Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.522
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - - prin lichidator judiciar CONS, împotriva sentinței comerciale nr.238 / /03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata - -, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Părțile prezente, prin apărători, depun la dosar înscrisuri care se comunică reciproc.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de dizolvare a societății - -, fără cheltuieli de judecată. Arată că solicită dizolvarea societății intimate - - având la bază sentința prin care s-a constatat nulitatea hotării prin care s-a admis înființarea intimatei. O consecință a acestei sentințe este repunerea părților în situația anterioară, prin urmare restituirea aportului adus de apelantă la capitalul social al intimatei și dizolvarea acesteia.
Apărătorul intimatei - - solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. În cadrul dezbaterilor în fond arată că în privința unor părți din bunurile aportate s-a încheiat un proces verbal de predare - primire în scopul executării sentinței judecătorești rămase definitive și anume bunurile care au putut fi identificate și inventariate în materialitatea lor. Cu privire la bunurile neindentificate arată că urmează a achita contravaloarea lor în lei. Susține că hotărârea nu ține loc de act constitutiv al societății ce o reprezintă, actul constitutiv al acesteia fiind încheiat în urma acestei hotărâri, ca atare anulându-se hotărârea nu înseamnă anularea și a actului constitutiv. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.238F/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița secția civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - -, societate în faliment împotriva pârâtei - " -, acțiunea având ca obiect dizolvarea societății pârâte și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat ca instanța să dispună dizolvarea societății pârâte deoarece prin hotărârea AGA din data de 9.11.2002 a - - prin care s-a hotărât divizarea societății, urmată de înființarea pârâtei, a fost anulată prin sentința comercială nr.13F/26.01.2007 a Tribunalului Ialomița, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.1145/3.07.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Prima instanță a constatat că solicitarea reclamantei de a se dispune dizolvarea pârâtei ca urmare a aplicării dispozitivului sent.nr.13 F/2007 nu are susținere, dat fiind că în sentința evocată se stabilește că măsura anulării hotărârii AGA are drept consecință repunerea părților în situația anterioară în sensul readucerii în patrimoniul - - a tuturor bunurilor primite cu ocazia divizării. Tribunalul Ialomițaa mai reținut și faptul că temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, respectiv art.227 alin.1 lit.g din Legea nr.31/1990 nu stabilește că anularea unei hotărâri AGA poate fi cauză de dizolvare.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către reclamanta - - care a solicitat schimbarea hotărârii și admiterea acțiunii de dizolvare a societății pârâte. Curtea a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel și nu recurs, în conformitate cu prevederile art.84 rap.la art.282 alin.1c.proc.civ.
Se susține de către apelantă că cererea de dizolvare a avut în vedere prevederile art.227 lit.g din Legea nr.31/1990, respectiv dizolvarea în baza altor cauze prevăzute de lege, cum ar fi nulitatea societății, dispoziții aplicate greșit de către instanța de fond. Se învederează că hotărârea AGA din 9.11.2002 a - a stabilit divizarea patrimoniului societății și înființarea unei noi societăți, - -, astfel că sentința nr.13/2007 care anulează hotărârea AGA și actele subsecvente are ca efect imediat reducerea patrimoniului societății nou înființate, prin obligativitatea restituirii bunurilor din patrimoniul -. Valoarea bunurilor constituite ca aport în natură în societatea este de 414.653.395 lei, ceea ce înseamnă în opinia apelantei, că în urma restituirii aportului în bunuri capitalul social al este zero. În acest sens se invocă dispozițiile art.15324alin.5 din Legea nr.31/1990, potrivit cu care orice persoană interesată poate cere dizolvarea, precum și art.10 din aceeași lege care stabilește valoarea minimă a capitalului social al societăților pe acțiuni ca fiind 90.000 lei. În fine, se apreciază că instanța de fond reduce în mod nepermis dispozitivul sentinței nr.13 F/2007, de vreme ce acesta se referă atât la readucerea bunurilor în patrimoniul -, cât și la repunerea părților în situația anterioară.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință de la data de 16.10.2008, Curtea a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri noi, respectiv certificat constatator de la I privind majorarea de capital social al - - și copia integrală a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 9.11.2002.
Înscrisurile au fost depuse la dosar.
Analizând sentința atacată în raport de criticile aduse de apelantă și având în vedere înscrisurile dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de dizolvare societăți comerciale pârâte. Temeiul invocat de reclamantă este acela căhotărârea a - - din data de 9.11.2002care a statuat asupra divizării -, divizare urmată de înființarea societății pârâte,a fost anulată prin sentința comercială nr.13F/26.01.2007pronunțată de Tribunalul Ialomița și că în aplicarea principiului general al nulității actelor subsecvente unui act constatat nul, existența societății este afectată de nulitate, aspect care atrage dizolvarea acesteia. În drept, au fost invocate dispozițiile art.227 alin.1 lit.g din Legea nr.31/1990 rep.
Potrivit textului legal invocat, "Societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societății;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate;
c) declararea nulității societății,
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave între asociați, care împiedică funcționarea societății,
f) falimentul societății;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății."
Apelanta-reclamantă nu a precizat în concret care este acea cauză legală sau statutară de natură să ducă la dizolvarea societății pârâte, ci doar a făcut referire la sentința Tribunalului Ialomița nr.13/2007 prin care s-a anulat hotărârea AGA din 9.10.2002 și actele subsecvente, considerând că această nulitate are ca efect dispariția unui element constitutiv al societății pârâte nou înființate, respectiv patrimoniul, în absența căruia o persoană juridică nu poate exista, conform art.26 din Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice și juridice. Așadar, se face trimitere la prevederile Legii 31/1990 rep. care prevăd că în cazul societăților pe acțiuni, acestea se dizolvă la cererea oricărei persoane interesate atunci când capitalul social este mai mic de 90.000 lei (art.10 alin.1 ).
Instanța de fond a observat în mod judicios că acțiunea în anularea hotărârii AGA din data de 9.11.2002 a - - a fost formulată de către lichidatorul judiciar - SRL, temeiul de drept invocat fiind dispozițiile art.61 din legea nr.64/1995 în vigoare la data introducerii acțiunii, ulterior art.79 și 80 din Legea nr.85/2006. Lichidatorul a solicitat anularea actelor debitorului aflat în procedură și considerate a fi frauduloase pentru creditori, precum și repunerea în situația anterioară prin readucerea în patrimoniul societății debitoare a tuturor bunurilor la care se referă actele anulabile, respectiv a bunurilor transmise societății ce s-a înființat în urma operațiunii de divizare a - alin.1 lit.b din Legea insolvenței prevede că administratorul judiciar sau lichidatorul poate introduce la JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean l-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii prestațiilor executate. Acțiunea în anulare a lichidatorului a fost admisă ca întemeiată, drept urmare prin sentința nr.13/2007 se dispune anularea hotărârii din data de 9.11.2002 de la - sa și a tuturor actelor subsecvente și se dispune repunerea părților în situația anterioară prin readucerea în patrimoniul debitoarei reclamante - a tuturor bunurilor la care se referă actele anulabile, respectiv a bunurilor ce au constituit aportul la constituirea de capital social pentru înființarea noii societăți -, prin divizare. Cu alte cuvinte, prima instanță a stabilit în mod corect că repunerea părților în situația anterioară are în vedere restituirea de către pârâta - a tuturor bunurilor primite de la reclamanta - cu ocazia divizării, fiindcă acesta a fost petitul acțiunii în anulare, iar lichidatorul judiciar al - era îndrituit de lege (art.61 din Legea nr.64/1995 sau art.79 și 80 din Legea nr.85/2006) doar la promovarea acelor acțiuni în anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți, considerate a fi frauduloase și în dauna creditorilor. Mai mult decât atât, este de subliniat faptul că hotărârea a - din data de 9.11.2002 a statuat asupra divizării societății și asupra transferului unei părți din patrimoniu în valoare de 415.000.000 lei ( rol) către societatea ce se va înființa, dar nu constituie nicidecum actul de înființare al acesteia, această premisă susținută de către apelanta-reclamantă fiind eronată. De menționat că în oricare din modalitățile divizării, societatea care ia ființă în urma divizării se constituie în condițiile legii.
Societatea care ia ființă în urma divizării unei alte societăți trebuie așadar, să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru înmatricularea unei societăți comerciale, condiții referitoare la capitalul social, dovada existenței unui sediu social, a disponibilității firmei, declarațiile asociaților și administratorilor pentru a avea această calitate. Aceste condiții au fost verificate la momentul înmatriculării pârâtei în registrul comerțului.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că la data înregistrării societății - - în registrul comerțului, capitalul social al acesteia era de 415.000.000 lei ( rol), compus fiind din bunurile provenite de la - -. În prezent, ca urmare a hotărârii acționarilor nr.12/24.12.2007 capitalul social a fost majorat la valoarea totală de 259.405 lei ( ron), ceea ce înseamnă în mod evident că în situația restituirii către apelantă a bunurilor transmise sau a valorii de 41.500 lei în baza sentinței nr.13/2007, capitalul social actual de 259.405 lei depășește cu mult valoarea minimă cerută de lege pentru societățile pe acțiuni, respectiv 90.000 lei, astfel că este susținerea apelantei în sensul că pârâtei îi lipsește un element indispensabil pentru valabilitatea acesteia și anume existența unui patrimoniu cu o valoare minimă legală.
În concluzie, Curtea a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt în cauză și, de asemenea a făcut o justă aplicare a prevederilor legale, astfel că în conformitate cu art.295 și 296 proc.civ. urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de - - în faliment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta - - cu sediul în S,-, județul I, prin lichidator judiciar CONS cu sediul în S, B- -, -.C,.46, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.238/F/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - cu sediul social în U, Calea B, nr.93D, județul I reprezentată prin, & ASOCIAȚII cu sediul în G,-, - parter, județul G, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA cu sediul S,-, județul I, și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI cu sediul în B,-, -b, sector 3, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - I -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 2.12.2008
Nr.ex.: 8
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
