Spete contestatie la executare comercial. Decizia 417/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1615/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.417 Ședința publică de la 7.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - COM SRL, în contradictoriu cu intimații și - SRL - prin lichidator judiciar - GENERAL SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1517/24.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 17.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 24.03.2008, apoi la 31.03.2008 și apoi la 7.04.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1517/24.04.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de creditorul la creanța creditoarei - COM SRL din raportul de activitate nr. 20 întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei - SRL. În consecință s-a dispus ca - SRL să nu fie menționată în tabelul creditorilor cu suma de 1.756.131 USD. Prin aceeași hotărâre, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității contestației formulate de această contestatoare la creanța - SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut în esență, în primul rând, că excepția tardivității contestației este neîntemeiată deoarece sunt incidente în cauză dispozițiile art. 89 care reglementează că după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la art. 87 alin. 2 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în definitiv al creanțelor, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Astfel, judecătorul sindic a apreciat că față de prevederile contractuale din art. V alin. 2 și 3 care stabilesc penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere precum și posibilitatea rezilierii contractului cu consecința pierderii posesiei asupra bunurilor ce formează obiectul acestui contract, creditoarea - SRL nu poate pretinde și daune moratorii, regăsite sub forma penalităților de întârziere de 0,5% și daune compensatorii pentru întârzierile la plată ale debitoarei, mai ales dacă aceasta a optat pentru rezoluțiunea contractului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - SRL, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal s-a respins excepția tardivității contestației formulate de creditorul la creanța creditoarei - COM SRL din raportul de activitate nr. 20, deoarece instanța a săvârșit o gravă eroare când a definit noțiunea de " eroare esențială" prevăzută de art. 89 al Legii nr. 85/2006. Acest text, arată recurenta, înlătura tardivitatea formulării contestației la tabelul de creanțe numai în situațiile expres menționate ( fals, dol sau eroare esențială). Or, admiterea în tabel a unei creanțe în baza unei greșite definiții juridice dată de lichidatorul judiciar nu poate constitui acea eroare cu caracter esențial de natură a permite formularea oricând a contestației. Practic, această ipoteză trebuie să aparțină aceleiași tipologii care include noțiunile de "dol" și aceea de " fals", adică să vădească același caracter invincibil la data întocmirii tabelului. Această eroare trebuie să altereze nu doar posibilitatea de analiză a lichidatorului, ci și capacitatea de deliberare a celorlalte părți ale procedurii insolvenței. În acest sens, este imposibil de crezut că la data la care creditoarea - SRL a formulat cerere de admitere a creanței și ulterior, când s-a întocmit tabelul de creanțe, contestatorul s-a aflat într-o eroare esențială împreună cu lichidatorul judiciar.
În al doilea rând, se arată, în mod nelegal s-a admis contestația creditorului la creanța creditoarei - COM SRL din raportul de activitate nr. 20, deoarece deși reținerea judecătorului sindic cu privire la posibilitatea de a opta între rezoluțiune și executarea contractului, este corectă, concluzia trasă din această premisă este incorectă. are ca efect recuperarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării contractului. Acest prejudiciu a fost dimensionat convențional, anticipat de către părți, prin prevederile art. V alin. 3 din contract, însă daunele compensatorii și daunele moratorii pot fi cumulate chiar dacă s-a dispus rezilierea acestuia. Astfel, înainte de rezoluțiunea contractului, au existat rate neachitate sau achitate cu întârziere. Penalitățile au început însă să curgă de la data scadenței, acestea fiind câștigate creditoarei la data introducerii cererii de rezoluțiune. Aceasta înseamnă că la data sistării raportului contractual, prin sentința de rezoluțiune, prejudiciul era format din 2 componente: penalitățile acumulate până la data rezoluțiunii și suma reținută de către creditoare cu titlu de daune aferente rezoluțiunii. Chiar dacă cererea de rezoluțiune ar fi fost respinsă, penalitățile continuau să subziste.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, conform art. 305 din pr. civ. la cererea recurentei.
Analizând recursul, prin prisma criticilor invocate de recurentă, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din pr. civ. circumscrise motivului de recurs constând în interpretarea și aplicarea greșită a legii, cu privire la noțiunea de eroare esențială ( prevăzută de art. 75 alin. 1 cu referire la art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, menționate greșit de judecătorul sindic și de recurentă, dar al căror conținut a fost corect indicat de aceștia), Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Deoarece dispozițiile art. 137 alin. 1 din pr. civ. impun obligația procedurală pentru instanță de a analiza mai întâi excepțiile procesuale ce fac de prisos analiza fondului, Curtea va analiza mai întâi problema tardivității formulării contestației de către creditorul la creanța creditoarei - COM SRL din raportul de activitate nr. 20, ce se susține că a fost soluționată greșit de către judecătorul sindic.
În acest sens, reținem că judecătorul sindic a apreciat ca fiind eroare esențială, în sensul art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006, împrejurarea că lichidatorul judiciar al debitoarei a reținut ca fiind certe, lichide și exigibile sumele pretinse de către această creditoare atât cu titlu de penalități de întârziere ( daune moratorii ) cât și cele pretinse cu titlu de daune compensatorii rezultate din neexecutarea corespunzătoae a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4118/11.10.2000 la BNP ( încheiat între debitoarea - SRL, în calitate de cumpărătoare și - -, care ulterior și-a schimbat denumirea în - COM SRL). Din punctul de vedere al judecătorului sindic, faptul că prin sentința civilă nr. 1758/03.06.2005 pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, care are ca efect desființarea retroactivă a contractului și repunerea părților în situația anterioară, atrage concluzia că în acest fel creditoarea a optat pentru rezoluțiune, la care nu se pot adăuga atât daunele compensatorii cât și cele moratorii, deoarece partea nu poate obține în același timp și executarea contractului și rezoluțiunea cu daune-interese.
Din raționamentul instanței, Curtea reține că eroarea esențială săvârșită de lichidatorul judiciar și reținută ca atare de judecător, constă practic într-o greșeală de judecată, deoarece privește interpretarea și aplicarea greșită ( în opinia instanței) a dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 din civil care reglementează rezoluțiunea/rezilierea contractelor sinalagmatice, respectiv condițiile și efectele acestei sancțiuni civile.
De asemenea, eroarea esențială constând în aprecierea greșită a efectelor rezoluțiunii, se referă și la aplicarea dispozițiilor art. 1066 din civil ( ce reglementează aplicabilitatea clauzei penale cuprinse în convenții).
Instanța se raportează astfel la momentul pronunțării sentinței de rezoluțiune de către Judecătoria Buftea, moment cu mult ulterior datei la care s-a întocmit tabelul de creanțe în care este cuprinsă și creanța contestată.
Or, având în vedere pe de o parte, împrejurarea că pretinsa eroare a lichidatorului judiciar nu are caracterul unei erori esențiale, deoarece acesta nu s-a aflat într-o eroare de interpretare a efectelor rezoluțiunii ( conform art. 1020 și art. 1021 din civil), ci acesta a considerat pe bună-dreptate că daunele compensatorii pot fi cumulate cu daunele moratorii pretinse de creditoare, iar pe de altă parte, faptul că această pretinsă eroare nu exista la data întocmirii tabelului ( preliminar- la 10.02.2004-filele 30-33 din dosarul Tribunalului și tabelul final, la 28.03.2004 - filele 43-47 din dosarul Tribunalului), de vreme ce rezoluțiunea contractului s-a produs la data de 03.06.2005 ( când a fost pronunțată sentința de către Judecătoria Buftea ), rezultă că nu sunt incidente dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Ca atare, eroarea reținută de judecătorul sindic nu numai că nu are caracterul unei erori esențiale, dar aceasta nici nu exista la data întocmirii ui final de creanțe.
De aceea, Curtea consideră că instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, la cauza de față ( în raport de situația de fapt și de drept reținută mai sus), nejustificat de extensivă, în condițiile în care caracterul excepțional al acestora impuneau o interpretare restrictivă ( deoarece excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, acesta fiind un principiu de interpretare a legii, recunoscut și sub forma adagiuluiexceptio este strictissimae interpretationis aplicationis), astfel că va admite recursul, constand că, în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității contestației formulate de creditorul la creanța creditoarei - COM SRL din raportul de activitate nr. 20.
Față de soluționarea recursului de față în acest mod, prin aprecierea ca întemeiată a excepției tardivității contestației formulate de creditorul la creanța creditoarei - COM SRL din raportul de activitate nr. 20, cu consecința respingerii contestației ca tardivă, analiza fondului contestației nu se mai impune față de dispozițiile art. 137 alin. 1 din pr. civ.
În concluzie, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din pr. civ. va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată ( având în vedere că unele dispoziții ale acesteia nu au fost recurate ), va admite excepția tardivității contestației formulate de creditorul la creanța creditoarei - COM SRL din raportul de activitate nr. 20 și în consecință, va respinge contestația ca tardiv formulată, anulând măsura dispusă de judecătorul sindic de înlăturare a creditoarei - COM SRL din tabelul creditorilor. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-creditoare - COM SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1517/24.04.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-creditor și intimata-debitoare - SRL, prin lichidator judiciar - GENERAL.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția tardivității contestației formulate de creditorul împotriva creanței creditoarei - COM SRL și, în consecință, respinge contestația ca tardiv formulată.
Anulează măsura înlăturării creditoarei - COM SRL din tabelul creditorilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 07.04.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/2 EX./07.05.2008
Sentința comercială nr. 1517/24.04.2007
Tribunalul București -Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
