Spete contestatie la executare comercial. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.278/
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A împotriva sentinței comerciale nr.2890/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea Societatea Agricolă 1 prin lichidator judiciar Expert A, având ca obiect contestație la raportul lichidatorului judiciar din data de 25.10.2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoare lichidator din cadrul Expert A, lipsă fiind creditoarea.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depus la dosar adresa Tribunalului Arad însoțită de înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior de judecată.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar note de ședință însoțite de un set de înscrisuri și, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta lichidatorului judiciar a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii judecătorului sindic ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.2890/11.12.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului Arad cu nr-, judecătorul sindic a respins contestația formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar prin raportul depus la data de 25.10.2007, privind vânzarea bunurilor și la planul de distribuire afișat la aceeași dată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 30.10.2007, creditorul Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat contestația împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar SC A, prin raportul depus la data de 25.10.2007, solicitând respingerea propunerii lichidatorului judiciar de reducere a prețului pentru combina Class și selectorul de semințe aparținând debitorului. De asemenea, a solicitat și suspendarea executării măsurii contestate.
În motivare, contestatoarea arată că lichidatorul judiciar a solicitat la data de 25.10.2007 aprobarea propunerii reducerii prețului pentru combina Class și selector semințe, aparținând debitorului, pornind de la prețul de 54.000 lei pentru combină respectiv 17.500 lei pentru selector, cu reduceri succesive de 10 % din preț, după fiecare a doua licitație, până la o reducere de până la 80 % stabilit prin raportul de evaluare al bunurilor. Arată că, în primul rând creanța deținută de contestator este superioară prețurilor de vânzare reduse și propuse de către lichidator și prin urmare aprobarea vânzării bunurilor cu reducerile succesive ale prețurilor sub 50 % din valoarea de evaluare ar avea ca efect imposibilitatea recuperării în întregime a creanței contestatorului, cu atât mai mult cu cât în tabelul creanțelor figurează mai mulți creditori cu același de prioritate. Pe de altă parte, consideră că reducerile preconizate ar avea ca efect scăderea prețurilor de vânzare mult sub valoarea stabilită prin raportul de evaluare. Mai mult, consideră că Legea nr. 85/2006, prevede acordul expres al creditorilor pentru stabilirea modalității de valorificare a bunurilor din averea debitorului, ori contestatorul și-a precizat poziția arătând în mod expres că nu este de acord cu scăderea prețului mai mult de 50 % stabilită prin raportul de evaluare.
Invocă în drept art. 21 alin. 2 și 4 din Legea nr. 85/2006, și art. 116 din Legea nr. 857/2006.
Lichidatorul judiciar a solicitat respingerea contestației arătând că a solicitat creditorului contestator să se pronunțe în scris cu privire la propunerea de reducere de preț a bunurilor și modalitatea de valorificare a acestora, fapt ce nu s-a întâmplat. Arată că reducerea a fost solicitată pentru că nu s-a prezentat nici un ofertant iar bunurile se află în câmp, nepăzite și starea lor de uzură este avansată.
Având în vedere înscrisurile dosarului judecătorul sindic a reținut următoarele:
Pentru vânzarea combinei Class și a selectorului de semințe din averea debitorului s-au organizat licitații săptămânale, începând cu data de 24.07.2007, însă nu s-a prezentat nici un ofertant.
Lichidatorul a convocat pentru data de 12.10-2007 Adunarea creditorilor debitorului Societatea Agricolă "1 ", pe ordinea de zi figurând și modalitatea de valorificare a bunurilor debitorului precum și de reducere a prețurilor pentru utilaje, adunare la care nu s-a prezentat nici un creditor.
La data de 25.10.2007, prin raportul depus la dosar, lichidatorul judiciar a propus reducerea prețului de pornire, la un anumit procent din valoarea inițială, la fiecare a doua licitație, pentru combina Class și selectorul de semințe din averea debitorului.
Raportat la cele reținute, judecătorul sindic a constatat că cererea creditorului este nefondată, motivele pe care se sprijină fiind neîntemeiate.
Astfel, se reține că nu există nici un temei legal pentru stabilirea prețului minim în funcție de creanța unuia dintre creditori. Nici numărul creditorilor sau rangul lor de preferință nu are relevanță la stabilirea prețului. Dacă s-ar accepta limitările impuse de contestator, pe lângă că s-ar eluda legea, s-ar putea ajunge la tergiversarea sau chiar la blocarea cursului procedurii falimentului, fapt care nu poate profita nici unui participant la această procedură.
De regulă, valoarea de lichidare sau de vânzare forțată este inferioară valorii de circulație, existând chiar situații în care bunuri care au o valoare de circulație mare sunt foarte greu vandabile în cadrul procedurilor execuționale, obținându-se uneori doar prețuri simbolice. De aceea, art.116 alin.2 din Legea nr.85/2006 conferă creditorilor dreptul de a stabili metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două, urmând ca lichidatorul să prezinte regulamentul de vânzare corespunzător, regulament care trebuie să țină seama în primul rând de prevederile imperative ale legii referitor la metoda de vânzare stabilită, prevederi care pot fi completate și cu alte dispoziții funcție de opțiunea participanților la procedură.
În cauză s-a stabilit metoda de vânzare prin licitație publică și s-au evaluat bunurile însă la licitațiile organizate săptămânal, începând cu data de 24.07.2007, nu s-a prezentat nici un ofertant. În aceste condiții, se constată că reducerea prețului sub procentul acceptat de contestator este justificat.
Mai mult, în cadrul licitației publice, conform art. 443 Cod procedură civilă, normă de drept imperativă, există posibilitatea ca bunul să fie vândut la cel mai mare preț oferit, indiferent de evaluarea făcută anterior vânzării sau de acordul creditorilor. Sub acest aspect lichidatorul judiciar nu are nevoie de acordul nimănui, nici chiar al judecătorului sindic, pentru a vinde bunul la prețul pe care îl oferă participanții la licitație și îl acceptă legea. De asemenea creditorul, dacă consideră că prețul oferit pentru bun este prea mic, poate să adjudece el bunul, în condițiile art. 445 Cod procedură civilă, și să-l valorifice ulterior conform propriei voințe.
Legea nr.85/2006, prin art.116 alin.2, prevede, într-adevăr, implicarea creditorilor în vânzarea bunurilor, însă nu prin "acordul expres al creditorilor pentru stabilirea modalității de valorificare", ci prin aprobarea de către adunarea generală a creditorilor a metodei de vânzare, ori aprobarea dată de adunare nu presupune acordul expres al fiecărui creditor, iar metoda de vânzare este altceva decât modalitatea de valorificare, odată aprobată metoda urmează să se aplice regulile specifice acesteia, reguli dintre care unele, așa cum s-a arătat, pot fi diferite de voința creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii propunerii lichidatorului judiciar de reducere a prețului ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, creditoarea arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală având în vedere faptul că Legea nr.85/2006, la art.116 alin.2 prevede expres că stabilirea modalității de vânzare a bunurilor aflate în averea debitoarei este o prerogativă exclusivă a creditorilor și nu aparține judecătorului sindic, care, de altfel, deși a reținut corect acest aspect în motivarea sentinței, în mod greșit a respins contestația formulată în cauză.
Creditoarea arată că s-a opus vânzării bunurilor mobile cu diminuarea succesivă a prețului propus de lichidatorul judiciar de la prețul de 54.000lei pentru Class, respectiv 17.500 lei pentru selector semințe, cu reduceri succesive de 10% din preț după fiecare a doua licitație până la o reducere de până la 80% din prețul stabilit prin raportul de evaluare al bunurilor mobile, deoarece creanța deținută de creditoare este superioară prețurilor de vânzare reduse și propuse de lichidatorul judiciar, astfel că aprobarea vânzării bunurilor mobile cu reducerile succesive ale prețurilor sub 50% din valoarea de evaluare ar avea ca efect imposibilitatea recuperării în întregime a debitelor pe care societatea debitoare le are față de bugetul de stat, cu atât mai mult cu cât în tabelul creanțelor figurează mai mulți creditori cu același de prioritate.
Pe de altă parte, se arată că reducerea prețurilor de vânzare sub valoarea de 54.000 lei pentru combină, respectiv sub valoarea de 17.000 lei pentru selector semințe, propusă de lichidator, ar avea ca efect scăderea prețurilor de vânzare mult sub valoarea stabilită prin raportul de evaluare al bunurilor mobile, care a fost stabilită prin raportul de evaluare la suma de 108.000 lei pentru combină, respectiv 35.000 lei pentru selector semințe.
mult decât atât, Legea nr.85/2006 prevede acordul expres al creditorilor pentru stabilirea modalității de valorificare bunurilor aflate în averea debitoarei. În această privință, creditoarea arată că și-a exprimat punctul de vedere prin procesul-verbal din data de 12.07.2007 cu ocazia adunării creditorilor, unde și-a precizat poziția față de ofertele depuse pentru cumpărarea bunurilor mobile, arătând în mod expres că nu este de acord cu scăderea prețului acestora mai mult de 50% din valoarea stabilită prin raportul de evaluare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin raportul de activitate depus la termenul din data de 25.10.2007, acesta a solicitat aprobarea reducerii de preț a bunurilor debitoarei având în vedere că, după licitații săptămânale, aceste bunuri nu au putut fi valorificate, la licitațiile organizate neprezentându-se nici un ofertant, iar ofertele de cumpărare depuse nu au fost acceptate de creditoarea recurentă, motivat de faptul că prețul oferit este prea mic.
Se arată că judecătorul sindic a probat propunerea lichidatorului judiciar având în vedere că aceste bunuri nu pot fi valorificate la un preț aprobat de către recurentă, respectiv 50% din valoarea de evaluare, iar motivele care au dus la reducerea prețului sunt acelea că bunurile scoase la licitație sunt utilaje agricole depășite din punct de vedere al performanței, utilajele sunt depozitate în câmp într-o veche fermă, nepăzite, cu trecerea timpului acestea se uzează atât fizic cât și moral, există pericolul real de a fi descompletate, respectiv la licitațiile organizate nu s-a prezentat nici un ofertant.
Lichidatorul judiciar învederează că în cadrul procedurii de faliment valoarea de lichidare sau de vânzare forțată este de cele mai multe ori inferioară valorii de circulație, astfel că, în situația în care nu există un ofertant care să ofere prețul de pornire la licitații și când sunt organizate nenumărate licitații, este firesc ca prețul de pornire să fie diminuat. Acceptarea condițiilor impuse de recurentă, respectiv menținerea prețului la un anumit nivel, în situația în care nimeni nu dorește să cumpere acel bun la prețul respectiv, nu face altceva decât să tergiverseze sau să blocheze cursul procedurii falimentului, fapt ce nu poate profita nici unui participant la procedură.
Mai mult, lichidatorul judiciar arată că, potrivit art.509 Cod procedură civilă, există posibilitatea ca bunul să fie vândut la cel mai mare preț oferit, indiferent de evaluarea făcută anterior vânzării și că nu există nici un temei legal pentru stabilirea prețului minim în funcție de creanța unuia dintre creditori.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins în baza următoarelor considerente:
În primul rând, se observă că motivele de recurs invocate de creditoarea recurentă sunt aceleași cu cele invocate de aceasta în contestația formulată împotriva măsurii luate de lichidatorul judiciar, referitoare la reducerea prețului de vânzare a unui bun aparținând debitoarei în insolvență.
Toate aceste motive au fost analizate pe larg de către judecătorul sindic care a expus, atât în fapt, cât și în drept, considerentele pentru care contestația creditoarei este nefondată.
În al doilea rând, se remarcă faptul că recurenta nu precizează care ar fi, în opinia sa, motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, indicând doar, în mod generic, dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.8, 12, 116 din Legea nr.85/2006, ca temei de drept al recursului său.
Curtea constată că nu au fost încălcate în niciun mod dispozițiile din Legea insolvenței invocate de către recurentă, iar măsura luată de lichidator este atât o măsură legală, cât și de oportunitate raportat la condițiile concrete ale desfășurării procedurii insolvenței, respectiv a vânzării bunurilor debitoarei.
În speță, recurenta arată că nu este de acord cu scăderea succesivă a prețului de vânzare a unor bunuri ale debitoarei, respectiv combina Class și semințe, deoarece, prin aceasta s-ar ajunge la scăderea prețului de vânzare cu mult sub valoarea de evaluare a acestor bunuri și, implicit, la scăderea posibilităților de recuperare integrală a creanței declarate de recurentă.
Este adevărat că potrivit art.116 alin.2 din Legea insolvenței nr.85/2006, stabilirea modalității de vânzare a bunurilor este o prerogativă a creditorilor și a judecătorului sindic, dar în speță nu este vorba de încălcarea acestei dispoziții legale, căci recurenta a dat interpretare eronată acestui text de lege care dispune că "Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca un ansamblu în stare de funcționare - sau individual. de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două, va fi aprobată de adunarea generală a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului și a recomandării comitetului creditorilor. Lichidatorul va prezenta și regulamentul de vânzare corespunzător".
Așadar, metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitația publică, negociere directă sau o combinație a celor două, aparține, ca prerogativă, adunării creditorilor, dar în speță nu este contestată această metodă, ci scăderea prețului în mod succesiv pentru a se ajunge la o valorificare a bunului, valorificare dificil de realizat cu toate demersurile lichidatorului judiciar.
Tot astfel, dispozițiile art.8 și 12 din Legea nr.85/2006, indicate de recurentă ca temei de drept al recursului, au fost respectate întocmai, căci în aceste articole se dispune asupra modului de atacare cu recurs ale hotărârilor judecătorului sindic.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art.304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A împotriva sentinței comerciale nr.2890/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./23.04.2008
Dact./23.04.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul Arad -judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
