Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/2009
Ședința publică de la 26 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta - SRL prin împotriva sentinței comerciale nr. 2168 din 1.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, privind și pe intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect
dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, în calitate de administrator al societății apelante, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, transmisă prin fax la data de 19 și ulterior, la 23 2009, prin poștă.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu apelanta, după care, Curtea pune în discuție excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, precum și modalitatea de care a înțeles apelanta să uziteze cu privire la societate.
Reprezentanta apelantei invocă faptul că nu a avut posibilități materiale pentru a se adresa Oficiului Registrului Comerțului și a considerat că aceasta este singura modalitate, motivat de faptul că există un precedent, și anume, sentința civilă nr.2563/2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-.
Curtea, după deliberare, unește cu fondul excepția invocată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 2168/C/2009 din data de 1 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a respins cererea formulată de reclamanta D, în contradictoriu cu pârâții OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI reprezentat de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că solicitarea de dizolvare a unei societăți, conform art. 237, al. 1, lit.c din Legea nr. 31/1990 nu poate fi făcută decât de o persoană interesată (bineînțeles alta decât însăși societatea) sau de către Oficiul Național al Registrul Comerțului. Acest text legal pune la dispoziția organismului menționat și a unor terți posibilitatea de a cere dizolvarea unei societăți, în anumite condiții date.
Astfel, a menționat judecătorul sindic, faptul că însăși societatea cere dizolvarea sa nu este o situație reglementată de textul de lege menționat, ea neputând avea decât calitatea de pârâtă.
A mai arătat instanța de fond că o cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să se judece în condiții de contradictorialitate. În speță, deși există introdus în cauză, ca pârât, B, această autoritate publică nu a refuzat o solicitare similară a petiționarei, pentru a putea fi chemată în judecată pentru a răspunde față de atitudinea sa.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta D solicitând ca, în temeiul art. 227 alin. 1 lit. b și art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, să se dispună dizolvarea sa pentru că nu-și mai poate îndeplini scopul pentru care a fost creată și nici condițiile prev. de Legea nr. 31/1990.
În motivarea apelului, reclamanta Daa rătat că nu a mai avut activitate încă din anul 2006, aspect ce rezultă din actele contabile depuse în probațiune.
De asemenea, s-a mai arătat că asociatul unic, datorită unor probleme personale nu mai este în măsură să continue activitatea comercială inițială.
În drept au fost invocate, dispozițiile art. 282 și urm. pr.civ. și art. 227 și 237 din Legea nr. 31/1990.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cererea întemeiată pe dispozițiile art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 implică, pentru soluționarea ei, desfășurarea unei procedurii contencioase, contradictorii, cu participarea tuturor părților interesate în cauză (persoana juridică, asociații acesteia, sau o altă persoană interesată).
Calitatea de reclamant implică îndeplinirea cerințelor legale de admisibilitate a unei cereri de chemare în judecată.
Interesul potențialului reclamant în cererile întemeiate pe dispozițiile art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, este justificat de necesitatea clarificării situației juridice a unei societăți comerciale, sub aspectul funcționării legale a acesteia.
Scopul urmărit de către potențialul reclamant implică deci și justificarea interesului.
Pe de altă parte, terții, persoane fizice sau juridice străine de acea societate comercială, au la dispoziție un mijloc procedural de clarificare a situației juridice a unei societăți comerciale și implicit de lămurire a unei situații juridice, persoanele aflate în legătură cu societatea comercială în cauză.
Cazurile de dizolvare prev. de art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pot fi denumite ca fiind măsuri de dizolvare - sancțiune, fiind o măsură punitivă ce poate fi adoptată de către tribunal, la cererea sau a unei persoane interesate.
Din analiza cazurilor de dizolvare prev. de art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, rezultă că societatea comercială în cauză se află în culpă, că administratorii sau asociații ei au omis, cu intenție sau din neștiință, să-și îndeplinească o obligație legală, de îndeplinirea căreia depinde buna funcționare a persoanei juridice.
În speță, reclamanta este chiar persoană juridică ce invocă o disfuncționalitate în organizarea și funcționarea sa, solicitând ea însuși, pentru sine, dizolvarea.
Potrivit art. 201 al. 1 din Legea nr. 31/1990, administratorilor societății le revine obligația de a depune situațiile financiare anuale la registrul comerțului.
Nedepunerea situațiilor financiare presupune ignorarea unei obligații legale, sancționabilă, indiferent în forma în care s-a realizat această nerespectare, din culpă sau cu intenție.
Pe de altă parte, drepturile procesuale, inclusiv dreptul de a formula o cerere de chemare în judecată, trebuie exercitat cu bună-credință, conform art. 723.pr.civ.
Prin intermediul prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanta, persoană juridică aflată în culpă, pentru nedepunerea situațiilor financiare, deci pentru nerespectarea unei obligații legale, cerea ea însăși instanței să-i aplice sancțiunea dizolvării.
Atât doctrina juridică cât și jurisprudența sunt însă unanime în a stabili că nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale, propria sa culpă, conform adagiului latin " auditur propriam turpitudinem allegans".
Din această perspectivă, societatea comercială nu se identifică cu orice persoană interesată la care face referire art. 237 alin. 1, partea de început a Legii nr. 31/1990.
Textul legal incident reglementează situații speciale de dizolvare, fără a exista faza lichidării. S-a reglementat astfel o modalitate rapidă de rezolvare a situației unor societăți comerciale, a căror existență nu mai este justificată.
Față de scopul avut în vedere de către legiuitor, respectiv asanarea mediului de afaceri prin îndepărtarea mai rapidă a societăților comerciale care se află în una dintre situațiile prev. de art. 237 alin. 1 lit. a) - d) nu trebuie să se transforme într-un mijloc la îndemâna societății comerciale în culpă de rezolvare facilă a situației, creată din propria culpă.
La îndemâna societăților comerciale se află metodele de dizolvare și lichidare prev. de art. 227 și 262 din Legea nr. 31/1990.
Reclamanta a indicat practica judiciară similară, respectiv sentința comercială nr. 2.563/24.06.2009 pronunțată în dosarul nr-.
Este de remarcat însă că nu există identitate între cele două spețe. În dosarul menționat anterior, are calitate de reclamant o persoană fizică, care nu a avut calitatea de asociat al societății comerciale pentru care se solicită dizolvarea.
Reclamanta din acel dosar este un terț față de societatea comercială, iar calitatea de persoană interesată, la care face referire art. 237 alin. 1, este justificată de calitatea de succesor, alături de cele două pârâte, a asociatului unic decedat al persoanei juridice a cărei dizolvare se cere.
În prezenta cauză, reclamanta, persoană juridică, solicită pentru sine dizolvarea, profitând de o dispoziție legală aflată doar la îndemâna unor terți.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 2.168 din 1 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, care va fi menținută în întregime.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI Curtea constată că această excepție este nefondată din următoarele considerente:
În cadrul construcției juridice realizată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată doar OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI putea figura ca pârât deoarece această entitate urma să realizeze operațiunile concrete de dizolvare și lichidare a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
Respinge apelul declarat de reclamanta D împotriva sentinței comerciale nr. 2.168 din 1 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
Red./Dact./6 ex./15.12.2009
Jud.fond:.
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Delia Marusciac
