Spete contestatie la executare comercial. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.241
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatorul împotriva încheierii nr.1921/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - Serv SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență și creditoarea intimată Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestator, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta contestatorului depune la dosar împuternicirea avocațială nr.14492/13.02.2009, taxa judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
Instanța pune în vedere reprezentantei contestatorului sa precizeze în ce calitate a declarat recurs contestatorul.
Reprezentanta contestatorului arată că este administratorul social al debitoarei - Serv SRL, această modificare nefiind înregistrată la registrul comerțului, dar există un act încheiat între fostul administrator și.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea contestației. În motivare se arată că se impunea efectuarea unei expertize care să stabilească cu exactitate suma datorată de debitoare către Administrația Finanțelor Publice T și că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât nu a ținut cont de aceste aspecte.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea nr.1921/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de administratorul social împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, privind administrarea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 față de debitoarea - Serv SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.10.2008, în dosar - privind administrarea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 față de debitoarea - Serv SRL, administratorul social a arătat că debitul DGFP față de societate fost calculat în mod greșit de către creditor, solicitând a se efectua o expertiză contabilă judiciară prin care să se stabilească în realitate debitele datorate și modul lor de calcul.
În motivarea contestației a arătat că, prin declarația de creanța din data de 21.08.2006, Tai ndicat ca - Serv SRL are un debit fata de aceasta in suma de 144.992 Ron reprezentând creanța plus accesorii, aceasta sumă fiind admisa in tabelul preliminar de creanțe. A învederat că suma indicata de T este incorect calculata si nu corespunde realității prezente din mai multe considerente:
Prin procesul verbal din data de 31.03.2004 DGFP Tas tabilit ca - Serv SRL are obligații fiscale suplimentar la bugetul de stat in suma de 550.493.016 lei stabilite pentru valoarea de 2.381.502.000 lei(c/v a 47 facturi din 2002) care nu ar fi fost introdusa in contabilitate. Aceasta suma insa, a generat in parte valoarea constatata in minus la inventarul efectuat in data de 1.09.2003, minus care a fost făcut venit, conform regulamentului aprobat de HG 704/1993, pentru care in luna septembrie 2003 societatea a calculat impozit pe profit si TVA. Obligațiile fiscale stabilite suplimentar prin procesul verbal din data de 31.03.2004 intocmit de DGFP T apar astfel, din punct de vedere contabil, a doua calculate si înregistrate deoarece acestea au fost înregistrate in obligațiile fiscale rezultate după valorificarea inventarului efectuat in septembrie 2003 si apar evidențiate in soldul conturilor privind obligațiile fiscale curente. In acest sens sunt si concluziile raportului de expertiza contabila efectuat de d-ul expert contabil - membru T in dosarul penal 3401/P/2004.
Mai mult, in decursul anului 2007 administratorul social a achitat către DGFP T suma de 70.746 Ron si urmare acestui fapt si fost scos de sub urmărire penala (prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penala din data de 12.09.2007 ) in dosarul 553/P/2006 dosar format ca urmare a disjungerii dosarului 3401/P/2004 unde se prevede ca învinuitul a făcut dovada achitării debitelor calculate de DGFP
Prin urmare, debitul - Serv SRL fata de DGFP T este calculat in mod greșit de către creditoare.
A mai învederat că, în concluziile raportului privind cauzele si împrejurările care au generat insolvența si starea de faliment (paginile 3-4 din raport), raport depus pentru data de 28.02.2008 la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar, se stabilește ca administratorul societății se face responsabil de un management defectuos, de neînregistrarea in contabilitate a unui număr de 47 facturi, de ridicarea unor sume bănești din casieria societăți pe care le justifica ca fiind plați externe pentru aprovizionară societății cu mărfuri, plați care nu s-au efectuat prin transfer bancar, neîncasarea clienților cu sume scadente si ascunderea de documente pentru a nu fi înregistrate in contabilitate(cele 47 facturi).
Referitor la valoarea celor 47 facturi înregistrate tardiv in contabilitate, se regăsește in minusul in gestiune care a fost făcut venit si pentru care s-au calculat si plătit impozitul si TVA-ul. Din sumele ridicate din societate s-au plătit furnizorii externi, pe facturile emise de aceștia figurând mențiunea "achitat". Facturile fiind externe, iar in tara furnizorului nefiind obligatorie plata prin virament bancar consideră ca mențiunea achitat face dovada plații. Mai mult, cauzele indicate in raport ca fiind cele care au dus la intrarea societății in faliment nu sunt cele limitativ prevăzute de art 138 pct 1 din Lg 85/2006.
Prin raportul de activitate depus la termenul din 23.10.2008 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență a arătat că, potrivit art. 66 alin. 2 din Legea insolvenței nu poate proceda la verificarea creanțelor bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenul prevăzut de Condul de procedură fiscală. A solicitat pentru informare, de la T situația obligațiilor fiscale la zi debitoarei, din care rezultă că aceasta are un debit de plată în sumă de 77.071 lei, față de declarația de creanță depusă la dosar, prin care solicită înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 144.992 lei.
Potrivit art. 73 alin. 2 din Legea insolvenței contestațiile trebuie depuse la Tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, atât în procedura generală cât și în procedura simplificată.
Prin sentința de deschidere a procedurii pronunțată la data de 22.06.2006 însă, nu a fost stabilită o dată pentru definitivarea tabelului de creanțe, astfel că, deși contestația a fost formulată la peste doi ani în raport cu data pronunțării sentinței, judecătorul sindic a constat că nu este tardivă în sensul prev. de art. 73 alin. 2 din Legea insolvenței.
Pe fondul cauzei, însă, contestația formulată a fost considerată ca fiind neîntemeiată, deoarece contravine prev. art. 66 alin. 2 din Legea insolvenței.
Contestatorul a solicitat a se deduce din cuantumul creanței înscrisă la masa credală în favoarea T, de 144.992 lei RON, suma de 550.493.016 lei ROL stabilită prin actul de control din 31.03.2004 întocmit de DGFP T ca reprezentând obligații fiscale suplimentare în sarcina debitoarei falite - SERV SRL ca urmare a neînregistrării în evidența contabilă a 47 facturi ca și venituri, în valoare de 2.381.502.000 lei, din care cauză au fost diminuate obligațiile fiscale ale anului 2002 cu această sumă, fiind încălcate și prev. art. 11 lit. c din legea 87/1994.
Împotriva constatărilor și măsurilor înscrise în actul de control din 31.03.2004 întocmit de DGFP T, societatea reprezentată de administratorul social nu a depus contestație, conform nr.OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, astfel că devin incidente prev. art. 66 alin. 2 din Legea insolvenței, potrivit cărora nu sunt supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
În ce privește plata de către contestator a sumei de 70.746 RON către DGFP T, în cauza penală, soluționată prin ordonanța din 12.09.2007 de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, obiect al dosarului 553/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, aceasta a fost avută în considerare de către T care a comunicat lichidatorului judiciar că în prezent societatea are un debit în cuantum de 77.071 lei față de declarația de creanță înscrisă în tabel pentru suma de 144.992 lei.
Prin urmare, judecătorul sindic a constat că lichidatorul judiciar trebuie să diminueze cuantumul creanței declarată de creditorul bugetar T, datorită stingerii parțiale sumei inițial declarate, prin plată, și precizării creanței actuale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs administratorul social al debitoarei, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea contestației.
În motivarea recursului, contestatorul a arătat că prin contestația formulată nu a solicitat doar diminuarea creanței cu suma stabilită în procesul verbal întocmit de DGFP T, acesta fiind doar un aspect pe care l-a susținut cu expertiza contabilă efectuată de d-l expert contabil, ci a contestat întreaga creanță și modul de calcul al acesteia, solicitând efectuarea unei expertize contabile judiciare care să stabilească suma reală și modul de calcul.
Recurentul consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece nu a ținut cont de toate aspectele invocate, respectiv că a contestat întreaga sumă și modul de calcul și nu doar suma prevăzută în procesul verbal întocmit de organele DGFP T și că fără efectuarea unei expertize contabile care ar fi stabilit valoarea reală a creanței și modul de calcul, instanța nu putea să hotărască că suma prevăzută în declarația de creanță este cea reală și să respingă contestația fiindcă doar o mică parte din suma înscrisă în tabelul preliminar de creanță este constatată printr-un titlu executoriu (550.493.061 Rol, suma prevăzută în procesul verbal din 31.03.2006) și nu mai poate fi verificată în baza prevederilor art.66 alin.2 din Legea nr.85/2006, restul debitului nefiind constatat prin nici un titlu executoriu și trebuind astfel să fie verificat, iar singura modalitate era efectuarea unei expertize.
Examinând recursul declarat de contestator prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2006 "(1) Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii.
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
(3) Toate creanțele prezentate pentru a fi admise și înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori".
Așa cum corect a reținut prima instanță, întrucât sunt constatate prin titluri executorii, creanțele bugetare nu pot fi verificate de practicianul în insolvență, acestea trebuind să fie contestate potrivit legii speciale, adică potrivit Codului d e procedură fiscală, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
În ce privește plata de către contestator a sumei de 70.746 RON către bugetul de stat, aceasta a fost avută în considerare de către creditoarea T, care a comunicat lichidatorului judiciar că în prezent societatea are un debit în cuantum de 77.071 lei, față de declarația de creanță înscrisă în tabel pentru suma de 144.992 lei.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut și prin decizia civilă nr. 629/31.05.2007 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr-, contestatorul este numai asociat al societății debitoare și nu administrator în drept al acesteia, ci numai în fapt, fapt care rezultă și din certificatul constatator eliberat de ORC T,
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau desființare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de contestatorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva încheierii nr.1921/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./03.03.2009
tehn./ 2 ex./03.03.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
