Spete dizolvare firma. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/COM
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului comercial promovat de apelantul reclamant, cu domiciliul în B,-, -.2,.34, sector 3, împotriva Sentinței civile nr.4980/COM/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL, cu sediul în C,-, județ C, domiciliat în C,-, județ C și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI PRIN OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în- Bis, județ C, având ca obiect dizolvare societate
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.
Prezentul apel este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței seria - nr.-/31.03.2009.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată învederează instanței că s-a solicitat judecata în lipsă, conform art.242 Cod pr.civilă.
Curtea luând act că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 Cod pr.civilă și constatând dosarul în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrată sub numărul -, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții SC SRL, și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI reprezentat prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- dizolvarea SC SRL;
- numirea unui practician în insolvență care să efectueze formalitățile de lichidare a societății;
- poprirea definitivă a părților ce s-ar cuveni asociatului de pe urma lichidării firmei până la concurența sumei de 4144 USD în lei la cursul zilei efectuării plății și 810 lei;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea, reclamantul învederează în esență că, este creditorul personal al pârâtului, care are calitatea de asociat și administrator al SC SRL, având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50%.
Debitorul nu și-a îndeplinit obligația de a restitui reclamantului suma de bani la plata căreia a fost obligat prin sentința civilă nr.13505/8.11.2007 a Judecătoriei Constanța pronunțată în dosarul nr-, astfel că se impune dizolvarea societății la care debitorul este asociat pentru ca reclamantul să-și poată recupera creanța.
În drept, a fost invocat art.66 din Legea nr. 31/1990.
La data de 10.11.2008, reclamantul precizat că temeiul juridic al cererii îl constituie dispozițiile art.66 alin.2, art.15324, art.2371alin.3, art.227 alin.1 lit."g" din Legea nr.31/1990.
Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului C, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, lăsând soluționarea acțiunii la aprecierea instanței.
Prin întâmpinare, pârâtul, invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, lipsa de interes în formularea primului capăt de cerere, lipsa calității procesuale active în formularea primului capăt de cerere.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâtul a susținut că motivul dizolvării invocat de reclamant nu se circumscrie în niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art.227, 229 și 237 din Legea nr. 31/1990.
În referire la excepția lipsei de interes, pârâtul a arătat că reclamantul are posibilitatea acoperirii creanței sale pe calea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.512/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc .
Inadmisibilitatea capătului doi de cerere cu privire la numirea unui practician în insolvență rezidă din aspectul conform căruia numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, în cazul de față Legea nr.85/2006 a insolvenței, se poate solicita intrarea în procedura insolvenței a unei societăți comerciale și evident numirea unui practician în insolvență.
Față de faptul că debitor al creanței reclamantului este o persoană fizică, nu se poate vorbi de intrarea în procedura insolvenței a unei societăți comerciale care nu are calitatea de debitoare în raportul juridic dedus judecății, și, pe cale de consecință, nu are nici calitate procesuală pasivă în capătul doi de cerere.
În ce privește fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii întrucât art.66 din Legea nr.31/1990 nu reglementează dreptul creditorului urmăritor de a solicita dizolvarea sau lichidarea unei societăți, ci doar dreptul acestuia de a urmări beneficiile debitorului obținute din societate, atâta vreme cât societatea există, și părțile cuvenite debitorului din aceeași societate în cazul în care societatea este dizolvată sau lichidată conform legii.
Prin încheierea pronunțată la data de 04.12.2008, dat fiind caracterul urgent al cererii de poprire, instanța a dispus disjungerea acesteia și formarea unui nou dosar.
Prin Sentința civilă nr.4980/18 decembrie 2008, Tribunalul Constanța - Secția comercială respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes invocate de pârâtul, ca nefondate, respingând cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții SC SRL, și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca inadmisibilă, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtul.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța de fond reține, în esență următoarele:
Excepțiile privind lipsa calității procesuale active și a lipsei de interesîn promovarea acțiunii sunt nefondate, având în vedere temeiul juridic al acțiunii, deoarece din conținutul art.227 și 237 din Legea nr. 31/1990 rezultă că, orice persoană interesată poate solicita instanței să dispună dizolvarea societății, în cazurile prevăzute de textele de lege arătate.
Reclamantul a făcut dovada interesului său în a solicita dizolvarea societății comerciale și, implicit calității sale procesuale active.
În referire laexcepția inadmisibilității, instanța reține următoarele:
Pârâtul a fost obligat, prin sentința civilă nr. 13505/8.11.2007 a Judecătoriei Constanța, să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 3700 dosari SUA, la data plății efective a cursului practicat de Banca Națională a României la plata echivalentului în lei a sumei de 444 dosarul SUA la cursul practicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlul de dobândă legală și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Pârâtul, are calitatea de asociat și administrator al SC SRL, iar cota sa de participare la beneficiile societății este de 50%.
Potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.31/1990 modificată, temei de drept al acțiunii, creditorii prevăzuți la alin.1 (creditorii asociatului ) pot totuși popri în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
Textul de lege reprezintă temei de drept pentru capătul de cerere privind poprirea asigurătorie, referirea la părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare fiind aplicabilă doar în situația în care societatea comercială s-ar afla în stare de lichidare.
Reține instanța că, și în situația în care reclamantul ar fi înțeles să invoce și dispozițiile alin.1 al aceluiași text de lege, în care se prevede că după dizolvarea societății creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare, aceste dispoziții nu-i conferă și dreptul de a solicita dizolvarea societății pe această cale.
Față de precizările din 10.11.2008, prin care reclamantul a invocat ca temei de drept și dispozițiile art.227 lit."g", art.15324, art.2371alin.3 din Legea nr.31/1990 modificată, instanța reține că, susținerile sale sunt nefondate deoarece:
Potrivit art. 227 alin.1 lit."g", societatea se dizolvă pentru alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății. Reclamantul nu a indicat acea "altă cauză prevăzută de lege sau actul constitutiv " care să justifice dizolvarea societății, iar motivarea acțiunii face ca, în speță, să nu fie aplicabile dispozițiile art. 227 alin.1 lit."a-f", care reglementează cazurile de dizolvare ale unei societăți comerciale.
Se apreciază de instanță că, în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 15324din Legea nr. 31/1990 care privește societățile comerciale pe acțiuni, pentru că, societatea comercială a cărei dizolvare se solicită este una cu răspundere limitată și nu pe acțiuni, astfel că nici dispozițiile art. 2371alin.3 din Legea nr.31/1990 nu sunt incidente în cauză.
Potrivit acestui text de lege, răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate, asociatul care, în frauda creditorilor abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății, iar condițiile consacrate de textul enunțat, nu sunt întrunite în speță.
Reține instanța că, societatea comercială, odată înmatriculată în registrul comerțului, are un patrimoniu propriu, distinct de cel al asociaților săi, iar dizolvarea societății comerciale se poate solicita numai în cazurile reglementate de art.227 și art.229 din Legea nr.31/1990, cazuri ce nu sunt incidente în cauză.
Având în vedere că inadmisibilitatea vizează calea greșit aleasă de parte iar, în speță, reclamantul - ca și creditorii personal al asociatului societății comerciale - nu poate solicita dizolvarea acesteia pentru motivul că urmărește acoperirea creanței sale, instanța admite excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și pe cale de consecință, respinge ca inadmisibil capătul de cerere accesoriu, de numire a unui practician în insolvență care să efectueze formalitățile de lichidare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a declarat apel creditorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- instanța nu a înțeles calitatea de creditor a apelantului și împrejurarea că, debitorul său nu și-a îndeplinit obligația de restituire a unei sume de bani datorată cu titlu de pretenții, potrivit unei hotărâri judecătorești;
- sus-menționatul motiv de apel determină solicitarea apelantului de a se pronunța o sentință de dizolvare a societății, unde este asociat debitorul, pentru a-și putea recupera creanța, cererea încadrându-se în dispozițiile cuprinse în art.227 al.1 lit."g" din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, ce sunt necesar a fi coroborate cu dispozițiile cuprinse în art.66 din aceeași lege;
- premisa de la care a pornit tribunalul atunci când a soluționat cauza este eronată, atât timp cât s-a raportat numai la personalitatea juridică distinctă a firmei, fără a ține seamă de natura persoanei juridice, aceea de societate cu răspundere limitată, pentru că, legiuitorul a înțeles să permită executarea silită directă a acționarilor;
- în mod greșit instanța de fond în aplicarea disp.art.227 al.1 lit."g" din Legea nr.31/1990 nu a manifestat un rol activ aplicând dispozițiile art.974 Cod civil, adică să considere acțiunea ca fiind una oblică, perfect admisibilă.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin Sentința civilă nr.13505/08.11.2007 a Judecătoriei Constanța, pronunțată în dosar nr-, pârâtul a fost obligat la plata în echivalent în lei a sumei de 3.700 dolari SUA la data plății efective a cursului practicat de BNR, precum și la plata echivalentului în lei a sumei de 444 dolari SUA la cursul practicat de BNR la data plății efective, cu titlu de dobândă legală, și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 810 lei, în favoarea apelantului reclamant, urmare convenției de împrumut intervenită între cei doi la 08.03.2004 - înscris sub semnătură privată.
Apelantul a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni îndreptată împotriva SC SRL, al cărui asociat și administrator este pârâtul intimat, ce are o cotă de participare la beneficiile și pierderile societății de 50%, astfel cum rezultă din titlul executoriu sus-nominat, indicându-se ca temei de drept aplicabil dispozițiile art.66 al.2, art.227 lit."g", art.15324, art.237 al.3 din Legea nr.31/1990 modificată, cu capete de cerere privind dizolvarea societății; numirea unui practician în insolvență și poprirea definitivă a părților sociale ce s-ar cuveni asociatului.
Așa după cum rezultă din hotărârea apelată, susținerile apelantului făcute prin primul motiv de apel sunt nefondate și urmează a fi respinse deoarece, instanța a înțeles calitatea de creditor a apelantului și împrejurarea că, debitorul său nu și-a îndeplinit obligația de restituire a sumei de bani datorată, urmare a împrumutului acordat ce își are temei într-un titlu executoriu, așa explicându-se încheierea pronunțată de instanță la data de 04.12.2008 privind disjungerea capătului de cerere din acțiune referitor la poprirea unor părți sociale cuvenite intimatului pârât.
Art.66 din legea societăților comerciale denumit "Creditori personali ai asociatului. Drepturi", face referire la bunurile constituite ca aport și devin proprietatea societății, dacă asociații nu au convenit altfel.
În atare condiții,născută ca o ființă dotată cu personalitate juridică, odată cu înregistrarea în registrul Comerțului, societatea comercială are unpatrimoniu propriu, distinct de cel al asociaților și, în consecință, ea nu poate fi ținută să răspundă cu patrimoniul propriu decât pentru obligațiile proprii, asumate în condițiile legii.
În contextul dat, asociații nu au un drept de proprietate asupra bunurilor patrimoniului societății, ei exercitând doarun drept de creanță complexcare, sub raport economic, le permite să participe la distribuția profitului și, eventual, a rezultatului lichidării societății.
Pentru a-și conserva drepturile de creanță, creditorii personali ai asociaților vor putea totuși, pe durata existenței societății, să poprească partea ce i-ar reveni debitorului lor prin lichidarea societății sau să sechestreze și să vândă acțiunile debitorului lor.
Este fără putință de tăgadă că, procedând la interpretarea textului de lege sus-citat, societatea comercială nu răspunde cu patrimoniul său pentru datoriile asociaților, ci doar pentru propriile obligații, iar creditorii unui asociat al societății comerciale nu-și pot exercita dreptul de creanță asupra societății în care debitorul este asociat, având dreptul de a urmări dividendele repartizate pe baza situațiilor financiare aprobate în condițiile legii sau, la închiderea lichidării dreptul de a urmări partea ce i se cuvine acestuia în temeiul calității sale de asociat, dar nu pot solicita dizolvarea societății pentru a putea urmări aceste părți sociale, astfel după cum legal și temeinic a apreciat și instanța de fond.
Este cunoscut că, constituirea unei societăți comerciale se identifică, în finalitatea sa, cu nașterea unui subiect colectiv de drepturi și obligații, a cărei menire este să participe la circuitul comercial și la viața comunității, în anumite condiții, riguros reglementate prin lege și actul constitutiv.
Această rigoare se justifică, cu atât mai mult, în situația dispariției subiectului de drept, care este societatea comercială; acoperirea obligațiilor societății comerciale, disoluția patrimoniului acesteia, distribuția între asociați a rezultatelor lichidării și încetarea personalității juridice, momentul care constituie punctul final al existenței societății comerciale și care reprezintă operațiuni juridice ce interesează nu numai pe asociați, ci și pe terți, în calitate de creditori ai societății, cum este și situația din speță.
Legiuitorul a reglementat acest proces de încetare a existenței societății comerciale în două faze distincte ale unui proces complex: dizolvarea și lichidarea societății, ce reprezintăetape, faze proceduraleale încetării existenței sale.
Este necesar a se reține că, societatea comercială este o ființă juridică, născută dintr-un contract, încheiat în condițiile legii, și dacă pentru ființa juridică dizolvarea constituie o cale de dispariție, de încetare a existenței,desăvârșită prin lichidare, pentru actul constitutiv al societății comerciale dizolvarea constituie în drept, o reziliere totală a pactului societar, ale căror efecte depline se produc doar la data închiderii lichidării și radierii societății din registrul Comerțului.
Art.227 din Legea societăților comerciale reglementează acele cauze care, prin generalitatea lor, se aplică tuturor formelor de societate, între acestea regăsindu-se și cea prevăzută la art.227 al.1 lit."g" invocată de apelant, privind "Alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății", legiuitorul având în vedere că, în virtutea principiului libertății contractualeasociații pot determina prin actul constitutiv o serie de situații care pot constitui cauze de dizolvare a societății.
Textul de lege indicat obligă apelantul a indica alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv care să justifice dizolvarea societății, așa după cum corect a reținut și instanța de fond, ori, în speță, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 cod civil care să conducă la concluzia că, sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege.
Pe de altă parte, din examinarea cauzelor de dizolvare menționate în art.227 din legea societăților comerciale, rezultă că, dizolvarea poate fi:
- dizolvare de drept, prin voința asociaților sau prin hotărâre judecătorească (art.232 al.1);
- dizolvare convențională, produsă prin hotărârea asociaților;
- dizolvare pe calea unei hotărâri judecătorești irevocabile, în condițiile reglementate de dispozițiile cuprinse în art.227 al.1 lit."e", cu referire la art.237 din lege.
Coroborând dispozițiile cuprinse în art.227 cu cele cuprinse în art.2371din Legea nr.31/1990 intitulat "Dizolvare. Lichidare. Limitele răspunderii asociaților. Frauda. Atragerea răspunderii nelimitate a asociaților", invocat de apelant, este necesar a se reține că, acest din urmă text de legenu este aplicabil în speță, deoarece condițiile consacrate de text nu sunt întrunite și nu sunt incidente în cauză, atât timp cât," care, în frauda creditorilor" ar trebui a abuza " de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății" pentru a " răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate a societății dizolvate, respectiv lichidate".
Cu alte cuvinte, legal și temeinic instanța de fond a reținut că,dizolvarea societății comerciale se poate solicita numai în cazurile reglementate de art.227 cu referire la art.229 din legea societăților comerciale, cazuri ce nu sunt incidente în cauză.
Temeiul de drept prevăzut de art.15324din legea societăților comerciale, indicat de apelant ca fiind aplicabil, nu privește societățile comerciale cu răspundere limitată, ci societățile comerciale pe acțiuni, astfel că, și sub acest aspect hotărârea pronunțată de instanța de fond apare ca fiind legală și temeinică.
În fine, Curtea apreciază în sensul neprimirii și celui din urmă motiv de apel referitor la "Rolul activ al instanței aplicând dispozițiile art.974 Cod civil - acțiunea oblică", deoareceacțiunea oblicăeste definită ca fiind acea acțiune civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, substituindu-i-se, drepturile și acțiunile patrimoniale neexercitate de către acesta.
Deci, această acțiune se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului, constituind un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilității debitorului și care are ca scop conservarea patrimoniului acestuia, domeniul său de aplicare cuprinzând numai drepturile și acțiunile patrimoniale care sunt în pericol de a se pierde din cauza pasivității debitorului.
Creditorului nu-i este îngăduit să exercite drepturile și acțiunile strict personale ale debitorului - între care și aceea privind dizolvarea societății - cum sunt cele care se referă la starea și capacitatea persoanei, cele care implică o apreciere subiectivă din partea titularului și nici acțiunile ce privesc bunurile neurmăribile ale acestuia.
Pe de altă parte,creditorului nu-i este îndreptățit să se substituie debitorului în administrarea patrimoniului acestuia,întrucât o astfel de imixtiune a creditorului ar răpi debitorului libertatea de acțiune, punându-l într-o situație asemănătoare cu aceea a incapabilului.
Pentru toate considerentele sus-expuse, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic acțiunea dedusă judecății a fost respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond și cum nu sunt motive pentru a se dispune reformare hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea dispune respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul comercial promovat de apelantul reclamant, cu domiciliul în B,-, -.2,.34, sector 3, împotriva Sentinței civile nr.4980/COM/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL, cu sediul în C,-, județ C, domiciliat în C,-, județ C și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI PRIN OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în- Bis, județ
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 Aprilie 2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Urmare pensionării și eliberării din
funcție prin Decretul nr.551/2009
Semnează PREȘEDINTE INSTANȚĂ
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/06.04.2009
Dact.Sz- 4ex/06.04.2009
Emis 2 com/
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere
