Spete contestatie la executare comercial. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 753
Ședința publică din 21 mai 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 935/JS/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - - T și debitoarea intimată T, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru pârâtul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul reprezentantului pârâtului recurent, care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 935/JS/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins contestația formulată de reclamantul și s-a respins cererea formulată de reclamantul de a declara creanța C ca admisă provizoriu în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei C
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe.
Potrivit art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, contestațiile trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanțe atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.
În conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestației, prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea 85/2006 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Aceste dispoziții legale reglementează situația de excepție în care, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (în cazul descoperirii unui fals; în cazul descoperirii unui dol; în cazul descoperirii unei erori esențiale; în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare, până atunci necunoscute), este pusă la dispoziția celor care justifică un interes, calea unei contestații la înscrierea unor creanțe în tabelul definitiv de creanțe.
Pârâta - creditoare, creditoare a, se află înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor cu suma de 16.625.014,56 lei, având ca temei legal sentința civilă nr. 709/PI/10.05.2000 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 8603/COM/1999, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 884/A/2000 a CA T, prin care L, a fost obligată la plata sumei de 103.260.960 lei vechi cu titlu de diferență de preț, 952.408.196 lei vechi penalități de întârziere, calculate până la 18.10.1999 și la plata în continuare a penalităților de întârziere, până la achitarea integrală a debitului, obligații care au dus la înscrierea pe tabelul definitiv a - - cu valoarea de 16.625.014,56 lei.
Creanța pârâtei-creditoare, în cuantum de 16.625.014,56 RON, a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe ca urmare a unui titlu executoriu - sentința civilă nr. 709/PI/10.05.20000, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 8603/COM/1999, definitivă prin decizia civilă nr. 884/A/2000 a Curții de Apel Timișoara - care nu a fost falsificată sau influențată de dol, așa cum susține reclamantul.
În ceea ce privește susținerile reclamantului că s-ar fi descoperit ulterior definitivării tabelului de creanțe al debitoarei L, un titlu hotărâtor, decizia civilă nr. 1126/PI/2002 - necunoscut până atunci, instanța a constatat că și aceste susțineri sunt nefondate.
Titlul hotărâtor invocat de reclamantul - decizia civilă nr. 1126/PI/19.03.2002, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5416/COM/2001 (fila 147-148 dosar), definitiv și irevocabil la data de 06.06.2002 - a dispus doar anularea formelor de executare din dosarul nr. 306/2001 al executorului judecătoresc, privind suma de 103.260.960 lei cu titlu de preț, iar nu anularea totală a creanței -
În sprijinul acestei afirmații vine chiar motivarea instanței care a pronunțat decizia civilă nr. 1126/P1/19.03.2002, care arată că în raportul de expertiză contabilă depusă la dosarul cauzei s-a reținut că la data de 16.08.1999,- - a încasat suma de 103.261.460 lei plătită de către - Oțelu cu OP 878. Suma a fost înregistrată de Bancă în extrasul de cont al - - la 16.08.1999 și a fost înregistrată în fișa clientului - în aceeași dată, la 16.08.1999,scăzând datoria acestuia cu suma de 103.261,460 lei.
La data de 17.08.999, - - întocmește factura nr. - pentru suma de 103.261.460 lei, reprezentând penalități pentru neplata în termen, conform contractului.
Factura de plată se înregistrează de - - în fișa de evidență a clientului - în data de 17.08.1999,stabilind la sfârșitul zilei de 17.08.1999 o datorie a contestatoarei de 103.261.460 lei, compusă din 7.900 lei diferență rămasă neachitată la 17.08.1999 pentru facturile de fier vechi și 103.261.460 lei - factura nr. -/17.08.1999 pentru penalități.
Suma de 103.261.460 lei, reprezentând penalitățile calculate - reține expertiza - figurează neachitate și în prezent în evidența - -. Deci susținerea intimatei în sensul că suma achitată reprezintă penalități este contrazisă chiar de propria sa evidență contabilă.
De asemenea, instanța a mai arătat că prin pronunțarea deciziei civile nr. 1126/Pl/19.03.2002 nu s-a pus în discuție temeinicia și legalitatea titlului executor, respectiv a sentinței civile nr. 709/10.05.2000, ci legalitatea actelor de executare, astfel că această decizie civilă nu reprezintă un titlu hotărâtor, în sensul disp. art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,care să determine radierea creanței din tabelul definitiv de creanțe.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a declara creanța ca fiind admisă numai provizoriu în tabelul definitiv de creanțe, instanța a constatat că dispozițiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 conferă judecătorului sindic posibilitatea de a declara ca admisă numai provizoriu creanța care până atunci figura în tabelul definitiv de creanțe, în funcție de probatoriul administrat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, și rejudecând în fond să fie admisă contestația.
Motivul principal pentru care solicită casarea sentinței amintite este acela că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței, sentința civilă nr. 119/JS/22.04.2004 pronunțată în același dosar de insolvență, precum și decizia civilă nr. 471/14.10.2004 a Curții de Apel Timișoara, depuse în probatoriu.
Aceste hotărâri dovedesc, pe lângă celelalte probe existente, reaua - credință a creditoarei - - la înscrierea creanței în valoare de 1.662.201,275 lei, creanță rezultată din promovarea unor acțiuni în justiție ulterioare stabilirii în mod definitiv și irevocabil a creanței sale reale împotriva debitoarei - SRL, respectiv suma de 107.908,08 lei (sentința nr. 119/JS/22.04.2004).
Totodată, sentința primei instanțe este criticabilă și din greșita interpretare a celorlalte dovezi administrate în cauză. În realitate, - -, creditoare a - SRL, se află înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor cu suma de 16.625.014,56 lei, având ca temei legal titlul executoriu, sentința civilă nr. 709/PI/10.05.2000, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 8603/COM/1999, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 884/A/2000 a Curții de Apel Timișoara, prin care - SRL, a fost obligată la plata sumei de 103.260.960 lei vechi cu titlu de diferență preț, 952.408.196 lei vechi penalități de întârziere, calculate până la 18.10.1999 și la plata în continuare a penalităților de întârziere, până la achitarea integrală a debitului, obligații care au dus la înscrierea pe tabelul definitiv a - - cu valoarea pe care se contestă, respectiv, 16.625.014,56 lei.
Față de momentul la care, prin sentința civilă de mai sus, - SRL datora - - suma de 103.260.960 lei vechi, diferență preț și 952.408.196 lei vechi, penalități de întârziere, valori pe care creditoarea a încercat să le recupereze pe calea executării silite în dosarul de executare nr. 306/2001, - SRL a formulat contestație la executare.
Contestația la executare formulată a fost soluționată irevocabil în favoarea - SRL, prin sentința civilă nr. 1126/PI/2002, de către Tribunalul Timiș în dosar nr. 5416/COM/2001, contestație în urma căreia au fost anulate formele de executare privind suma de 103.260.960 lei vechi, pe care o datora - -, sumă care, în urma expertizei efectuate, s-a constatat că a fost achitată și totodată că nu reprezintă diferența de preț cum a fost descrisă în sentința civilă nr. 709/PI/2000, ci preț integral.
Având în vedere etapele procesuale parcurse de părți înainte de intrarea în insolvență a - SRL, prima instanță face referire la faptul că prin decizia civilă nr. 1126/PI/19.03.2002 nu s-a pus în discuție temeinicia și legalitatea titlului executor, respectiv sentința civilă nr. 709/10.05.2000, ci legalitatea actelor de executare, dar nu continuă motivarea deciziei, care de fapt stabilește natura plații efectuate în contul prețului și nu al penalităților, care se repercutează asupra calculului penalităților datorate după data de 18.10.1999.
Mai mult decât atât, prima instanță, în motivarea sentinței, constată că suma de 103.261.460 lei vechi reprezintă penalități calculate și neachitate până în prezent în evidenta - - și nu preț, constatare contrazisă prin respingerea acțiunii recurentului.
În concluzie, consideră că creanța - -, a fost înscrisă cu rea credință, fiind aplicabile dispozițiile art. 75, pct. 1, din Legea 85/2006, care prevede că: "După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute", iar sentința civilă nr.1126/PI/2002 este tocmai un titlu hotărâtor și necunoscut până în prezent.
În drept, recursul este întemeiat pe disp. art. 8, 12 și 75 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 75, alin. 1 din Legea 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
În speță însă, acest text de lege nu este aplicabil, întrucât nu este incidentă niciuna din ipotezele enumerate.
Prin sentința civilă nr. 709/PI/10.05.2000, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 8603/COM/1999, a fost obligată să plătească suma de 103.260.960 ROL, cu titlu de diferență preț și 952.408.196 ROL cu titlu de penalități de întârziere. De asemenea, a fost obligată să plătească și penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
Ca urmare a acestui titlu executoriu, a fost înscrisă pe tabelul definitiv al creanțelor asupra debitoarei cu suma de 16.625.014,56 RON.
Contestatorul a invocat, ca motiv al contestației sale, faptul că, prin sentința civilă nr. 1126/PI/19.03.2002, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5416/2001, au fost anulate formele de executare privind suma de 103.260.960 ROL, cu motivarea că plățile pe care le făcuse erau în contul plății prețului, iar nu al majorărilor de întârziere, fapt ce duce la concluzia că penalitățile de întârziere nu mai puteau fi calculate.
Menționarea creanței pe tabelul creanțelor asupra a fost făcută în baza sentinței civile nr. 709/PI/10.05.2000, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 8603/COM/1999, iar pronunțarea sentinței civile nr. 1126/PI/19.03.2002 nu poate duce la concluzia că menționarea respectivei creanțe pe tabelul creanțelor este urmarea relei credințe, întrucât respectiva sentință nu putea repune în discuție, în cadrul unei contestații la executare, dispozițiile primei sentințe.
Sentința civilă nr. 1126/PI/19.03.2002 nu poate aduce atingere celor constatate prin sentința civilă nr. 709/PI/10.05.2000 și nu le poate repune în discuție pentru că, astfel, s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
De altfel, sentința civilă nr. 1126/PI/19.03.2002 exista și era cunoscută de debitoare și organele ei de conducere la data declanșării procedurii insolvenței și cu atât mai mult în perioada în care se puteau formula contestații la tabelul preliminar al creanțelor, astfel că nu se justifică formularea prezentei contestații peste termen, în condițiile art. 75, alin. 1 din Legea 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 935/JS/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - Dr. - - - -
GREFIER,
Red../09.06.2009
Dact. /09.06.2009
2 ex.
Prima instanță - C-
Judecător sindic -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Dorin Ilie