Spete contestatie la executare comercial. Decizia 905/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 396/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.905
Ședința publică de la 22.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele - ȘI INDUSTRIAL G NORD - și - -, în contradictoriu cu intimata - - - prin lichidator judiciar MANAGEMENT, împotriva sentinței comerciale nr.233/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele - ȘI INDUSTRIAL G NORD - prin consilier juridic cu împuternicire la dosar, - - prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta - - prin avocat solicită rectificarea încheierii anterioare în sensul că nu deține acel înscris și că - trebuia să depună originalele depuse la Registrul Comerțului.
Intimata prin avocat solicită rectificarea încheierii anterioare în sensul că a solicitat ca recurenta să prezinte în original actele depuse în copie la dosar.
Recurenta - prin consilier juridic învederează că a verificat la Registrul Comerțului și actele sunt depuse tot în copii certificate și că nu este în măsură să depună originalele.
Curtea, rectifică încheierea anterioară în sensul că originalele înscrisurilor trebuiau depuse de recurenta - ȘI INDUSTRIAL G NORD - și că celelalte părți au solicitat ca aceasta să prezinte originalele actelor depuse în copii certificate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recursuri.
Recurenta - ȘI INDUSTRIAL G NORD - prin consilier juridic solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la judecătorul sindic pentru stabilirea situației juridice a terenului în litigiu, învederând că situația juridică a imobilului nu este certă, aportul în natură nu s-a făcut efectiv, ci doar valoarea imobilului, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în Cartea Funciară proprietatea aparține - -, cu drept de folosință pe o perioadă de 30 de ani în favoarea - ȘI INDUSTRIAL G NORD -.
Recurenta - - prin avocat solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației, iar în subsidiar solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, învederând că instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, prin contestația formulată s-a opus la vânzarea imobilului, bunul nu era proprietatea debitoarei Noua, titlul în baza căruia s-a aprobat vânzarea bunului - actul adițional de majorare a capitalului social a - - în aport de capitalul social de 750.000 USD reprezentând c/val. halei industriale (teren și construcție), în Cartea Funciară proprietară este - - cu drept de folosință în favoarea - ȘI INDUSTRIAL G NORD -.
Intimata prin avocat solicită respingerea ambelor recursuri formulate ca nefondate, învederând că recurenta - ȘI INDUSTRIAL G NORD - nu a prezentat originalele înscrisurilor, că actele au fost întocmite la o dată anterioară constituirii - ȘI INDUSTRIAL G NORD -, iar în ce privește recursul formulat de - -, imobilul în litigiu nu este în proprietatea acesteia, ci a intrat în capitalul social al intimatei -. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr. 233/7.11.2007 Tribunalul Giurgiua respins contestația formulată de către - TEHNOLOGIE ȘI INDUSTRIAL G NORD - și - - G împotriva măsurii lichidatorului judiciar MANAGEMENT G, privind inventarierea în averea debitoarei falite - ERA - G și propunerea de lichidare a imobilului construcție cu destinație hală producție și teren aferent situat în G, șos. B nr. 351.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că societatea falită s-a înființat în anul 2001 că societatea pe acțiuni, având ca acționari pe - - G și persoane fizice, ca obiect principal de activitate - producția de textile, capital social inițial de 266.000 lei aport în numerar, majorat ulterior, la 23.05.2002 prin aporturi în natură, respectiv cu 750.000 USD, aport în natură al acționarului - -, menționat prin încheierea judecătorului delegat la Registrul Comerțului nr. 1333/2002.
În bilanțul încheiat la 30.06.2005 și în balanța analitică, sunt evidențiate capitalul social vărsat la nivelul majorat, iar în bilanțul încheiat la 31.12.2005 sunt evidențiate terenuri și construcții, cu imobilizări corporale, respectiv capitalul social astfel cum a fost majorat.
Potrivit înscrisurilor depuse la 3.06.2002 acționarii falitei au hotărât cedarea în proprietatea - și INDUSTRIAL a clădirii și terenului adus ca aport la capitalul social în considerarea nivelului ridicat al cheltuielilor de întreținere și în schimbul dobândirii de către debitoarea falită a acționarilor dobânditorului, la 24.06.2002 încheindu-se un protocol între debitoarea falită și - TEHNOLOGIA prin care cea dintâi cedează proprietatea imobilului pentru 30 de ani în schimbul dobândirii de acțiuni.
Conform mențiunilor din extrasul de carte funciară, a mai reținut judecătorul sindic, a fost intabulat dreptul de proprietate al - - la 2.09.2000 și s-a notat la 4.03.2005 dreptul de folosință gratuită pentru 30 de ani în favoarea - ȘI INDUSTRIAL G NORD -
Rezultă, a apreciat judecătorul sindic, că imobilul proprietatea - - a fost aportat la capitalul social al falitei, devenind, potrivit dispozițiilor articolului 65 din Legea nr.31/1990, proprietatea acesteia, actele de dispoziție invocate având în mod limitat efectul predării în folosință, împrejurarea achitării impozitelor de către -, posesor neavând a constitui motiv de constatare a apartenenței bunului la averea falitei, împrejurare evocată de contestarea - -, a notării de carte funciară a dreptului deținătorului neavând a justifica pretenția că imobilul ar avea o situație juridică nouă.
Motivul invocat de contestatoare, al nejustificării propunerii de lichidare a imobilului pe considerentul suficienței prețului ce s-ar obține din vânzarea activelor mobile pentru a compensa creanțele este nefondat, a arătat judecătorul - sindic, întrucât procedura de lichidare nu impune o ordine de prioritate în operațiuni și, potrivit evaluării, suma de 2.994.618 lei a fost stabilită ca preț de pornire pentru vânzarea în bloc, în raport de valoarea creanțelor declarate la trecerea în faliment, dispozițiile articolului 133 din Legea nr.85/2006, găsindu-și aplicabilitatea numai după finalizarea operațiunilor de lichidare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele contestatoare - ȘI INDUSTRIAL G NORD - și - - G, recursurile fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 22.02.2008.
Prin recursul său - ȘI INDUSTRIAL G NORD - a criticat sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, prin contestația sa recurenta s-a opus vânzării bunurilor imobile și a terenului aferent, iar instanța a respins contestația privind inventarierea și propunerea de lichidare a imobilului - construcție.
Deși, aparent, instanța s-a pronunțat și cu privire la vânzarea imobilului, în realitate, s-a respins cererea de lichidare a acesteia, un termen mult prea larg în raport de contestarea efectivă a vânzării prin negociere directă a bunului imobil.
A mai susținut recurenta că prin sentința atacată a fost încălcate dispozițiile legale, cu consecința luării unor măsuri care încalcă drepturile recurentei creditoare.
Astfel, lichidatorul judiciar a propus vânzarea tuturor bunurilor imobile și mobile, deși era posibilă acoperirea creanțelor numai prin vânzarea bunurilor mobile, măsura fiind excesivă.
Pe de altă parte, arată recurenta, deși în baza Protocolului încheiat la 24.06.2002 între debitoarea - - și - TEHNOLOGIE ȘI INDUSTRIAL G NORD -, imobilul era trecut în proprietatea recurentei, instanța a respins contestația recurentei, fără să verifice calitatea de proprietar al bunului imobil propus spre vânzare.
În drept, articolul 304 punctele 6,7,9 și articolului 3041Cod procedură civilă și creditoarea contestatoare - - Gac riticat sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând nepronunțarea instanței de fond pe ceea ce s-a cerut, motiv de recurs identic cu cel al recurentei -, precum și încălcarea drepturilor sale prin luarea de către instanța de fond a unor măsuri nelegale. Astfel, susține recurenta, nu se justifică vânzarea în bloc a bunurilor imobile și mobile, fiind posibilă acoperirea creanțelor numai prin vânzarea bunurilor mobile.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că imobilul în discuție este proprietatea recurentei - - și nu al debitoarei falite - -.
Este adevărat, arată recurenta creditoare, că în actul de înființare al - -, mai precis AGA din 27.03.2002, s-a majorat capitalul social al - -, printre altele, cu aportul de capital din partea - -, cu valoarea halei - industriale, dar actul adițional nu reprezintă un act de transmitere a proprietății imobilului din G,-, din proprietatea -, în proprietatea falitei.
Aceasta, deoarece, în fapt, imobilul respectiv nu a intrat în proprietatea acesteia, cu s-a transmis doar valoarea halei industriale și nu bunul efectiv care a rămas înscris în ca proprietate a recurentei, cu drept de folosință pe o perioadă de 30 de ani, în favoarea -.
De altfel, susține recurenta, Protocolul încheiat la 24.06.2002 și contractul de închiriere încheiat la 1.01.2003 între - - în - dovedesc faptul că debitoarea falită nu se consideră proprietatea bunului, având calitate de chiriașă.
În drept, dispozițiile articolului 304 punctele 6,7,9 și articolul 3041Cod procedură civilă.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată recursurile nefondat pentru următoarele considerente:
Fiind aproape identice, atât ca formulare și motivare, în fapt și în drept, motivele de recurs ale celor două recurente vor fi analizate grupat.
Astfel, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile articolului 304 punctul 6 Cod procedură civilă, prin care ambele recurente au invocat nelegalitatea sentinței recurate pentru că instanța de fond "nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut" este nefondat.
Dispozițiilearticolului 304 punctul 6 Cod procedură civilăprivind situațiile în care "instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut", nu și situația în care instanța s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, articolului 304 punctul 6 fiind modificat prin OUG nr. 138/2000 aprobat prin Legea nr.219/6.07.2005.
Legiuitorul a înțeles să înlăture acest motiv de recurs cuprins în vechea reglementare a punctului 6 al articolului 304, dând părților posibilitatea de a se adresa instanței de fond în situația în care aceasta nu s-a pronunțat (a omis să se pronunțe) asupra unui capăt de cere principal sau accesorie, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, cu o cerere în completarea hotărârii formulată în temeiul dispozițiilor articolului 2812Cod procedură civilă.
În speță însă, instanța de fond a soluționat contestațiile celor două creditoare acționare formulate la raportul lichidatorului judiciar din mai 2007 care a fost depus la grefă spre consultare și a fost discutat și aprobat de către adunarea creditorilor la 4.06.2007.
Motivul de recurs comun celor două recurente, întemeiat pedispozițiile articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilărespectiv nemotivarea de către instanță a hotărârii sau motivarea contradictorie a acesteia, este de asemenea, nefondat, instanța de fond arătând în considerentele sentinței care sunt temeiurile respingerii contestațiilor formulate de către recurentă la raportul lichidatorului judiciar.
În fine, motivul de recurs prevăzut dearticolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă,care prevede că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii este nefondat, după cum urmează:
În ceea ce privește recursul creditoarei acționare - - care susține ca motiv de nelegalitate încălcarea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în G,-, Curtea constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că aceasta a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului către debitoarea falită - -, odată cu aportarea imobilului la capitalul social al debitoarei (aport în natură), în conformitate cu dispozițiile articolului 65 din Legea nr.31/1990.
Articolul 65 alineat 1 din Legea nr.31/1990, republicată prevede că "În lipsa de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului".
De asemenea, potrivit dispozițiilor articolului 15 alineat 2 din, aporturile în natură se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare și prin predarea efectivă către societate a bunurilor respective. Aceasta înseamnă că obligația de aport asumată de acționar se consideră executată numai prin transferul dreptului stabilit prin actul constitutiv privind bunul aportat și predarea efectivă a acestuia către societate.
În acest sens s-a pronunțat în mod constant și Instanța Supremă care a arătat că "În lipsa unei stipulații în actul constitutiv privind transmiterea unui alt drept, legea prezumă că ceea ce s-a transmis societății este dreptul de proprietate asupra bunului aportat" ( secția comercială, decizia nr. 199/1997).
Situația de fapt este atestată și de către înscrisurile aflate la dosar: act adițional la actul constitutiv al - - (fila 53) încheiat la 23.05.2002, contractul de închiriere din 30.01.2001 în care, la durata contractului (articolul 3) se prevede că aceasta este "până la introducerea clădirii în capitalul social al - -", în condițiile în care obiectul contractului (articolul 1) îl constituie "folosința terenului în suprafață de 8.000. situat în G și a mijloacelor fixe hală industrială și birouri (fila 49-50).
De asemenea, Protocolul încheiat la 24.06.2002 (fila 93), încheiat în urma hotărârii AGA din 3.06.2002 a - - (fila 19) prin care se preda în proprietate "pentru o perioadă de 30 ani clădirea și terenul de pe str. -" aduse de - - ca aport de capital la înființarea societății Noua ", este încheiat între - -, în calitate de proprietar al imobilului în urma aportării acestuia la capitalul său social de către -, ceea ce dovedește că părțile au înțeles să transmită proprietatea imobilului aportat, conform dispozițiilor articolului 65 alineat 1 din Legea nr.31/1990, fapt reținut corect de către instanța de fond,
Nici motivul de recurs invocat de către recurenta - TEHNOLOGIE ȘI INDUSTRIAL G NORD -, în sensul că prin hotărârea atacată instanța de fond i-a încălcat dreptul legal de folosință pentru o perioadă de 30 de ani instituit prin Protocolul din 24.06.2002 nu este fondat.
Pe de o parte, recurenta nu a putut proba în condițiile articolelor 172-174 Cod procedură civilă existența înscrisurilor invocate în dovedirea dreptului său de folosință asupra bunului imobil, ceea ce îndreptățește instanța să socotească pretențiile recurentei creditoare ca nefiind dovedite în condițiile articolelor 1169 - 1170 Cod civil, articolului 46 Cod comercial, cu privire la cuprinsul înscrisurilor respective.
Pe de altă parte, instanța de fond a respins corect contestația acestei creditoare, deoarece menținerea unui drept de folosință nu constituie motiv de contestare a apartenenței bunului la averea debitoarei, natura dreptului neîmpietând cu nimic asupra situației juridice a bunului imobil care este proprietatea debitoarei falite în urma operațiunii de majorare a capitalului social cu aportul în natură al - -, după cum am arătat mai sus.
In fine, un ultim aspect comun al recursurilor celor două creditoare contestatoarea, îl reprezintă motivul de recurs vizând nelegalitatea vânzării bunurilor imobile (clădiri și teren) pe considerentul că din vânzarea bunurilor mobile s-ar putea îndestula toate creanțele, cele două creditoare optând pentru aplicarea dispozițiilor articolului 133 litera a din Legea nr.85/2006.
Și acest aspect al contestațiilor celor două creditoare a fost înlăturat de către judecătorul sindic în mod corect, legea nr.85/2006 neprevăzând vreo ordine de prioritate în operațiuni, lichidatorul fiind obligat să înceapă lichidarea bunurilor din averea debitorului de îndată după finalizarea inventarului bunurilor din averea debitorului (articolul 116 din legea nr.85/2006) metoda de vânzare a bunurilor fiind aprobată de către adunarea creditorilor pe baza propunerii lichidatorului, aplicarea articolului 133 litera a din legea nr.85/2006 urmând a se face numai după finalizarea operațiunilor de lichidare dacă, pe parcursul procedurii, creanțele prezentate au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.
Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea anr.85/2006, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursurile declarate împotriva sentinței comerciale nr. 233 din 7.11.2007 a Tribunalului Giurgiu, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele - ȘI INDUSTRIAL G NORD - și - -, în contradictoriu cu intimata - - - prin lichidator judiciar MANAGEMENT, împotriva sentinței comerciale nr.233/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
