de 38,03% din totalul creanțelor înscrise în tabelul de creanțe, stabilindu-se că adunarea nu a fost statutară, iar în acest proces verbal s-a menționat că, neputând fi aprobate punctele de pe ordinea de zi, a solicitat judecătorului sindic atât desemnarea comitetului creditorilor cât și aprobarea onorariului lichidatorului judiciar, cu precizarea că la această adunare a creditorilor nu a fost prezentă creditoarea contestatoare DGFP
Astfel, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic la data de 11.12.2007 aprobarea onorariului său, drept pentru care acesta a aprobat remunerația de 10% din totalul sumelor încasate conform cererii, și considerând că, în această situație potrivit prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 86/2006, judecătorul sindic era îndrituit de a stabili onorariul acestuia și apreciind că, această încheiere trebuia recurată în situația în care această creditoare era nemulțumită de retribuția stabilită lichidatorului judiciar.
Totuși, la propunerea judecătorul sindic, lichidatorul judiciar a convocat o nouă adunare a creditorilor pentru a se confirma onorariul lichidatorului judiciar stabilit în aceste condiții, la data de 10.03.2008, convocare care a fost transmisă prin poștă la 29.09.2008, creditorul DGFP A semnând de primire la data de 02.10.2008 dar nici la această adunare a creditorilor, creditoarea contestatoare nu a trimis nici un reprezentant si nu a transmis nici în scris, punctul de vedere cu privire la ordinea de zi a adunării creditorilor.
Pentru toate aceste motive, apreciind că, încheierea pronunțată de judecătorul sindic la termenul din data de 11.12.2007, fiind irevocabilă prin nerecurare, acesta nu se mai poate pronunța încă odată asupra onorariului stabilit lichidatorului judiciar, în caz contrar fiind susceptibil de a încălca prevederile art. 258 alin. 3 Cod procedură civilă.
Referitor la suma de 1.467,40 lei reprezentând cheltuieli de procedura, judecătorul sindic a considerat că această sumă a fost în mod legal inclusă în planul de distribuție. Astfel, lichidatorul judiciar a propus să se distribuie doar suma de 100.000 lei însă în planul de distribuție intră și cheltuielile procedurii și onorariul lichidatorului judiciar, acestea trebuind să fie plătite cu prioritate, conform dispozițiilor art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Această sumă a fost reținută pentru viitoarele cheltuieli de procedură, iar în raportul de activitate prima instanță a considerat că s-a strecurat o greșeală materială în sensul că, după distribuirea sumei de 100.000 lei față de creditori soldul de casă și bancă al debitoarei este de 25.986,80 si nu 24.519,40 lei.
Așa fiind, judecătorul sindic a considerat că în mod corect lichidatorul judiciar nu a distribuit această sumă, întrucât nu au fost valorificare în întregime bunurile debitoarei, urmând a se mai efectua cheltuieli cu procedura atât în ceea ce privește organizarea licitațiilor cât și cu arhiva debitoarei, măsura luată de a proviziona suma de 25.986,80 lei și a face o distribuție parțială pentru suma de 100.000 lei este una legală fiind statuată la art. 127 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea DGFP A solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii propunerii lichidatorului judiciar de aprobare a planului de distribuție astfel cum a fost propus de către lichidatorul judiciar, respectiv în ceea ce privește onorariul lichidatorului în sumă de 12.598,68 lei, ca prematur formulată și neîntemeiată, iar referitor la suma de 1467,4 lei reprezentând bugetul procedurii, ca nelegală și netemeinică, iar în consecință modificarea planului de distribuție din data de 23.07.2008 în ce privește cele două sume mai sus arătate.
De asemenea, creditoarea solicită suspendarea executării măsurii contestate, în temeiul art.8 alin.5 din Legea nr.85/2006 actualizată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, judecătorul sindic apreciind în mod greșit că DGFP A ar fi trebuit să formuleze recurs împotriva Încheierii din data de 11.12.2007 prin care judecătorul sindic s-a pronunțat asupra onorariului lichidatorului judiciar.
Creditoarea susține că prin contestația formulată în data de 26.07.2008 a arătat faptul că solicitarea lichidatorului judiciar de acordare a onorariului este prematură, raportat la faptul că până în acel moment, adică data de 26.07.2008, nu s-a soluționat contestația sa privind onorariul lichidatorului judiciar depusă la data de 17.12.2007, aspect de care judecătorul sindic nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii atacate.
De asemenea, creditoarea arată că judecătorul sindic nu a ținut cont de faptul că până la această dată nu a primit nici un răspuns la contestația formulată la data de 17.12.2007, iar în această situație, respectiv că onorariul lichidatorului a fost contestat de creditori și contestația nu a fost soluționată, lichidatorul nu putea să-și aloce singur suma reprezentând 10% din încasările actuale.
Mai mult, susține recurenta, judecătorul sindic a pronunțat o Încheiere prin care a aprobat onorariul lichidatorului judiciar în data de 11.12.2007, cu toate că creditorii erau încă în termenul de contestare al raportului depus la data de 11.12.2007, termen care este de 5 zile de la data depunerii raportului, DGFP A formulând contestație la acel raport în data de 17.12.2007, la care nu a primit nici un răspuns.
Astfel, creditoarea arată că Încheierea este netemeinică și nelegală având în vedere și faptul că atât Legea nr.85/2006 cât și nr.1009/2007 sunt acte normative de imediată aplicare, potrivit cărora stabilirea onorariului lichidatorului judiciar este o prerogativă exclusivă a creditorilor și nu aparține judecătorului sindic.
Pentru motivele arătate și prin contestația formulată, creditoarea arată că aprobarea onorariului solicitat de lichidatorul judiciar este neîntemeiată și prematur formulată, având în vedere faptul că se află în imposibilitatea stabilirii valorii totale din creanța fiscală ce urmează să fie stinsă prin aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, iar potrivit prevederilor nr.1009/2007, Anexa 2 pct.2 "organele fiscale nu vor accepta ca valoarea onorariului să fie mai mare decât valoarea creanței fiscale stinse prin aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare".
În ceea ce privește suma de 1467,4 lei, reprezentând bugetul procedurii, creditoarea arată că și această sumă este cuprinsă în planul de distribuție neîntemeiat și nelegal, întrucât această sumă a fost deja scăzută din încasări, așa cum rezultă din Registrul de încasări și plăți, înainte de stabilirea sumei de distribuit.
Cu privire la cererea formulată de creditoarea recurentă în baza art. 8 al. 5 din Legea nr. 85/2006, aceea de suspendare a executării sentinței recurate până la soluționarea recursului, având în vedere faptul că recursul declarat de creditoare a fost soluționat la acest termen de judecată, Curtea reține că această cerere a rămas fără obiect, motiv pentru care ea va fi respinsă.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
În ceea ce privește contestarea planului de distribuție pe motiv că în cauză nu a avut loc o aprobare legală a onorariului lichidatorului judiciar al debitoarei aflată în procedura insolvenței, Curtea reține că la data soluționării contestației onorariul lichidatorului judiciar era stabilit de judecătorul sindic prin încheierea din 11.12.2007, propunerea de distribuție având în vedere dispozițiile acestei încheieri.
Susținerea creditoarei recurente că includerea onorariului lichidatorului în planul de distribuție este prematură, pe motiv că judecătorul sindic nu a soluționat contestația creditoarei la cererea lichidatorului judiciar de aprobare a onorariului său de către judecătorul sindic, contestație formulată la 17.12.2007, nu este întemeiată, având în vedere faptul că încheierea pronunțată de judecătorul sindic la termenul din data de 11.12.2007 a rămas irevocabilă prin nerecurare, creditoarea neatacând în justiție această încheiere.
Cu privire la afirmația creditoarei recurente că stabilirea onorariului lichidatorului judiciar este o prerogativă exclusivă a creditorilor, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006, până la stabilirea de către adunarea creditorilor a onorariului cuvenit lichidatorului judiciar, îi revine judecătorului sindic atribuția de a stabili remunerația practicianului în insolvență.
Așa cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar a încercat convocarea unei adunări a creditorilor care să aprobe onorariul acestuia, însă aceste adunări nu au fost statutare, creditoarea recurentă necomunicând nici un punct de vedere în acest sens.
Curtea mai reține, în ceea ce privește prevederile nr. 1009/2007, că acest ordin nu poate fi obligatoriu pentru judecătorul sindic sau pentru lichidatorul judiciar, el vizând poziția adoptată de creditorii bugetari în procedurile de insolvență cu privire la negocierea și aprobarea onorariilor practicienilor în insolvență.
Pe de altă parte, prin distribuirea făcută nici nu sunt încălcate dispozițiile acestui ordin, în condițiile în care suma propusă pentru distribuire lichidatorului judiciar este de 12598,68 lei, iar cea cuvenită creditoarei recurente este de 28.116,90 lei, onorariul lichidatorului fiind mai mic decât valoarea creanței fiscale stinse prin plată în cadrul procedurii insolvenței.
Referitor la suma de 1.467,40 lei reprezentând cheltuieli de procedura, judecătorul sindic a considerat în mod corect că această sumă a fost în mod legal inclusă în planul de distribuție. Astfel, lichidatorul judiciar a propus să se distribuie doar suma de 100.000 lei, însă în planul de distribuție intră și cheltuielile procedurii și onorariul lichidatorului judiciar, acestea trebuind să fie plătite cu prioritate, conform dispozițiilor art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Așa fiind, întrucât în cauză nu au fost identificate motive de casare sau modificare a sentinței recurate, hotărârea recurată fiind legală și temeinică, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării, formulată de creditoarea DGFP
Respinge recursul declarat de aceeași creditoare împotriva sentinței comerciale nr.2066/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,16 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./19.02.2009
tehn./ 2 ex./19.02.2009
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
