Spete contestatie la executare comercial. Decizia 882/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.882
Ședința publică de la 18.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SRL prin lichidator judiciar împotriva sentinței comerciale nr.727/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata creditoare SC SA prin administrator statutar.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata creditoare a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare.
Curtea având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosar intimata creditoare a invocat excepția nulității recursului formulat de SC SRL, pune în discuție excepția în sensul că o respinge ca urmare a dispozițiilor art.302/1 alin.1 lit. a Cpc. Au fost declarate neconstituționale prevederile deciziei Curții Constituționale nr.176/2005 numai sub aspectul nulității absolute pe care le prevăd și în atare situație intimata SC SA nedovedind vătămarea pe care a suferit-o, excepția este neîntemeiată.
Curtea reține cauza în pronunțare văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față;
Prin sentința comercială nr.727/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, judecătorul-sindic a admis contestațiile SC SA, prin administrator statutar cu privire la drepturile de preferință trecute de lichidatorul judiciar în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei SC SRL. A dispus înscrierea acestei creditoare, aflată în insolvență, în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei la ordinea de preferință prevăzută de articolul 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.85/2006 și a creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la ordinea de preferință prevăzută de articolului 123 alin. 1 pct. 4 din același act normativ.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut în esență că excepția lipsei calității de reprezentant al debitorului a administratorului și excepția lipsei calității procesuale active a SC SA, invocate în primul ciclu procesual sunt neîntemeiate, în raport de prevederile articolului 75 din Legea nr. 85/2006, care conferă dreptul de a formula contestație la tabel oricărei părți interesate, atât debitoarea cât și administratorul său statutar având această calitate de părți interesate.
Pe fondul contestațiilor, a reținut că SC SA este creditoare a debitoarei SC SRL din 17 iunie 2003, subrogându-se în drepturile și obligațiile creditoarei SC LINE SRL, cu privire la creanța acestei din urmă creditoare, încheindu-se la 26 septembrie 2001 un contract de gaj. A apreciat că SC SA a dobândit creanța cu toate garanțiile și accesoriile sale,printre care și gajul, iar indicarea acestui contract de gaj poate fi asimilată cu descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, prevăzută de articolul 75 alin. 1 ultima teză din Legea nr. 85/2006. Consecința acestei subrogări este dreptul creditoarei SC SA de a figura la ordinea de preferință prevăzută de articolul 121 alin. 1 pct. 2 din legea insolvenței, referitoare la creanțele creditorilor garantați.
În ce privește creanța cu care s-a înscris la masa credală, judecătorul-sindic apreciat că aceasta nu poate fi menționată la ordinea de preferință sus-invocată, întrucât nu este o creanță garantată, ci una bugetară, câtă vreme această creanță reprezintă doar penalități la valoarea investiției nerealizate și cheltuieli ce privesc o investiție nerealizată dintr-un contract de privatizare. În această ordine de idei, a apreciat că lichidatorul nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor articolului 121 și 123 din Legea nr.85/2006, situația putând fi calificată drept eroare esențială în condițiile articolului 75 alin.1 teza I din lege, astfel că se impune admiterea contestației și înscrierea creditoarei la ordinea de preferință prevăzută de articolului 123 alin. 1 pct. 4 din Legea nr.85/2006 referitoare la creanțele bugetare.
A apreciat că cererea formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ca subsidiar pentru situația admiterii contestației nu poate fi soluționată în cadrul acestor contestații, întrucât această cerere de înscriere la masa credală urmează a fi verificată de către lichidator în condițiile articolului 66 și următoarele din lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recursuri motivate AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SRL prin lichidator judiciar, ambele recursuri fiind înregistrate sub același număr unic la 8 aprilie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a invocat nelegalitatea hotărârii,susținând că aceasta este dată cu aplicarea greșită legii,motiv de recurs prevăzut de dispozițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă, de esența acestei critici fiind susținerea că semnatarul contestației este o altă persoană decât cea care în contestație apare că a formulat-
A prezentat parcursul procesual al contestațiilor formulate de SC SA și a invocat excepția lipsei dovezii calității lui de reprezentant al fostului administrator judiciar. În această ordine de idei a criticat hotărârea pentru că judecătorul-sindic a apreciat formularea contestațiilor numai prin prisma calității de reprezentant a lui și pentru că a considerat că avea calitate să formuleze aceste contestații întrucât nu i-a fost ridicat decât în parte dreptul de administrare.
Sub același aspect, recurenta a susținut și că judecătorul-sindic a nesocotit aspectul privitor la lipsa calității de reprezentant a lui în raport de care apare în contestații ca administrator al SC SA. A apreciat incidente prevederile articolului 161 alin.2 Cod procedură civilă, susținând că trebuiau anulate contestațiile SC SA.
A doua excepție invocată este aceea referitoare la neîndeplinirea condițiilor de formă ale cererilor, recurenta susținând că în conformitate cu dispozițiile articolului 133 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea care nu cuprinde numele reclamantului sau semnătura trebuie declarată nulă, cele două contestații neîndeplinind condițiile prevăzute de articolul 82 Cod procedură civilă.
În ce privește fondul contestațiilor, a susținut că lichidator judiciar a făcut corecta aplicare a dispozițiilor articolului 121 alin.1 pct. 2 din Legea nr.85/2006, care prevăd că fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grefate în favoarea creditorului, vor fi distribuite creditorilor garantați cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile, creanța reprezentând penalități și cheltuieli.
A criticat soluția judecătorului-sindic de nepronunțare asupra cererii privitoare la dreptul de gaj asupra celor 11.212 acțiuni, cerere cu privire la care a apreciat că este întemeiată, impunându-se înscrierea în tabelul creanțelor și cu creanța reprezentată de contravaloarea acestor acțiuni în gradul de prioritate prevăzut de articolul 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.85/2006.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 304 pct. 9,10 (!) ca și pe dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, SC SRL prin lichidator a reiterat excepția tardivității formulării contestațiilor la definitiv al obligațiilor, susținând că în cazul descoperirii unor înscrisuri hotărâtoare trebuie respectat termenul de 10 zile pentru formularea contestației, înscrisuri de care contestatoarea avea cunoștință încă din anul 2003, perioadă în care debitoarea s-a prevalat de calitatea sa de debitoare garantă și de înscrisurile justificative în cadrul dosarelor de executare nr. 203 și 279/2002 aflate pe rolul &.
A doua critică vizează soluția de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a administratorului statutar, invocând împrejurarea că din momentul intrării în procedura insolvenței creditoarea nu mai este reprezentată de către administratorul statutar ci de către administratorul judiciar, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor articolului 11 alin. 2 și 49 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
Sub același aspect, recurenta a criticat cercetarea superficială și lipsa motivării soluției de respingere a excepției,în raport de considerentele deciziei de casare, considerente din care reiese că instanța de recurs nu s-a putut pronunța asupra excepțiilor invocate de intimată.
Pe fondul contestațiilor, recurenta a criticat hotărârea cu motivarea că nu se poate vorbi despre subrogarea contestatoarei în drepturile și obligațiile SC LINE SRL, întrucât din procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești în dosarele de executare sus amintite, reiese achitarea creanței de către SC ROMÂNIA SRL, nu de către creditoarea din cauza de față.
A apreciat creanța corect încadrată la ordinea de preferință prevăzută de articolul 121 alin.2 din Legea nr.85/2006, întrucât aceasta este o creanță garantată prin constituirea unui drept de gaj asupra acțiunilor, nu o creanță bugetară.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă și pe dispozițiile legii nr. 85/2006.
La 12 septembrie 2008, SC SA a formulat întâmpinare la cele două recursuri, prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea recursurilor ca inadmisibile și neîntemeiate.
A invocat excepția nulității recursului declarat de SC SRL, excepție respinsă la 18 septembrie 2008 cu motivarea care reiese din practicaua prezentei decizii.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursurile ca nefondate și le va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Curtea va răspunde prin argumente comune criticilor formulate de ambele recurente la soluția judecătorului-sindic de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant. Astfel, așa cum reiese din practicaua hotărârii atacate, judecătorul-sindic a apreciat ca lipsită de temeinicie excepția lipsei calității de reprezentant în raport de dispozițiile articolului 75 din Legea nr.85/2006, care deschide calea contestației la tabelul obligațiilor oricărei persoane interesate, reținând că și are această calitate în raport de condiția sa de administrator statutar al SC SA. Aceste considerente ale judecătorului-sindic nu au fost contestate de nici una dintre recurente.
Mai mult, în raport de considerentele deciziei comerciale nr.1925 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială, văzând și poziția în cursul rejudecării a administratorului judiciar al SC SA - C - Curtea apreciază că soluția judecătorului-sindic de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant este legală și temeinică. Astfel, se reține că prin decizia de casare instanța de recurs a impus ca la rejudecare părțile să solicite judecătorului-sindic din dosarul privind insolvența SC SA punctul de vedere cu privire la contestațiile acestei societăți, formulate în procedura de față.
Se reține că la rejudecare acest punct de vedere nu a fost comunicat judecătorului-sindic, deși hotărârea era obligatorie, conform dispozițiilor articolului 315 Cod procedură civilă. Responsabil de neîndeplinirea acestei obligații este administratorul judiciar al SC SA, în legătură cu care instanța de recurs a reținut că nu putea să nu își însușească cererea formulată de societate prin administratorul statutar fără avizul judecătorului-sindic, întrucât aceasta ar fi valorat renunțare la garanțiile reale invocate și ar fi păgubit-o pe societatea a cărei procedură este obligat prin lege să o gestioneze corespunzător.
În atare situație, văzând și limitele rejudecării, care sub aspectul calității de reprezentant impun doar acordul judecătorului-sindic cu privire la neînsușirea contestațiilor de către administratorul judiciar, Curtea apreciază că judecătorul-sindic din procedura de față a procedat corect la respingerea acestei excepții, fără a mai analiza și alte elemente, acesta dând eficiență actului de procedură întocmit prin administrator statutar ca persoană interesată, pentru a nu păgubi societatea debitoare aflată în insolvență.
Chiar și admițând că excepția lipsei calității de reprezentant este o excepție de ordine publică și că este îndrituit să o invoce direct în recurs în condițiile articolului 3041Cod procedură civilă, pentru alte motive decât cele de care a fost ținut în limitele rejudecării judecătorul-sindic, Curtea apreciază ca neîntemeiată această excepție astfel cum a fost motivată prin raportare la calitatea de reprezentant a administratorului. Aceasta pentru că dispozițiile articolului 7203alin. 1 lit. Cod procedură civilă prevăd obligația de a menționa în cererea de chemare în judecată numele și calitatea celui care angajează partea, precum și obligația de a atașa dovada calității, iar dispozițiile articolului 161 alin.1 Cod procedură civilă prevăd obligația de dovadă a calității de reprezentant al părții. Din dezvoltarea celei de a doua critici din recursul referitoare la lipsa calității de reprezentant a lui prin raportare la administratorul care se pretinde administrator în contestații, Curtea reține că de fapt invocă în realitate lipsa calității de reprezentant a reprezentantului, ceea ce evident nu cade sub incidența dispozițiilor articolului 161 Cod procedură civilă și nu este de natură să atragă sancțiunea nulității cererii pentru nerespectarea condițiilor prevăzute de articolul 82 Cod procedură civilă.
În ce privește critica din recursul SC SRL referitoare la tardivitatea contestațiilor, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile articolului 75 din Legea nr.85/2006 care servesc drept temei juridic al contestațiilor prevăd că aceste contestații la tabel se pot face de orice parte interesată supă expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut de articolul 73 alin. 2 din lege și până la închiderea procedurii, recurenta neîntemeindu-și în drept susținerea despre obligația formulării contestației în termen de 10 zile, iar Curtea reținând că un astfel de termen este prevăzut doar de prevederile articolului 73 alin. 2 din lege, care însă nu sunt incidente în cauză.
Curtea va răspunde prin considerente comune criticilor formulate de ambele recurente soluției dată în fondul celor două contestații.
Critica referitoare la natura creanței intimatei creditoare este neîntemeiată, având în vedere considerentele avute în vedere de judecătorul-sindic, precum și existența necontestată a contractului de gaj încheiat la 26 septembrie 2001 între SC LINE SRL și recurenta debitoare, contract despre a cărui existență intimata creditoare a făcut dovada că a aflat pe parcursul procedurii în urma demersurilor efectuate la SC SA. De asemenea, este neîntemeiată susținerea făcută de recurenta debitoare privitoare la plata creanței efectuată nu de către intimata creditoare, ci de către o societate terță,întrucât această susținere nu-și găsește suport în plan probator.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în mod judicios a reținut judecătorul-sindic transferul creanței prin subrogație, însoțită de toate garanțiile acesteia, în cauză fiind incidente dispozițiile articolului 1107 alin. 1 Cod civil.
În ce privește critica referitoare la natura creanței, Curtea o apreciază ca nefondată, reținând că judecătorul-sindic a statuat în mod corect asupra naturii bugetare a creanței, câtă vreme nu penalitățile și cheltuielile datorate pentru nerealizarea investiției erau garantate cu gajul asupra acțiunilor, ci executarea investiției, ordinea de preferință fiind aceea stabilită de judecătorul-sindic în raport de prevederile articolului 123 alin.1 pct. 4 din Legea nr.85/2006.
Critica referitoare la nesoluționarea de către judecătorul-sindic a cererii de înscriere a în tabelul creanțelor cu suma reprezentând contravaloare acțiunilor gajate este neîntemeiată, întrucât în mod corect a reținut judecătorul-sindic că această cerere trebuie mai întâi verificată de lichidator în condițiile articolului 66 și următoarele din lege, neexistând o derogare de la procedura examinării creanțelor pentru tipul de creanță pretins de recurenta. Evident, nesoluționarea cererii în cadrul contestațiilor de față nu înseamnă că această creditoare a pierdut dreptul de a-și valorifica creanța pretinsă, judecătorul-sindic nefăcând altceva decât să stabilească ordinea în care cererile părților și participanților la procedură se iau în examinare.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic este în strictă concordanță cu dispozițiile deciziei de casare, cu prevederile articolului 315 Cod procedură civilă, cu probele administrate cu toate prevederile legale la care s-a făcut referire, nesubzistând în cauză cazul de modificare prevăzut de articolul 304 pct. 9 Cod procedură civilă, neputându-se lua în analiză recursul prin prisma prevederilor articolului 304 pct.10 Cod procedură civilă întrucât aceste dispoziții legale sunt abrogate și neimpunându-se casarea sau modificarea hotărârii atacate nici după examinarea cauzei sub toate aspectele, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alin. 1 teza a 2 -a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC SRL prin lichidator judiciar împotriva sentinței comerciale nr.727/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata creditoare SC SA prin administrator statutar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Dact.
Ex.2
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
