Spete contestatie la executare comercial. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 618/
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 26/JS/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - C & SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect contestație la închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 26/JS/22.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins obiecțiunile formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C- la raportul final de lichidare; a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul Reșița; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - C & SRL Reșița; a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului de sub nr. J-; a descărcat lichidatorul Reșița, de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus notificarea acestei sentințe Direcției Finanțelor Publice C-S, Oficiului Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 20 noiembrie 2008 lichidatorul Reșița a solicitat închiderea procedurii insolvenței debitoarei - C & SRL Reșița, întrucât în patrimoniul acesteia nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate iar societatea comercială este dizolvată; că procedura simplificată a insolvenței a fost deschisă prin sentința comercială nr. 530/JS/19 iunie 2008, prin care s-a admis cererea practicianului în insolvență Reșița (fostul IP ); a constatat depus raportul final de lichidare din care reiese că la masa credală s-au înscris creditorii C-S și C-S, valoarea totală a creanțelor fiind de 15.006 lei, că debitorul nu mai desfășoară activitate, administratorul social nu a fost găsit, în patrimoniul debitorului nu există nici un bun și nu se poate atrage răspunderea administratorului debitorului conform art. 138 din Legea nr. 85/2006,
Judecătorul sindic a mai constatat că la raportul final de lichidare a formulat obiecțiuni creditoarea C-S, prin care a solicitat refacerea raportului final în sensul de a se preciza în mod clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor, întrucât acest raport este incomplet și neadecvat cerințelor Legii nr. 85/2006, lichidatorul nu s-a pronunțat în mod explicit și nu a precizat motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul a apreciat că obiecțiunile sunt neîntemeiate și le-a respins, având în vedere că societatea comercială debitoare fiind dizolvată în 29.05.2007, nemaidesfășurând activitate din anul 2007, lichidatorul nu a putut intra în posesia unor acte, informații sau alte probe pentru a formula o acțiune în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006,
De asemenea, fiind vorba despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, formularea sau admisibilitatea acesteia este condiționată de proba elementelor constitutive ale acesteia respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția. În lipsa unor probe certe și concludente și având în vedere că proba răspunderii nu poate fi făcută în mod complet doar cu un raport al lichidatorului, judecătorul sindic a apreciat că în mod corect lichidatorul Reșița nu a formulat această acțiune. Lichidatorul a precizat în raportul final că nu se poate atrage răspunderea administratorului debitorului, iar motivele nepromovării acestei acțiuni sunt redate în raport prin mențiunile constatării lipsei activității, negăsirii administratorului debitorului, dizolvării societății debitor.
Astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru închiderea procedurii insolvenței, motiv pentru care judecătorul sindic a respins obiecțiunile creditorilor la raportul final, a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimitere spre rejudecare pentru a se da posibilitatea lichidatorului judiciar să refacă definitiv al creditorilor și Raportul final privind pe debitoarea - C & SRL, în sensul înscrierii la masa credală a declarației de creanță din data de 22.07.2008 cu suma de 15.587 lei RON, reprezentând obligații bugetare datorate și neachitate la bugetul general consolidat, precum și a fi promovată de comitetul creditorilor cu avizul judecătorului sindic, acțiunea de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței recurate, în sensul cuprinderii la masa credală a declarației de creanță a C-S și antrenarea răspunderii materiale a administratorului, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 15.587 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, că a solicitat înscrierea la masa credală a sumei de 15.587 lei reprezentând obligații bugetare datorate și neachitate la bugetul general consolidat prin declarația de creanță din data de 22.07.2008 și în mod greșit, lichidatorul judiciar prin Raportul final privind pe debitoare și definitiv al creditorilor debitoarei - C & SRL, a dispus înscrierea la masa credală a sumei de 14.816 lei, împotriva cărora a făcut obiecțiuni. Cu toate acestea, tribunalul a respins aceste obiecțiuni, constatând înscriși la masa credală creditorii C-S și C-S, valoarea totală a creanțelor fiind de 15.006 lei, situația în care doar C-S a solicitat înscrierea la masa credală a declarației de creanță în sumă de 15.587 lei.
Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Creditoarea recurentă menționează că administratorul social al debitoarei nu a depus actele contabile la lichidatorul judiciar sau la dosarul cauzei, și întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006. Astfel, consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că debitoarea societate comercială era dizolvată, că nu s-a putut lua act cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită admiterea cererii de autorizare formulată de creditoarea recurentă de către judecătorul sindic.
În ce privește susținerea creditoarei recurente că deși a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 15.587 lei reprezentând obligații bugetare, lichidatorul judiciar în mod greșit a dispus atât în raportul final, cât și în tabelul definitiv al creanțelor, înscrierea unei creanțe de 14.816 lei, împotriva căreia a formulat obiecțiuni, Curtea constată că prin obiecțiunile la raportul final al lichidatorului, recurenta creditoare nu a făcut nicio referire la cuantumul creanței sale, ci la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 referitor la antrenarea răspunderii.
De asemenea, recurenta nu a formulat nici contestație împotriva tabelului de creanțe întocmit de către lichidatorul judiciar, astfel că nefiind formulate contestații potrivit art. 73 din Legea insolvenței, s-a procedat la afișarea și comunicarea tabelului definitiv al creanțelor, recurenta primind această comunicare conform dovezilor de la filele 63 și 65 dosar, motiv pentru care susținerile sale sunt nefondate.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr. 26/JS din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./13.05.2009
Dact./13.05.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
