Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.280/
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- împotriva sentinței comerciale nr.597/15.03.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului C-S cu nr.-, în contradictoriu cu debitoarea SC Fruct SRL prin lichidator judiciar IT Management T, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul intimat avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, apreciind că în cauză nu s-au administrat probe pertinente din care să rezulte că pârâtul se face vinovat de intrarea debitoarei în insolvență, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.138 din Legea insolvenței nr.85/2006.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.597/15.03.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului C-S cu nr.-, judecătorul sindic a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS B împotriva pârâtului prin care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, în sensul obligării pârâtului la plata pasivului debitoarei " FRUCT", debitoare societate comercială care s-a aflat în procedura falimentului instituită prin Legea nr.64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în prezent abrogată prin Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, ce a fost reprezentată prin lichidatorul-judiciar " MANAGEMENT ", reorganizat, în prezent, ca " MANAGEMENT ", până la concurența sumei totale reale de 36.558,08 lei RON, reprezentând contravaloarea cu care creditorii: DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA, cu sediul în municipiul Reșița,-, județul C-S - pentru suma de 31.600,36 lei RON; ", cu sediul în municipiul T M,-, județul M - pentru 1.765,22 lei RON și reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B - pentru suma de 3.192,45 lei RON, s-au înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, în faliment, și nu suma totală de 56.206,43 lei RON, în conformitate cu prevederile art.137 alin.(1) din fosta lege nr.64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, devenit, în parte, art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, precum și pentru dispunerea instituirii de măsuri asiguratorii asupra bunurilor din averea pârâtului, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.1057/JS/8 decembrie 2005 pronunțată în dosar nr.7113/COM/2005 Tribunalul C-S a admis cererea AVAS împotriva administratorului debitoarei " FRUCT" SRL și în consecință a instituit răspunderea materială a administratorului pentru întreaga sumă de 56.206,68 RON.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din analiza raportului final al lichidatorului judiciar afișat în dosarul procedurii nr.3421/COM/2004 fila 68 dosar precum și a raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei a rezultat că administratorul a ridicat numerar din casierie și nu a returnat sumele respective în cuantum de 215.366.236 lei. Tribunalul a apreciat că acest fapt a constituit una din cauzele de insolvență a debitoarei, fiind sancționată de art.124 lit.e din Legea nr.64/1995 republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen administratorul, solicitând desființarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea cererii formulate de AVAS B, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că în fapt creanța pretinsă de reclamantă în cuantum de 973,49 USD (echivalentul a 34.670 RON) nu are nici un temei legal, factura nr.- emisă de " FRUCT" SRL fiind ulterior anulată nemaiavând obiect, deoarece nu s-a mai procedat la furnizarea camerei frigorifice a cărei tranzacție este consemnată pe factură.
S-a menționat că suma respectivă nu a existat și nu avea cum să fie înregistrată în contabilitatea societății administrate de el, creanța nefiind certă, nici lichidă și nici exigibilă neavând obiect.
Prin decizia civilă nr.379/R din data de 25 aprilie 2006 pronunțată în dosarul nr.1538/COM/2006, Curtea de Apel Timișoara - Secția Comercială și de contencios Administrativ, a admis recursul declarat de către administratorul împotriva încheierii nr.1057/JS din 8 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.7113/COM/2005, încheiere pe care a casat-o, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe la Tribunalul C-
Pentru a decide astfel, de către instanța de recurs, s-a reținut că prin încheierea ședinței publice din data de 10 noiembrie 2005, Tribunalul C-S a consemnat că reprezentantul lichidatorului judiciar consilier juridic a depus la dosar raportul final prin care a concluzionat că vinovat pentru starea de insolvență a debitoarei este administratorul societății. Cu toate acestea, instanța nu a mai dispus citarea în cauză pentru următorul termen de judecată a administratorului.
Prin încheierea recurată prima instanță a dispus instituirea răspunderii materiale a administratorului fără a dispune citarea acestuia cu un exemplar din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, încălcându-i recurentului dreptul la apărare.
Deoarece dispozițiile legale referitoare la citarea părților au pentru instanță caracter imperativ, fiind prevăzute pentru realizarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității, instanța nu poate hotărî asupra unei acțiuni decât numai după citarea sau înfățișarea părților (art.85 Cod pr.civilă).
Dacă la termenul fixat pentru judecată partea nu se prezintă, deoarece nu a fost citată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, dispozițiile art.107 Cod pr.civilă obligă pe președinte să amâne cauza.
Față de această dispoziție, vătămarea părții neregulat citate și care, fiind judecată în lipsă, a pierdut procesul, este presupusă (constând imposibilitatea de a se apăra și în pronunțarea unei hotărâri nefavorabile) și nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii astfel pronunțate.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului C-S sub nr.4621/COM/2006 la data de 9 iunie 2006.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.3423/COM/2004 al Tribunalului C-S, privind procedura de reorganizare judiciară și a falimentului împotriva debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-
Din materialul probator administrat în dosarul cauzei, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin raportul privind administrarea procedurii falimentului al debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S, depus la dosarul nr.3423/COM/2004 al Tribunalului C-S de către fostul lichidator judiciar " MANAGEMENT " SRL T, județul T, pentru termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2005, s-a solicitat închiderea procedurii falimentului a debitoarei societate comercială, cu antrenarea răspunderii administratorului, în conformitate cu dispozițiile art.137 lit.e) din Legea nr.64/1995, republicată, pentru suma de 56.206,68 lei RON (562.066,865 lei ROL).
Prin același raport de administrare de către același lichidator judiciar s-a mai reținut că ajungerea în stare de insolvență a debitoarei a fost determinată de motivul esențial de ridicarea în numerar din casierie și nereturnarea debitoarei a acestui numerar în termenul legal a sumei de 215.366.236 lei ROL, precum și că s-a deturnat, s-a ascuns o parte din activul societății fapt reflectat prin emiterea facturii nr.- din 27 august 2003, către "LAVAS COM " SRL în valoare de 346.700.629 lei, ultima susținere făcându-se pe baza adresei nr.551 din 9 mai 2005 acestei din urmă societate comercială.
Aceste aprecieri au fost preluate de către lichidatorul-judiciar din Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S, depus la dosarul nr.3423/COM/2004 al Tribunalului C-S, la data de 6 iulie 2005.
Prin aceste rapoarte din 6 iulie 2005 și 10 noiembrie 2005, se face referire la ridicarea de numerar din casierie și nereturnarea acestuia în termenul legal și nici până la datele întocmirii respectivelor rapoarte, a sumei de 215.366.236 lei, fără însă a se fi arătat, în concret, care sunt persoanele care au ridicat din casieria debitoarei societate comercială, în ce cuantum și în ce scop s-au ridicat sumele în cauză și la ce date, precum și persoana sau persoanele care s-au făcut vinovate de nerecuperarea acestor sume de la persoanele care au beneficiat de respectivele sume.
Cum însă această sumă de 215.366.236 lei reprezenta o creanță, certă, lichidă și exigibilă, a debitoarei societate comercială, față de beneficiarii sumelor încasate în numerar din casieria debitoarei societate comercială ajunsă în stare de faliment, în exercitarea atribuțiilor sale de administrare a averii debitoarei societate comercială, lichidatorul judiciar avea obligația de a urmări încasarea acestor creanțe și a le aduce în fondul de lichidare, pentru distribuirea lor între creditori, ceea ce în cauza de faliment pe care a avut-o spre administrare nu a făcut dovada că a înțeles aof ace, lipsind, în acest mod pe creditorii care s-au înscris la masa credală de lichidități pentru ca aceștia să fie îndestulați, cu cota parte legală din aceste creanțe nerecuperate, de la beneficiarii reali și efectivi ai sumelor ridicate în numerar din casieria debitoarei societate comercială.
De către același lichidator judiciar " MANAGEMENT " SRL T, județul T, s-a mai făcut referire și la factura nr.- din 27.08.2003, privitoare la vânzarea de către debitoarea " FRUCT" SRL, județul C-S, către "LAVAS COM " SRL, județul C-S, a unei camere frigorifice de 20 mc, în valoare totală de 346.700.629 lei, activ din patrimoniul debitoarei societate comercială a înțeles a-l clarifica doar pe baza adresei nr.551 din 9 mai 2005 al societății comerciale cumpărătoare, fără ca, în fapt de către lichidatorul-judiciar să se fi făcut dovada că ar fi întreprins și alte măsuri pentru clarificarea situației respectivului activ, a cărui valoare este de 61,68% din valoarea creanțelor admise împotriva averii debitoarei societate comercială.
Aprecierea făcută de către lichidatorul judiciar, că s-ar fi ascuns o parte din activul societății prin emiterea facturii mai sus-menționate, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că în cursul derulării procedurii de reorganizare judiciară și apoi a procedurii falimentului s-au făcut demersuri pentru identificarea respectivului activ cameră frigorifică cu agregat - și pentru readucerea lui în patrimoniul debitoarei societate comercială în scopul valorificării în procedura de lichidare în scopul îndestulării creditorilor care s-au înscris la masa credală, sau a recuperării contravalorii acestui activ pentru aducerea în fondul de lichidare al debitoarei societate comercială, în faliment, nu poate fi reținută ca o faptă care să se încadreze în prevederile art.137 alin(1) lit.e) din fosta Lege nr.64/1995, republicată. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, atâta timp cât factura de care se face vorbire în raporturile lichidatorului judiciar era evidențiată în contabilitatea debitoarei societate comercială, ajunsă în stare de insolvență și a cărei urmărire și clarificare, după intrarea în procedura falimentului a debitoarei, intra în obligația exclusivă a lichidatorului judiciar, care, prin efectul legii, a preluat în totalitate, administrarea debitoarei societăți comerciale.
Cum însă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de către reclamanta creditoare B împotriva pârâtului, pentru acoperirea pasivului debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S, după casare cu trimitere spre rejudecare, nu a fost soluționată până la data de 21 iulie 2006, când și-a încetat aplicabilitatea Legea nr.64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin abrogarea sa, judecarea acestei pricini comerciale a continuat a se face în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Este corect că în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, la cererea practicianului în insolvență-administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele limitativ prevăzute la lit.a) - g) de la acest alineat.
Cum însă cererea formulată de către reclamanta creditoare a fost înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 31 octombrie 2005, când în condițiile de aplicabilitate ale art.137 alin.(1) din fosta Lege nr.64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, calitatea procesual activă de a promova o asemenea acțiune în răspundere patrimonială și creditorii care s-au înscris la masa credală a debitorului aflat în stare de insolvență, s-a constatat că instanța de judecată - judecătorul sindic - este legal investită cu judecarea pricinii comerciale de față.
S-a reținut că răspunderea prevăzută la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, are natura unei răspunderi civile delictuale, în raport de care se impune ca în pricina dedusă judecății, reclamanta creditoare să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ, a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv: prejudiciul pe care la suferit creditoarea cu care s-a înscris la masa credală a debitoarei societate comercială cu titlu creanță bugetară; fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social; raportul de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului cu privire la fapta ilicită pe care a săvârșit-o și care i-a cauzat reclamantei creditoare prejudiciu și care să fi fost anterioară deschiderii procedurii insolvenței (reorganizării judiciare și a falimentului) împotriva debitoarei societate comercială și care a cauzat intrarea acesteia, ca persoană juridică, în stare de insolvență.
Ori, judecătorul sindic constată că, în pricina comercială dedusă judecății, de către reclamanta creditoare autoritate, nu s-a făcut dovada, în concret, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art.138 alin.(1) lit.a) și lit.e) din Legea nr.85/2006 (fost art.137 alin.(1) lit.a) și lit.e) din Legea nr.64/1995, republicată, care au fost săvârșite de către pârâtul, în calitatea sa de administrator social al debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S, care să fie anterioare datei de 18 iunie 2004, și că aceste fapte au avut ca și o consecință directă ajungerea debitoarei societate comercială în stare de insolvență (încetare de plăți).
Cum însă cererea de chemare în judecată pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, este făcută în nume propriu și în exclusivitate doar pentru acoperirea părții din pasivul debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S, constând în creanța bugetară în sumă de 973,49 USD, dar nu mai puțin de 31.928.505 lei ROL, cu care reclamanta creditoare B s-a înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, în faliment, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art.1169 Cod civil, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, sarcina probei de a dovedi săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute la art.138 alin.(1), lit.a) și e) din Legea nr.85/2006, era, în exclusivitate, a reclamantei creditoare autoritate.
Susținerile și aprecierile făcute de către fostul lichidator judiciar " MANAGEMENT " SRL T, județul T, din rapoartele din data de 6 iulie 2005 și 10 noiembrie 2005, preluate prin cererea formulată de către reclamanta creditoare autoritate, prin ele însele, astfel cum s-a mai reținut în considerentele sentinței comerciale nu constituie o dovadă certă că pârâtul, ca persoană fizică, în calitatea sa de administrator social al debitoarei societate comercială, a săvârșit faptele prevăzute la art.138 alin.(1), lit.a) și lit.e) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
De altfel, făcând asemenea susțineri și afirmații, judecătorul sindic a constatat că era în sarcina și obligația lichidatorului judiciar ca să facă dovada săvârșirii de către administratorul social a faptelor pe care le-a pus în sarcina acestuia din urmă prin cele două rapoarte mai sus-menționate, după ce ar fi urmat toate procedurile legale, inclusiv cele jurisdicționale, cu privire la clarificarea situației legale și juridice a avansurilor în numerar ce au fost ridicate din casieria debitoarei societate comercială, precum și la activul cameră frigorifică și agregatul frigorific, ceea ce, după cum s-a constatat, în cursul derulării procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului împotriva debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S nu s-a realizat.
În fapt, s-a reținut că însăși concluziile lichidatorului judiciar prezentate prin raportul final din data de 7 noiembrie 2005, depuse pentru termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2005, în ceea ce privește suma pentru care ar fi urmat să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, respectiv pentru suma de 56.206,68 lei RON (562.066.865 lei ROL), este în neconcordanță cu valorile creanțelor cu care creditorii s-au înscris la masa credală a debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S, în faliment, valoare care potrivit tabelului definitiv de creanțe admise împotriva averii debitoarei societate comercială era de 36.558,43 lei RON (365.584.377 lei ROL), (58 dos.nr.3423/COM/2004 trib.).
În ceea ce privește procedura falimentului instituită prin Legea nr.64/1995, republicată, împotriva debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S, s-a reținut că a fost închisă prin sentința civilă nr.1058/JS din data de 8 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.3423/COM/2004, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
S-a mai constatat că, în conformitate cu prevederile nr.OUG86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, fostul lichidator judiciar practician în reorganizare judiciară și lichidare s-a reorganizat ca și practician în insolvență sub denumirea " MANAGEMENT " T, județul
În raport de considerentele de mai sus, s-a constatat că în sarcina pârâtului, în calitatea sa de administrator social, nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte de natura celor prevăzute la art.138 alin.(1), lit.a) și e) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, de natură să se dispună atragerea răspunderi patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-S, debitoare societate comercială împotriva căreia s-a dispus închiderea procedurii falimentului, astfel cum s-a menționat mai sus.
Așa fiind, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta creditoare B, împotriva pârâtului, în calitate de administrator social, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei " FRUCT" SRL, județul C-
Totodată, în raport de considerentele de mai sus, s-a constatat că și petitul din cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat ca să se dispună instituirea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor, imobile și mobile, din averea pârâtului, în calitatea sa de administrator social al debitoarei societate comercială, fostă în procedura falimentului, este neîntemeiată și s-a respins ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursul creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- B, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei, cu obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei.
În motivarea recursului, creditoarea arată că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății debitoare, în speță fiind aplicabile prevederile art.138 alin. 1 lit.e și d din Legea nr.85/2006, că potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și comercial, operează două reguli principale: și anume: răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că valoarea despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției. S-a arătat că AVAS a suferit un prejudiciu, a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Având în vedere că lichidatorul s-a pronunțat în raportul final în sensul încălcării normelor contabile de către fostul administrator, creditoarea consideră întrunite toate condițiile necesare pentru atragerea răspunderii, apreciind legătura de cauzalitate dintre conduita administratorului și insolvența societății evidentă.
Recurenta arată că având în vedere dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, potrivit căruia "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 Cod civil, conform cărora "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comună comisă în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Se mai invocă de către AVAS faptul că, potrivit art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speță administratorul nefăcând dovada contrară. S-a mai arătat că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, conform art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falitei. Se apreciază că, fiind pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art. 1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, considerând că în cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Creditoarea AVAS a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operabil criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială. Astfel, consideră că prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată. Art.138 din Legea nr.85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că apare în mod evident nefundamental cererea recurentei de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei în temeiul art.137 lit.d din Legea nr.64/1995, republicată, în condițiile în care singura probă pe care se fundamentează este raportul lichidatorului, care face trimitere doar la art.137 lit.e din legea menționată. faptă care trebuie comisă cu intenție, ceea ce nu a fost dovedit de către recurentă.
De asemenea, se arată că recurenta își întemeiază acțiunea pe raportul lichidatorului care nu arată care sunt persoanele ce au ridicat din casieria debitoarei, în ce cuantum și în ce scop s-au ridicat sumele și la ce date sau persoana care s-a făcut vinovată de nerecuperarea acestor sume de la persoanele care au beneficiat de respectivele sume.
Se consideră că, în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute de lege, lichidatorul judiciar avea obligația de administrare a averii debitoarei și de urmărire a încasării creanțelor societății debitoare și aducerea acestora în fondul de lichidare pentru distribuirea între creditori, lucru pe care lichidatorul nu l-a făcut. De asemenea, acesta nu a făcut dovada că ar fi întreprins și alte măsuri pentru clarificarea situației activului cameră frigorifică de 20 mc, în condițiile în care valoarea acestuia este de 61,68 % din valoarea creanțelor admise împotriva averii debitoarei.
Se mai arată că însăși concluziile lichidatorului prezentate în raportul final, în privința sumei pentru care ar fi urmat să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, respectiv suma de 56.206,68 lei, este în neconcordanță cu valorile creanțelor cu care creditorii s-au înscris la masa credală, valoare care potrivit tabelului definitiv de creanțe admise împotriva averii debitoarei era de 36.558,43 lei.
Se apreciază că răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 are natura juridică a unei răspunderi delictuale sui generis pentru fapta proprie pentru că împrumută doar unele din caracteristicile răspunderii delictuale de drept comun, deosebindu-se esențial de aceasta prin aceea că intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai pentru faptele prevăzute expres și limitativ în art.138 din legea amintită. Prin urmare, răspunderea derivă exclusiv din lege, dar nu din Legea nr.31/1990 ce reglementează contractul de mandat, ci din chiar prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 și doar în situația în care debitorul a intrat în insolvență.
Prin urmare, pârâtul apreciază că atragerea răspunderii administratorului se poate face doar după administrarea de dovezi concludente și pertinente care să conducă la concluzia că prin săvârșirea faptelor expres și limitativ prevăzute de lege s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, iar din cuprinsul raportului lichidatorului judiciar nu rezultă asemenea dovezi.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este întemeiat și urmează a fi admis în baza următoarelor considerente:
Prin cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată de creditoarea AVAS B în dosarul nr.7113/COM/2005 al Tribunalului C-S, aceasta a solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei în baza dispozițiilor art.137 lit.d și e din Legea nr.64/1995, în prezent art.138 lit.d și e din Legea nr.85/2006.
Prin încheierea judecătorului sindic nr.1057/JS/08 decembrie 2005 s-a admis cererea formulată de AVAS B și s-a instituit răspunderea pârâtului pentru creanța datorată AVAS de 56.206,68 lei RON.
Prin decizia civilă nr.379/R/25 aprilie 2006, Curtea de Apel Timișoaraa casat această sentință cu trimitere spre rejudecare, admițând recursul pârâtului, reținându-se că acesta nu a fost legal citat.
În rejudecare după casare, Tribunalul C-S a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea recurentă AVAS B reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte de natura celor prevăzute de dispozițiile art.138 lit.a și e din Legea nr.85/2006, deși obiectul cererii de chemare în judecată se referea la incidența dispozițiilor art.137 lit.d și e din Legea nr.64/1995 a reorganizării judiciare și a falimentului, în prezent art.138 lit.d și e din Legea insolvenței nr.85/2006.
Aceste temeiuri de drept prevăd situații și condiții diferite în care se poate dispune atragerea răspunderii patrimoniale pe care instanța de fond nu le-a cercetat.
Astfel, art.138 prevede că răspunderea membrilor organelor de conducere se poate dispune dacă aceștia au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu său în cel al unei alte persoane (lit.a); dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d) sau dacă au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia (lit.e).
De asemenea, nu s-a cercetat împrejurarea reliefată de lichidatorul judiciar prin raportul său de activitate cu ocazia primei judecări a cauzei și anume că motivul intrării în stare de încetare de plăți a societății debitoare a fost acela că administratorul acesteia a ridicat în numerar din casierie și nu a mai returnat suma de 215.366, 236 lei, faptă care, în opinia lichidatorului, este sancționată de art.137 lit.e din Legea nr.64/1995, însă nu s-au edificat aspectele referitoare la data ridicării acestei sume, scopul în care a fost folosită, etc. motive pentru care Curtea constată că nu s-a cercetat fondul cauzei, astfel că în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă se va admite recursul formulat de creditoarea AVAS B, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- B împotriva sentinței comerciale nr.597/JS/15.03.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr.-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./22.04.2008
Dact./23.04.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul C-S-judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
