Spete procedura insolventei. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 754
Ședința publică din 21 mai 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - SRL B împotriva sentinței civile nr. 2103/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - Q & Q SRL T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind debitoarea intimată.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul reprezentantului creditoarei recurente în susținerea recursului, acesta solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2103 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins cererea formulată de creditoarea - SRL B în contradictoriu cu debitoarea - Q & Q SRL T, pentru deschiderea procedurii insolvenței cu motivarea că debitoarea rulează diferite sume de bani, deci nu se poate reține că patrimoniul său este caracterizat de insolvență, astfel cum cere Legea 85/2006 care instituie o procedură concursuală și nu o alternativă la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea procedurii, bazându-se pe prezumția de încetare de plăți și ocolind calea de drept comun, pentru stabilirea creanței și executarea silită, iar măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea - SRL B care a solicitat în temeiul art. 299 și următoarele proc.civ. desființarea sa ca nelegală și netemeinică și deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivare se arată că în baza contractelor încheiate între societăți s-au emis facturi fiscale acceptate ce nu au fost achitate în termenul legal, astfel că se aplică art.1 păct.1 din Legea insolvenței și debitoarea ar fi trebuit să demonstreze că are disponibil în conturi pentru suma ce reprezintă creanța, însă analiza activității sale comerciale duce la concluzia că nu are un astfel de disponibil în conturi.
Consideră că debitoarea nu a contestat niciodată caracterul cert, lichid și exigibil sau cuantumul creanței și nu a probat achitarea datoriei, fiind o creanță care îndeplinește toate cerințele legii, iar prezumția de insolvență reiese din prevederile art. 3 lit.a din aceeași lege, context în care nu are relevanță că debitoarea a făcut plăți către alți creditori, cât timp nu se face dovada existenței disponibilului sumei pretinse.
Debitoarea intimată a depus în recurs întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată și a arătat că neplata creanței nu se datorează relei credințe ci are o motivație obiectivă, respectiv imposibilitatea de a recupera datoriile de la beneficiarii săi, urmând ca într-un interval scurt de timp să onoreze obligația de plată, iar pe de altă parte că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru declanșarea procedurii insolvenței deoarece societatea desfășoară activitate, încasează și face plăți.
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele de admitere a căii de atac ce se regăsesc în cuprinsul acestei cereri, și a susținut desființarea hotărârii atacate.
Examinând recursul creditoarei prin prisma motivelor invocate în scris și conform cu prevederile art. 299 și următoarele din proc.civ. precum și cele coroborate ale Legii 85/2006, Curtea reține ca întemeiată calea de atac pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a Legii insolvenței, motiv de modificare a acesteia prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ.
Analizarea cerințelor cumulative necesare deschiderii unei proceduri de insolvență poate începe cu verificarea caracterului lichid, cert și exigibil al creanței solicitate precum și a încadrării sale peste valoarea prag cerută de art. 3 pct.12 din Legea 85/2006 și în acest sens în speță se reține că această cerință este îndeplinită în raport cu înscrisurile depuse la dosar, constând în contractele încheiate de părți și facturile emise și acceptate de debitoare pentru o valoare totală de 265.043, 37 Ron.
De altfel, aceste aspecte ale creanței nici nu au fost contestate de debitoare, care fără relevanță juridică a invocat prin întâmpinare imposibilitatea plăților de natură obiectivă legată de încasarea unor alte creanțe de la proprii săi creditori.
O altă condiție se referă la existența insolvenței, ori în mod greșit judecătorul sindic a apreciat și interpretat prevederile art.3 pct.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, considerând că procedura de insolvență este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este în stare evidentă de încetare de plăți, ceea ce este contrar acestei dispoziții, cu atât mai mult cu cât debitoarea nici nu a formulat contestația prevăzută de art. 33 alin.2, care i-ar fi permis să invoce aspecte legate de existența sau inexistența stării de insolvență.
Art.3 pct.1 lit.a spune că insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, în raport cu care Curtea amintește că aceasta presupune și situația în care debitorul nu-și achită creanța doar față de creditorul declanșator după scadență, chiar dacă acesta face plăți față de alte societăți cu care are raporturi comerciale.
Nu este în speță discutabilă scadența care la rândul său este recunoscută și se va înlătura raționamentul judecătorului sindic care apreciază că acest creditor s-ar fi impus să se adreseze instanței de drept comun pentru a obține un titlu în vederea executării silite, ce este străin de Legea insolvenței și inaplicabil speței.
Pe care de consecință, se apreciază îndeplinite toate condițiile în vederea deschiderii unei proceduri de insolvență și ca atare, văzând art. 312.proc.civ. și art. 8 din Legea 85/2006, se va admite recursul creditoarei, se va modifica hotărârea atacată și trimite cauza la aceeași instanță în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea - SRL B împotriva sentinței civile nr. 2103 din 20.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosar nr-, modifică în tot hotărârea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /25.05.2009
Dact. /28.05.2009
2 ex.
Prima instanță - Trib. T
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Dorin Ilie
