Spete dizolvare firma. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 61
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 44 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și C având ca obiect dizolvare societate
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 44 din 10 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților C și și a obligat societatea pârâtă să-i plătească suma de 19.000 Euro sau echivalentul în lei la data executării hotărârii reprezentând parte din valoarea cu care acesta a creditat respectiva societate comercială. De asemenea, instanța a dispus, în temeiul art. 237 alin. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 31/1990, republicată, dizolvarea pârâtei, publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, conform art. 237 alin. 3, pe cheltuiala reclamantului, ca titular al cererii de dizolvare, și comunicarea ei Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, urmând ca la data rămânerii irevocabile a acesteia societatea să intre în lichidare, obligând, totodată, pârâții și la cheltuieli de judecată în sumă de 4.541 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că după ce au înființat C, cei doi asociați persoane fizice, respectiv reclamantul și pârâtul, au hotărât achiziționarea unor autoturisme pentru realizarea obiectului de activitate. În acest scop, reclamantul a creditat societatea cu suma de 38.970 Euro, iar pârâtul i-a returnat doar suma de 19.970 Euro, rămânând de achitat încă 9.000 Euro.
Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului de a recupera acești bani este corectă și temeinică, cu atât mai mult cu cât suma cu care a creditat persoana juridică a obținut-o în urma contractării unui credit ce trebuia rambursat.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a reieșit faptul că societatea pârâtă a achiziționat patru autoturisme marca Solenza echipate pentru taximetrie în valoare totală de 1.050.179.671 lei vechi, în contabilitatea acesteia fiind înregistrat în calitate de creditor cu suma de 980.179.699 lei asociatul, fără, însă, să fi fost înregistrate și plățile efectuate către acesta. În perioada de funcționare cu activitate principală taximetrie a înregistrat pierderi și nu a putut repartiza dividende către asociați, ea încetându-și activitatea în anul 2006, iar autoturismele cu care s-au efectuat transporturile de taxi au fost vândute, persoana juridică prezentând datorii și pierderi, patrimoniul actual nemaiexistând. În aceste condiții, judecătorul fondului a considerat că este dreptul reclamantului, în calitate de asociat care a creditat societatea comercială pârâtă, să-și recupereze suma de 19.000 Euro sau echivalentul în lei.
De asemenea, urmare a neînțelegerilor intervenite între asociați, motivate prin faptul că pârâtul a vândut autoturismele din patrimoniul societății fără acordul reclamantului și a împuternicit-o pe soția lui ( ) să administreze activitatea firmei fără știrea reclamantului, este cert că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 237 pct. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, cei doi martori audiați în cauză confirmând susținerile reclamantului, chiar dacă pârâtul asociat, prin interogatoriul luat, a recunoscut că mai datorează doar suma de 12.000 Euro, tăgăduind, totodată, faptul că soția sa ar conduce activitatea societății.
Potrivit textului menționat, la cererea oricărei persoane interesate, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazul în care organele statutare nu se mai pot întruni, hotărârea de dizolvare fiind supusă tuturor cerințelor de publicitate, urmând ca ea să fie comunicată și Direcției teritoriale a finanțelor publice, iar alin. 6 al aceluiași articol arată că la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare societatea comercială întră în lichidare.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, cererea ei fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de dizolvare, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Codul d e procedură fiscală organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce-i revin, relevanța stărilor de fapt și să adopte soluția admisă de lege, întemeiat pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. Potrivit art. 26 alin. 1 din același cod, plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului general consolidat. Articolul 24 din Codul d e procedură fiscală statuează că stingerea creanțelor fiscale are loc prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare și prescripție.
Societatea în cauză nu se află în nici una din situațiile prevăzute de acest text de lege, ci, din contră, ea datorează bugetului general consolidat al statului suma de 40.914 lei (Ron).
Având în vedere faptul că potrivit art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, modificată, la cererea oricărei persoane interesate - tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății -, fiind vorba, deci, de o normă dispozitivă, recurenta consideră că soluția care se impune a fi luată în cauză este aceea a modificării sentinței tribunalului și repunerea societății în ființă pentru ca organele fiscale să poată proceda la executarea silită a creanțelor bugetare, fără a se mai numi un lichidator întrucât C-S are organe de executare proprii. În acest sens sunt și prevederile art. 133 din Codul d e procedură fiscală care statuează că în cazul în care debitorul nu plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod.
Recurenta a mai arătat că aplicarea dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată, la societățile comerciale care au datorii la bugetul general consolidat permite eludarea prevederilor Codului d e procedură fiscală.
În probațiune a depus la dosar sentința civilă atacată (filele 4-8).
În drept a invocat prevederile art. 299 și 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, precum și cele ale art. 239 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Este de reținut faptul că singurele critici aduse de recurentă sentinței primei instanțe se referă la măsura dizolvării societății comerciale pârâte, însă acestea nu pot fi primite de către
Astfel, în mod corect judecătorul fondului a admis cererea formulată de reclamantul dispunând, printre altele, dizolvarea pârâtei C, raportat la prevederile art. 237 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.
Potrivit acestui text de lege "la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni.
Din ansamblul probatoriu administrat în cauză prima instanță n mod just a apreciat că societatea pârâtă, urmare a neînțelegerilor intervenite între asociați motivate de faptul că asociatul pârât a vândut autoturismele aflate în patrimoniul persoanei juridice fără acordul asociatului reclamant, împuternicind-o, totodată, pe soția sa - să administreze activitatea societății, tot fără știrea reclamantului, nu mai poate funcționa întrucât organele sale statutare nu se mai pot întruni, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 237 pct. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.
Soluția dizolvării dispusă de prima instanță este legală și temeinică întrucât acest text de lege nu condiționează admiterea cererii de dizolvare de plata creanțelor pe care diverși creditori le au împotriva societății supuse dizolvării.
Pe de altă parte, intrarea acestei societăți în dizolvare nu afectează cu nimic drepturile și interesele recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-, neputându-se susține cu temei că prin această măsură s-ar eluda dispozițiile Codului d e procedură fiscală și, implicit, interesele statului, întrucât, în conformitate cu alin. 6 al art. 237, la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor Legii societăților comerciale. În această procedură, instituția recurentă își va putea valorifica creanțele sale împotriva, după cum va putea să ceară și declanșarea procedurii insolvenței, potrivit Legii nr. 85/2006. Aceasta, întrucât alin. 4 al art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, statuează că lichidarea făcută conform prevederilor sale nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societății.
Chiar dacă textul de lege incident în cauză (art. 237 alin. 1 din Legea societăților comerciale) arată că "tribunalul va putea pronunța dizolvarea", această formulare nu lasă instanței de judecată posibilitatea să respingă o cerere e dizolvare atâta timp cât condițiile cerute de lege pentru dizolvare sunt îndeplinite. Rațiunea dizolvării conform articolului 237 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, este atât cea de sancțiune aplicată unei societăți comerciale care nu mai are organe statutare sau ale cărei organe, deși mai există, nu se pot întruni, cât și cea de asanare a mediului economic al societăților comerciale abandonate sau neviabile.
Față de cele reținute, sentința recurată fiind temeinică și legală, iar recursul instituției petente nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 44 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și C având ca obiect dizolvare societate
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /04.02.2008
Dact. /05.02.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
