Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 739/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 739/25.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins cererea formulată de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, în calitate de unic creditor, pentru a autoriza Comitetul creditorilor al debitoarei - să introducă acțiunea în răspundere patrimonială prevăzută la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 împotriva administratorului social al debitoarei,; a respins obiecțiunile formulate de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva Raportului final nr. 132 din data de 07 iulie 2008, întocmit de către lichidatorul judiciar MANAGEMENT T, privind pe debitoarea - și a aprobat acest raport; a dispus: închiderea procedurii falimentului debitoarei - și radierea debitoarei din Registrul Comerțului C-S, de sub numărul de înmatriculare J-, acordat la data de 17 mai 1995.
De asemenea, a fost descărcat lichidatorul judiciar MANAGEMENT de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea -, și de averea sa, de unicul creditor și de asociatul unic al debitoarei societate comercială și s-a dispus notificarea acestei sentințe comerciale debitoarei, lichidatorului judiciar MANAGEMENT, unicului creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, urmare cererii introductive formulată de către lichidatorul judiciar MANAGEMENT T, în condițiile prevăzute la art. 270 și art. 270 din Legea nr. 31/1990, republicată, modificată prin Legea nr. 441/2006, prin sentința comercială nr. 326/JS din data de 27 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva pârâtei debitoare - SRL, în condițiile prevăzute prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Prin aceiași sentință a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență MANAGEMENT T, județul T, care prin Raportul final nr. 132 din data de 07 iulie 2008 privind pe debitoarea -, a propus închiderea procedurii falimentului debitoarei în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care, după evaluarea lor, prin valorificare, să acopere cheltuielile aferente procedurii insolvenței, și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
De către lichidatorul judiciar, prin același raportul final, care a fost afișat la ușa instanței la data de 17 iulie 2008, s-a precizat că la sediul debitoarei nu se mai desfășoară nici o activitate de natură comercială, debitoarea fiind dizolvată de drept, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 359/2004 prin încheierea nr. 5343 din data de 14 septembrie 2006, pronunțată de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, și nu dispune de nici un act al debitorului, fiind în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării plăților, fapt pentru care nu se poate pronunța nici în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006,
Prin cererea nr. 5455 din data de 23 iulie 2008, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, unicul creditor al debitoarei, a formulat cerere prin care a solicitat autorizarea comitetului creditorilor să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că lichidatorul judiciar prin Raportul final întocmit, a apreciat că nu se poate pronunța asupra incidenței art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditoarea formulând obiecțiuni la acest raport, iar în cazul în care aceste obiecțiuni vor fi respinse, să fie autorizată creditoarea pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale administratorului debitoarei societăți comerciale T.
Judecătorul sindic a reținut cu privire la acest aspect, că în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Astfel, s-a mai reținut că procedura falimentului debitoarei a fost pornită în condițiile de aplicabilitate ale art. 270 și art. 270 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 441/2006, la cererea lichidatorului ce a fost desemnat în conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004, precum și că în contra averii acestei debitoare societate comercială, în faliment, s-a înscris un singur creditor și anume DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
În atare situație, judecătorul sindic a apreciat că în pricina comercială privind procedura falimentului acestei debitoare nu se putea face vorbire atât de constituirea adunării creditorilor în sensul prevederilor art. 13-15 din Legea nr. 85/2006 și, cu atât mai mult, a comitetului creditorilor, conform prevederilor art. 16 din aceiași lege, care să exercite atribuțiile prevăzute la art. 17, inclusiv cea prevăzută la art. 138 alin. (3) din această lege, în calitate de organe ale creditorilor înscriși la masa credală a debitoarei, organe care nici nu s-au constituit în cursul derulării procedurii falimentului debitoarei, din lipsă de cvorum (pluritate) de creditori.
Comitetul creditorilor poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume: a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică și b) - dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1), amenință să se prescrie. Cum însă răspunderea patrimonială prevăzută la art. 138 alin. (1) din legea nr. 85/2006, are natura unei răspunderi civile delictuale speciale, se impune ca partea care solicită atragerea unei asemenea răspunderi patrimoniale să facă dovada faptelor ilicite, în sensul prevederilor alin. (1), lit. a) - g) al acestui alineat, de către persoanele prevăzute în același alineat, care să fi fost anterioare deschiderii procedurii insolvenței și că aceste fapte au avut ca și o consecință directă ajungerea debitoarei societate comercială în stare de insolvență (încetare de plăți). Însă în cazul reglementat la alin. (3) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor al debitoarei societate comercială în faliment, pentru a putea solicita autorizarea din partea judecătorului-sindic de a promova o asemenea acțiune în răspundere patrimonială trebuie să facă dovada că se află în vreuna dintre cele două situații prevăzute prin acest alineat, ceea ce în pricina comercială dedusă judecății nu s-a făcut dovada.
Aceasta având în vedere că lichidatorul-judiciar, prin raportul final, s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei societate comercială, în faliment, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că debitoarea societate comercială era dizolvată, că nu s-a putut lua act cu administratorul social al ei, și că nu a fost în posesia actelor debitoarei societate comercială nu a putut constata și dovedi de către acesta a vreunei fapte ilicite dintre cele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social, în conformitate cu prevederile mai sus-citate.
Împotriva raportului final nr. 132 din de 07 iulie 2008, întocmit de lichidatorul judiciar MANAGEMENT T, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului a debitoarei -, s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea obiecțiunilor în sensul de a se dispune refacerea și completarea acestuia de către lichidatorul-judiciar pentru a se preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să se precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin aceleași obiecțiuni se mai menționează, faptul că lichidatorul nu s-a pronunțat în mod explicit cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, precizând doar faptul că în toată procedura simplificată a insolvenței nu a deținut nici un act contabil sau de altă natură. Din economia obiecțiunilor formulate de către creditoarea bugetară împotriva raportului final, s-a constatat că aceste obiecțiuni privesc, cu precădere, aspecte referitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor în condițiile prevăzute la art. 138 alin. (1) din legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
S-a mai constatat că, în ceea ce privește antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali ai debitoarei societate comercială, în faliment, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) din legea nr. 85/2006, au fost examinate prin prezenta sentință comercială și prin prisma considerentelor ce s-au avut în vedere în examinarea cererii formulate de către aceiași creditoare bugetară prin care s-a solicitat ca să fie autorizat comitetul creditorilor să introducă acțiunea prevăzută de art.138 alin.(1) din aceiași lege.
Având în vedere aceleași considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiate atât obiecțiunile formulate de către creditoarea C-S Reșița, județul C-S, împotriva Raportului final întocmit de către lichidatorul MANAGEMENT, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului -, în faliment, cât și cererea formulată de către aceiași creditoare, ca și unic creditor înscris la masa credală a debitoarei, să fie autorizat comitetul creditorilor să introducă cererea în răspundere patrimonială împotriva administratorilor sociali ai debitoarei, în faliment pentru acoperirea pasivului debitoarei, în condițiile prevăzute la alin. (3) raportat la alin. (1) al art. 138 din legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
Astfel, s-a constatat ca fiind aprobat Raportul final întocmit de către lichidatorul-judiciar MANAGEMENT, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei -, s-a constatat că în pricina comercială dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, și în consecință s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială, precum și radierea acestei debitoare societate comercială din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, admiterea obiecțiunilor și trimiterea cauzei spre rejudecarea Tribunalului C-S, pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, iar în subsidiar, să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social pentru plata către recurentă a creanței bugetare în cuantum de 16.899 lei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 16.899 lei, că lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil, de lichidare deoarece nu a deținut niciun fel de documente contabile, acestea nefiind prezentate de către administratorul social al debitoarei, care nu a făcut dovada că a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea. Consideră că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, în care se arată că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006. Astfel, consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
Se învederează că DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S a formulat obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia de către lichidator în sensul de a preciza dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, obiecțiuni respinse de către judecătorul sindic ca neîntemeiate.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că debitoarea societate comercială era dizolvată, că nu s-a putut lua act cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită admiterea cererii de autorizare formulată de creditoarea recurentă de către judecătorul sindic.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 739/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./17.02.2009
Dact./17.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
