Spete contestatie la executare comercial. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.732
Ședința publică din 18 mai 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea recurentă AJOFM T împotriva sentinței comerciale nr.463/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect contestație la tabelul de creanțe.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea recurentă, consilier juridic, lipsă fiind debitoarea intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta creditoarei depune la dosar delegația și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației și înscrierea AJOFM în de creanțe conform art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006, conform motivelor depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.463/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins contestația formulată de creditorul AJOFM împotriva ui de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență în dosar - privind administrarea procedurii insolvenței simplificate prevăzută de Legea 85/2006 față de debitoarea intimată - SRL - în insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contestația la tabelul creanțelor, creditoarea AJOFM a solicitat înscrierea creanței declarată, în cuantum de 55.213,72 lei, conform art. 123 pct. 4 din Legea insolvenței, ca fiind creanță bugetară declarată în termen și nu tardivă, solicitând declararea creanței ca admisă provizoriu până la judecarea irevocabilă a contestației.
În motivare, a invocat reaua credință a debitorului, care nu a enumerat contestatoarea în lista creditorilor predată lichidatorului și și-a întemeiat declarația de creanță pe contractul de credit nr. 393/18.09.2002 și procesul verbal 2754/08.08.2006 care constituie titlul de creanță al creditoarei.
Creditoarea a mai invocat și nerespectarea de către lichidatorul judiciar a prevederilor art. 25 și 61 din Legea insolvenței, în sensul că nu a fost notificată AJOFM pentru a depune declarația de creanță. În drept, a făcut referire și la prevederile art. 75 din Legea insolvenței, în sensul existenței unui fals sau a unei erori esențiale care a determinat depunerea declarației de creanță la data de 04.03.2008.
Prin întâmpinarea depusă, lichidatorul judiciar a învederat că a trimis notificarea conform art. 61 din Legea insolvenței, verificând creanțele în baza art. 25 din lege, în funcție de documentele predate de către debitoare, printre care nu s-au regăsit acele înscrisuri la care se referă contestatorul. A făcut referire la aplicarea art. 55 din Legea insolvenței, în sensul că a reconstituit unele documente prevăzute la art. 28 alin. 1 (în măsura posibilului), deoarece, în balanța analitică, predată de debitor, nu se evidențiază fiecare creditor în parte, ci pe total.
Examinând motivele în fapt și în drept ale contestației formulată de creditoare, văzând actele în probațiune atașate, precum și documentele puse la dispoziție de către debitor prin lichidatorului judiciar, făcând aplicarea art. 55, 61, 62 alin. 1 lit. b, c și d din Legea insolvenței, 76 alin. 1 și 2 din Legea insolvenței, instanța de fond a constatat că cererea formulată de creditoare este neîntemeiată. Procedura insolvenței a fost deschisă la cererea debitoarei falite, prin Sentința 251/07.06.2007. Debitoarea a predat lichidatorului judiciar lista creditorilor societății, printre care nu se regăsește și contestatoarea.
În cuprinsul actelor depuse conform art. 28 alin. 1 din Legea insolvenței la dispoziția lichidatorului nu se regăsește și contractul de credit nr. 393/18.07.2002 încheiat între BCR SA Sucursala Județeană T și - SRL privind acordarea unui credit în baza Legii 76/2002 în sumă de 3.750.000.000 lei ROL, ce va fi utilizat pentru construcție hală industrială și sediu administrativ, contract atașat declarației de creanță de către creditoarea contestatoare.
Creditoarea a invocat nerespectarea de către lichidatorul judiciar a prevederilor art. 25, pentru notificarea acesteia privind deschiderea procedurii insolvenței.
Având în vedere că lichidatorului nu i-a fost comunicată calitatea de creditor a contestatoarei, prin lista creditorilor depusă la dosarul cauzei, iar reconstituirea unor documente a fost făcută conform art. 55 din Legea insolvenței - în măsura posibilului - din balanța analitică aflată și la dosarul nr. -, judecătorul sindic a reținut că nu se poate invoca nerespectarea art. 7 alin. 3 teza I de către lichidatorul judiciar cu privire la notificarea deschiderii procedurii conform codului d e procedură civilă acesteia.
Instanța de fond a considerat că în speță este incidentă teza a II-a de la art. 7 alin. 3, creditoarea nefiind identificată de către lichidatorul judiciar, astfel că procedura notificării, prevăzută la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
În această modalitate, a efectuat notificările lichidatorul judiciar, întrucât creditoarea nu a fost identificată în lista prev. la art. 28 alin. 1, astfel că instanța de fond a considerat că depunerea declarației de creanță la data de 04.03.2008 este tardivă față de termenele prevăzute în sentința de deschidere a procedurii, ce a fost publicată conform Legii 85/2006 de către lichidatorul judiciar, dar și de instanță.
Întrucât la soluționarea contestației, conform art. 137 alin. 1 Cod Procedură Civilă judecătorul sindic a reținut excepția tardivității declarației de creanță, nu mai prezintă relevanță dacă, în baza contractului de credit depus în probațiune aceasta face dovada creanței sale, ce este compusă exclusiv numai din penalități la acest contract.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației și înscrierea AJOFM în de creanțe conform art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului, creditoarea arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, judecătorul sindic reținând în mod eronat imposibilitatea reconstituirii creanței AJOFM de către lichidatorul judiciar, în temeiul art.55 din Legea nr.85/2006, fără a ține cont de actele doveditoare depuse la dosarul cauzei. Astfel, creditoarea arată că, creanța sa constă în penalități, calculate conform art.88 din Legea nr.76/2002 prin procesul-verbal nr.2754/08.08.2006, care nu au regimul unor penalități la creditul bancar, se calculează, se constată și se execută de către AJOFM T în temeiul Ordinului nr.279/2004 al Președintelui ANOFM, publicat în nr.725/2004, fiind creanțe bugetare.
Recurenta creditoare susține că procesul-verbal nr.2754/08.08.2006 a fost transmis prin poștă cu confirmare de primire în data de 13.09.2006 și ca urmare a nedepunerii contestației la acest proces-verbal, în termen de 15 zile de la comunicare, în condițiile Ordinului nr.279/2004, a procedat la executarea silită a acestui debit. Fiind creanță bugetară executarea silită se realizează conform prevederilor nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și, în aceste condiții, creditoarea a transmis adresa nr.533/09.02.2007 cu confirmare de primire din data de 13.03.2007.
De asemenea, creditoarea recurentă susține că debitoarea a avut cunoștință de debitul datorat la bugetul asigurărilor pentru șomaj ca urmare a nerespectării condițiilor de acordare a creditului cu dobândă avantajoasă din acest buget public, așa cum se prevede și la pct.20 lit.c, pct.29 din contactul de credit nr.393/18.07.2002. Deși a avut cunoștință despre debit, cu rea credință debitoarea nu a înscris în evidențele sale contabile acest debit și nu a menționat în tabelul de creanțe și AJOFM
Creditoarea recurentă consideră că nu este tardivă creanța sa, contestația fiind temeinică și legală, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.75 din Legea nr.85/2006, iar lichidatorul judiciar avea obligația notificării instituțiilor bugetare cu atribuții de control, pentru a preveni eventualele falsuri ale debitorului.
Debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma art.304 și 3041Cod procedură civilă, raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată și reține că recursul de față este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul motivării sentinței recurate, precum și din actele și lucrările dosarului de fond și din întâmpinarea depusă de către lichidatorul judiciar rezultă că debitoarea - SRL a formulat cerere de declanșare a procedurii insolvenței care a fost admisă prin sentința civilă nr.251/07.06.2007, debitoarea predând la dispoziția lichidatorului actele contabile pe care le deținea, printre care și lista creditorilor societății între care nu s-a regăsit și creditoarea recurentă.
Astfel fiind, lichidatorul judiciar a întocmit lista creditorilor în funcție de documentele predate de către debitoare și în baza reconstituirii unor documente prevăzute la art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 deoarece în balanța analitică predată de debitoare nu era evidențiat fiecare creditor în parte. După aceea, lichidatorul judiciar a notificat creditorii identificați pe această cale să își declare creanța în cauză, nefiind notificată și recurenta deoarece creanța sa nu era înscrisă în evidențele debitoarei.
Instanța de fond a considerat tardivă creanța declarată de creditoarea AJOFM T, deși recunoaște că, în fapt, creanța sa nu a fost identificată de lichidatorul judiciar, astfel că procedura comunicării nu a fost îndeplinită și față de aceasta. Mai mult, se susține că nici actul constatator al creanței, respectiv contractul de credite nr.393/18.07.2002, depus la filele 6-8 dosar nu s-a regăsit în evidențele debitoarei, deși acesta poartă semnătura și ștampila societății debitoare, așa încât face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Ca urmare este culpa debitoarei că nu s-a înregistrat și această creanță, astfel că lichidatorul judiciar nu a notificat-o pe creditoare pentru a-și declara în termen creanța și din acest motiv în mod netemeinic și nelegal a fost sancționată creditoarea prin respingerea ca tardivă a creanței sale.
Art.55 din Legea insolvenței prevede că lichidatorul judiciar, ulterior intrării în procedura simplificată a debitoarei va reconstitui, în măsura posibilului, documentele acesteia, caz în care lichidatorul putea lua legătura cu creditoarea recurentă care în calitate de creditor bugetar era mai mult decât posibil să își declare o creanță în cauză, iar potrivit art.75 din lege, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor și până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe în tabelul definitiv de creanțeîn cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, așa cum este cazul contractului de credit depus de către recurentă la filele 6-8 dosar.
Așadar, în mod greșit instanța de fond, prin judecător sindic, a respins contestația formulată de creditoarea AJOFM T ca fiind tardivă și nu a procedat la judecarea în fond a acesteia.
Astfel fiind, se va admite recursul formulat de creditoarea AJOFM T împotriva sentinței comerciale nr.463/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, se va modifică sentința recurată și se va admite contestația formulată de creditoare în sensul că va fi constatată ca fiind depusă în termen și pentru motivele expuse mai sus, în baza art.312 pct.5 Cod procedură civilă, va fi trimisă spre soluționare pe fond judecătorului sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de creditoarea AJOFM T împotriva sentinței comerciale nr.463/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința recurată și admite contestația formulată de creditoare în sensul că o constată depusă în termen și o trimite spre soluționare pe fond judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2009.
Pentru
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - aflat în
semnează
Președinte Secție,
Grefier,
- -
Red./18.06.09
tehn./ 2 ex./24.06.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
