Spete contestatie la executare comercial. Decizia 346/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 346
Ședința publică din10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, împotriva sentinței civile nr.22/09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5746/2005, în contradictoriu cu intimata SC SRL I PRIN LICHIDATOR EXPERT, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat contestație în dosarul de faliment a debitoarei SC SRL I, jud. A, solicitând obligarea lichidatorului judiciar Expert A de a accepta completarea declarației de creanță și înscrierea în tabelul creditorilor și cu suma de 5.587 lei, ca urmare a aplicării art. II pct.6 din nr.OG 47/2007 coroborat cu art. 107 din Legea nr. 64/1995 și art. 118 alin.4 din nr.OG 92/2003 republicată.
Tribunalul Arad prin judecător sindic, a pronunțat în dosar nr. 5746/2005 sentința civilă nr. 22 din 09.01.2008, prin care a respins contestația debitoarei a județului
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a considerat contestația ca neîntemeiată întrucât art.II pct.6 din OG nr. 47/2007 se referă la creanțele născute anterior intrării în vigoare a ordonanței și nu intrării în vigoare a legii insolvenței nr. 85/2006, nefiind nici o mențiune în acest sens arătată de legiuitor expres în textul actului normativ.
Regimul dobânzilor, majorărilor sau penalităților de orice fel, la care face referire și ordonanța, este stabilit la art. 41 (1) din legea insolvenței, fiind calculate pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii, iar singura excepție se regăsește în art. 41(3) pentru situația existenței unui plan de reorganizare, ceea ce nu este cazul în speță, dispozițiile fiind în concordanță și cu art. 1221Cod procedură fiscală, unde este stabilită ca dată de referință pentru calculul majorărilor de întârziere cea a deschiderii procedurii insolvenție.
Împotriva sentinței a declarat în termen recurs, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care invocând prevederile art. 304 alin.1 pct.8 și 9 și art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației, modificarea tabelului suplimentar al creanțelor și înscrierea sa cu suma de 5.587 lei.
În motivare, se arată că în mod greșit lichidatorul judiciar și apoi judecătorul sindic au respins completarea declarației de creanță cu suma solicitată, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, întrucât dispoziția din art. II pct.6 din OG. Nr. 47/2007 reprezintă o repunere în termen a organelor fiscale pentru înscrierea unor astfel de creanțe.
Că, printr-o adresă a Direcției Generale Juridice din cadrul ANAF s-a solicitat punerea în aplicare a acestor prevederi cu precizarea expresă a modului de calcul a obligațiilor fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 a insolvenței.
Recurenta face referire și la prevederile art. 92 alin.7 din Legea nr. 64/1995 republicată și consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 118 alin.4 din OG. Nr. 92/2003, ce se raportează la obligațiile fiscale neplătite la momentul deschiderii procedurii de faliment, până când se datorează accesoriile.
S-a apreciat că prin art. 118 s-a urmărit evitarea aplicării unui tratament diferențiat în ceea ce privește calculul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente creanțelor fiscale în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului în funcție de instituirea sau nu a unui sechestru în cadrul procedurii de executare silită pentru stingerea acestora, având în vedere dispozițiile art. 45 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Intimata debitoare, deși legal citată prin lichidator, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 7 și 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007 prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
Recurenta a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că se calculează majorări de întârziere pentru creanțele bugetare până la intrarea în vigoare a noii Legi a insolvenței, adică până la data de 20 iulie 2006, interpretare care, atât în opinia judecătorului-sindic, cât și în opinia Curții, este eronată.
În acest sens, Legea nr. 64/1995, aplicabilă în derularea procedurii până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, prevedea în art. 45 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, în forma republicată în Monitorul Oficial al României nr. 863 din 26 septembrie 2005, anterior modificărilor aduse prin nr.OG 47/2007, prevedeau că pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
În speță, nu s-a făcut această dovadă de către instituția recurentă, iar din actele dosarului rezultă, de asemenea, că debitoarea nu este și nici nu a fost supusă procedurii reorganizării judiciare, prevăzute de Legea nr. 64/1995. În aceste condiții, alin. 4 al art. 118 este inaplicabil în cauză, întrucât textul de lege se referea la procedura reorganizării judiciare. Din dispozițiile acestui articol, care folosește sintagma de "reorganizare judiciară", și nicidecum pe aceea de "reorganizare judiciară și faliment", se reține că legiuitorul s-a referit strict la reorganizarea activității debitoarei pe baza unui plan, care, în speță, nu a avut loc. Astfel, norma menționată nu derogă de la dreptul comun în materie reglementat de Legea insolvenței, ci reprezintă o reluare a prevederilor art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu nuanțarea că legea fiscală se aplică doar în cazul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale, numai în situația în care a fost propus și confirmat un plan de reorganizare, sau, altfel spus, societatea debitoare s-ar afla în procedura de reorganizare judiciară, ceea ce nu este cazul în speță.
Prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995 arătau în mod expres că nici o dobândă majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, după data deschiderii procedurii, fără a distinge după natura creanțelor, respectiv dacă acestea sunt sau nu bugetare. Rezultă, deci, că creanța instituției bugetare constând în majorări de întârziere la debitul inițial, calculate după deschiderea procedurii și până la data intrării debitoarei în faliment, nu poate fi primită de lichidator pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe, motivat de faptul că legea nu permite adăugarea accesoriilor calculate după data deschiderii procedurii, întrucât s-ar încălca caracterele concursual, egalitar și unitar ale procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în prezent Legea nr. 85/2006.
Susținerile creditoarei recurente, cum că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 117 alin. 4 (devenit ulterior art. 118) din Codul d e procedură fiscală care permit calculul accesoriilor creanței până la data intrării în faliment pentru creanțele bugetare sunt lipsite de temei legal, întrucât aceste prevederi trebuie interpretate în corelație cu cele ale art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel că, accesoriile pot fi calculate numai în cazul în care a fost întocmit un plan de reorganizare al debitoarei și el a eșuat, debitoarea intrând în faliment.
În condițiile în care participă la procedura colectivă și concursuală prevăzută de Legea insolvenței, toți creditorii, inclusiv cei bugetari, trebuie să se supună în mod necondiționat prevederilor acestui act normativ, procedurii speciale menționate neputându-i fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor, așa cum este Codul d e procedură fiscală.
Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face trebuie prevăzută chiar în dispozițiile respectivului act normativ, iar Legea insolvenței, reglementând procedura de executare colectivă, nu face, în principiu, diferențe de tratament după natura creanțelor înseamnă că sunt aplicabile pentru toți creditorii prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată), care interzic calcularea de accesorii la creanțe după data deschiderii procedurii.
În ceea ce privește art. 6 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1186 din 11 iulie 2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către organele fiscale competente și propunerile de numire a lichidatorilor acesta, la care se face trimitere în cuprinsul adresei nr. -/ -/24.09.2007 a Direcției Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe lângă faptul că acesta trebuie interpretat în același mod ca și prevederile art. 118 alin. 4 din nr.OG 92/2003, este de observat că, la solicitarea Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România nr. 867 din 25 mai 2007, acesta a fost abrogat prin Ordinul Ministrului Finanțelor și Economiei nr. 797 din 23 iulie 2007, astfel că el nu mai poate fi luat în seamă.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nefiind vorba despre o eroare esențială pentru a obține modificarea tabelelor definitive de creanță, o anume interpretare a unor norme juridice neputând constitui o asemenea eroare. Mai mult, potrivit art. 1221din Codul d e procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 513 din 31 iulie 2007, în forma modificată prin nr.OG 47/2007, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței, ceea ce constituie un argument în plus pentru interpretarea art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007 în sensul necalculării majorărilor de întârziere pentru creanțele bugetare după data deschiderii procedurii insolvenței.
Față de cele arătate, constatând că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinței atacate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul creditoarei, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr. 22 din 09.01.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Arad în dosarul nr. 5746/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 Aprilie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED./21.04.2008
TEHNORED. /2 EX/21.04.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Cătălin
