Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 116/
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Grefier- - - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței comerciale nr. 586/F com/20.11.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1073/C+C/2006, cauză venită în rejudecare prin decizia nr. 595/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 21 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea intimatei pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 28 februarie 2006, reclamanta Cas olicitat evacuarea pârâtei, actualmente D Coop societate cooperativă de consum de grad I, din imobilele Complex, Alimentara, Restaurant și, pentru lipsă de titlu.
Potrivit reclamantei imobilele ce fac obiectul cererii de evacuare îi aparțin în proprietate, pârâta având un drept de administrare a acestora conform protocolului din 18 mai 1992, drept care a încetat urmare dezafilierii pârâtei de la prin hotărârea adoptată la 17 decembrie 2002, pârâta fiind obligată să predea patrimoniul indivizibil deținut prin protocol conform art. 177 din Legea nr. 109/1996.
Prin întâmpinarea din data de 31 martie 2006 pârâta s-a apărat invocând excepția inadmisibilității cererii de evacuare, cu motivarea că reclamanta nu se întemeiază pe un contract de închiriere care să o îndreptățească să solicite evacuarea.
Pe fondul litigiului, pârâta a susținut că din protocolul din 18 mai 1992 încheiat cu reclamanta nu rezultă în mod concret predarea imobilelor din care se solicită evacuarea sa.
Sub un alt aspect, pârâta a arătat că imobilele au fost înregistrate în patrimoniul său plătind taxele și impozitele legale aferente proprietății.
La data de 24 mai 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei de față de la Tribunalul Constanța la Tribunalul Brăila, păstrând actele îndeplinite.
Prin sentința nr. 586/F/COM din 20 2006 Tribunalul Brăila - Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Tribunalul a reținut că deși reclamanta are un drept de proprietate asupra construcțiilor de fac obiectul litigiului, edificate în 1974, ele fiind transmise în administrarea pârâtei prin protocolul încheiat la 18 mai 1992, urmare dezafilierii pârâtei din cadrul C la 17 decembrie 2002, nu s-a clarificat situația patrimoniului indivizibil și divizibil dintre cele două părți potrivit art. 177 din Legea nr. 109/1996, astfel că nu se cunoaște care sunt drepturile lor asupra bunurilor mobile și imobile ce li se cuvin.
Împotriva sentinței comerciale nr. 586/20.11.2006 pronunțată de Tribunalul Brăilaa formulat apel reclamanta C, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Hotărârea a fost dată prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății în sensul că nu s-a apreciat corect noțiunea fondului indivizibil al cooperației de consum, confundându-se patrimoniul indivizibil al, dat în administrare cu patrimoniul indivizibil distinct, proprietatea.
Patrimoniul aflat în administrare este distinct de cel aflat în proprietatea unei organizații și din acest punct de vedere susținerea din hotărâre potrivit căreia "nu se cunoaște care este partea divizibilă și indivizibilă a patrimoniului" este greșită, întrucât imobilele din litigiu nu au fost construite de pârâtă pentru a nu se cunoaște cât reprezintă din acestea partea divizibilă, fiind date doar în administrare. Acest drept de administrare s-a ridicat prin dezafiliere, concretizat prin notificarea nr. 1053/05.06.2003, prin care Caf ost somată să predea patrimoniul indivizibil deținut ca urmare a dezafilierii, conform art. 177 din Legea nr. 109/1996.
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a Legii sub aspectul reținerii faptului că nu s-a respectat principiul simetriei actelor juridice, deoarece cu prilejul retragerii nu s-a încheiat un protocol între ambele părți.
A invocat prev. art. 85 din Legea nr. 109/1996 conform cărora asocierea este liberă iar potrivit principiului "simetriei" și retragerea din este liberă. nu avea altă soluție decât să ia act de retragere și să aplice legea privind consecințele retragerii, conform art. 177 din Legea nr. 109/1996.
A mai arătat că prin notificarea nr. 1053/05.06.2003 emisă către, i s-a adus la cunoștință că fondul indivizibil a fost repartizat celei mai apropiate, respectiv, fixându-se data preluării și a controlului financiar de gestiune.
La data fixată în notificare, 30.06.2003, reprezentanții însoțiți de un reprezentant al s-au prezentat la C în vederea preluării imobilelor și întocmirea protocolului însă reprezentanții au refuzat.
Sentința apelată reține ca motiv al respingerii acțiunii și faptul că pârâta plătește taxele și impozitele pentru aceste imobile. Însă, la data de 04.01.2007 a depus la serviciul public de impozite și taxe C, Declarația nr. 5/04.01.2007 pentru aceste imobile iar taxa a fost achitată cu Ordinul de Plată nr. 21/19.01.2007.
A menționat că din adresa transmisă de Administrația Finanțelor Publice rezultă că pârâta a achitat impozitele și taxele numai în baza declarației fără să existe vreun act de proprietate asupra imobilelor proprietatea apelantei- reclamante.
Întrucât pârâta nu a introdus la Bancă dispoziția de încasare pentru recuperarea părților sociale de la, acestea au fost achitate pârâtei cu nr. 23/22.01.2007, în sumă de 150 lei.
Pentru motivele arătate a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței fondului a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 26 A/30.03.2007, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, secția comercială, maritimă și fluvială.
Instanța de apel a confirmat ca fiind legală și temeinică soluția fondului, apreciind că rațiunile care o impun sunt determinate de caracterul petitoriu al cererii introductive ce reclamă o atentă comparare a titlurilor de proprietate pretinse de părți, operațiune ce nu se poate face într-o cerere de evacuare.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat la data de 24.05.2007 recurs, solicitând modificarea ambelor hotărâri pronunțate în sensul admiterii cererii de evacuare a pârâtei, astfel cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 595/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de reclamanta C împotriva deciziei civile nr. 26A/30.05.2007 a Curții de APEL GALAȚI, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie instanța supremă a reținut că instanța de apel deși confirmă ca legală și temeinică sentința fondului, apreciază că rațiunile care impun soluția de respingere a acțiunii introductive sunt determinate de caracterul petitoriu al acțiunii care reclamă o comparare a titlurilor de proprietate, operațiune ce nu se poate efectua într-un proces de evacuare. Numai că excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare a fost invocată de pârâtă în fața primei instanțe și a fost respinsă ca nefondată prin încheierea din 18.05.2006, astfel că instanța de apel nu poate susține că hotărârea fondului este la adăpost de orice critică, contradicția dintre cele două considerente fiind evidentă.
S-a mai reținut în decizia de casare că instanța de apel a calificat acțiunea promovată de reclamantă ca fiind o acțiune petitorie fără a motiva această calificare, ajungând la concluzia că este necesar să se stabilească direct dacă reclamantul este sau nu proprietarul bunului imobil prin compararea titlurilor prezentate de părți, fără însă să examineze probatoriile relevante administrate pe acest aspect.
S-a mai reținut că instanța de apel nu a examinat cauza prin prisma motivelor formulate nici din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, oprindu-se asupra unei chestiuni de admisibilitate, motivată contradictoriu și inadecvat, considerente pentru care s-a admis recursul, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
La Curtea de APEL GALAȚI cauza s-a înregistrat sub nr. -, după trimiterea spre rejudecare.
S-a citat legal părțile.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii în evacuare și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în rejudecarea apelului, verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma problemelor de drept dezlegate prin decizia nr. 595/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:
Reclamanta Cas olicitat evacuarea pârâtei D Coop din imobilele proprietatea sa, întrucât urmare a dezafilierii pârâtei de la avea obligația de a preda patrimoniul indivizibil pe care l-a primit în administrare pe bază de protocol.
Intimata-pârâtă a reiterat, în rejudecarea apelului, excepția inadmisibilității acțiunii promovate motivat de faptul că evacuarea este o sancțiune ce intervine ca urmare a nerespectării unui contract de închiriere. Neexistând un raport de locațiune iar dreptul de proprietate al reclamantei fiind contestat, singura cale posibilă în care pot fi comparate titlurile de proprietate este acțiunea în revendicare iar nu cererea în evacuare.
Apărarea intimatei-pârâte sub aspectul inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată. Aceasta, pentru că orice persoană care se pretinde proprietarul unui bun poate formula și alte acțiuni (nu numai acțiunea în revendicare) cum este și cea dedusă judecății, prin care în mod indirect se apără și dreptul de proprietate dacă raportul juridic obligațional este legat direct de dreptul real.
Pe de altă parte, excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă de instanța de fond prin încheierea din 18.05.2006, reținându-se că acțiunea dedusă judecății are drept cauză deținerea abuzivă a bunului de către pârâtă și voința de a face ca această deținere să înceteze. Ca efect al recunoașterii dreptului de proprietate asupra imobilelor menționate în cererea introductivă, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei din aceste imobile. S-a concluzionat, prin această încheiere, că pretențiile reclamantei pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă, respingându-se excepția inadmisibilității acțiunii.
Încheierea din 18.05.2006 este una interlocutorie care poate fi atacată odată cu fondul.
Intimatei-pârâte deși i s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii prin încheierea din 18.05.2006, nu a înțeles să o critice pe calea apelului. Soluția de respingere a acțiunii s-a dispus ca urmare a unei judecăți asupra fondului pricinii iar intimata-pârâtă prin neexercitarea apelului împotriva încheierii din 18.05.2006 a achiesat practic la soluția pronunțată, de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și de cercetare a fondului cauzei, deși excepția invocată ar fi constituit un fine de neprimire a acțiunii.
Apelantei-reclamante nu i s-ar putea înrăutăți situația în propria cale de atac ținând seamă că în prima instanță a obținut o judecată a cauzei pe fond, după respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii.
Nu în ultimul rând, în rejudecarea apelului, instanța este obligată în temeiul art. 315 alin. 1. pr. civ. să respecte hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe.
În acest sens decizia de casare a reținut că instanța de apel nu a examinat probatoriile relevante administrate sub aspectul stabilirii în mod direct a faptului dacă reclamanta este sau nu proprietara bunurilor prin compararea titlurilor prezentate de părți.
Analiza probelor administrate sub aspectul dovedirii calității de proprietar asupra bunurilor ocupate de intimata-pârâtă relevă că apelantei reclamante îi aparțin aceste bunuri.
Astfel, cu autorizația pentru executare lucrări nr. 32520/1974, cu proiectul de executare lucrări precum și cu procesele verbale de recepție preliminară și finală apelanta- reclamantă a dovedit că este beneficiara construcției complexului comercial Această construcție s-a edificat pe terenul în suprafață de 2614 mp transmis în folosința Uniunii Județene a Cooperației de consum C fără termen și fără plată prin Decizia nr. 209/04.06.1973 a fostului Consiliu Popular al Județului
Aceste imobile ce alcătuiesc complexul comercial M au fost predate în administrare pârâtei încă din anul 1980 cu adresa nr. 2331/1980 prin care s-a dispus că, pentru aceste imobile preluate în administrare, să se achite impozite și taxe la stat.
cu imobilele date în administrare au fost actualizate prin protocolul din 18.05.1992.
Este lipsit de relevanță faptul că protocolul din 18.05.1992 ar putea face obiectul unei acțiuni în anulare.
Ceea ce s-a contestat în cadrul cercetărilor penale asupra acestui înscris vizează aspecte formale ale acestuia referitoare la data și persoanele care au semnat și stampilat acest protocol, necontestându-se practic faptul că predarea-primirea bunurilor în litigiu prevăzute în anexa la protocol nu s-ar fi realizat.
Faptul că intimata- pârâtă nu deține cu titlu de proprietate bunul în litigiu rezultă și din conținutul contractului de închiriere nr. 3/04.01.2002. Acest contract a fost încheiat de părți pe durata anului 2002, iar la finele acestui an s-a aprobat prin AGA din 17.12.2002 a membrilor cooperatori ai C măsura dezafilierii Cooperativei de la.
Prin acest contract de închiriere intimata- pârâtă în calitate de locatar a recunoscut că apelanta- reclamantă este proprietara imobilelor din complexul M și că la data dezafilierii le deținea în calitate de chiriaș.
Intimata- pârâtă nu a fost în măsură să prezinte nici o dovadă care să confere acesteia calitatea de proprietar asupra bunurilor în litigiu.
Nota de constatare nr. R-B 44885/31.07.2006 emisă de Serviciul public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local și certificatul fiscal din 12.05.2005 din care rezultă că pârâta plătește taxele și impozitele către bugetul de stat sunt înscrisuri care nu fac în nici un fel dovada proprietății.
Așa cum rezultă din adresa nr. R-B 74654/13.11.2006 emisă de Serviciul public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local din cadrul Consiliului local C, la solicitarea instanței de fond, imobilele din Complexul M au fost înregistrate în evidențele fiscale ale pârâtei în baza balanțelor de verificare anexate Declarațiilor pentru stabilirea impozitului pe clădiri, existente la dosarul fiscal al D Coop.
Aceeași adresă conține în cuprinsul său mențiunea că la solicitarea documentelor de proprietate în baza cărora aceste imobile figurează în patrimoniul D Coop, pârâta nu a fost în măsură să prezinte astfel de documente.
Nici pe parcursul soluționării cauzei intimata- pârâtă nu a fost în măsură să prezinte înscrisurile în baza cărora și-a înregistrat în evidențele contabile imobilele în litigiu.
Faptul că reclamanta este succesoarea de drept a fostului C rezultă atât din succesiunea în timp a actelor normative care au reglementat organizarea și funcționarea cooperației de consum precum și din statutul și hotărârile adoptate în vederea organizării și funcționării acesteia.
În condițiile dezafilierii pârâtei C din C la data de 17.12.2002 în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în Legea nr. 109/1996, act normativ care reglementează organizarea și funcționarea cooperației de consum la data respectivă.
Potrivit art. 97 din Legea nr. 109/1996 "La retragere organizația cooperatistă asociată are dreptul să primească părțile sociale vărsate și dividendele cuvenite".
De asemeni, în condițiile art. 98 din aceeași Lege "organizația cooperatistă care se retrage din beneficiază numai de drepturile prevăzute la art. 160-162 și la art. 177".
Dispozițiile art. 160-162 din Lege reglementează regimul juridic al bunurilor proprietate a cooperației de consum și a cooperației de credit.
În cazul ieșirii din cooperativă, din orice motive, se restituie părțile sociale prevăzute la art. 160 alin. 2, la care se adaugă sau se scade partea cuvenită din câștigul dobândit sau din paguba cooperativei, potrivit ultimului bilanț contabil aprobat de adunarea generală astfel cum prevăd disp. art. 161 alin. 3 din Lege.
Părțile sociale care se cuvin pârâtei fac parte din partea divizibilă a proprietății organizației cooperației de consum. Aceste părți sociale vărsate de membrii cooperatori, respectiv organizațiile cooperatiste asociate pot fi bunuri mobile corporale sau bunuri imobile precum și dividende cuvenite membrilor cooperatori. În cauză, bunurile imobile în litigiu nu au fost aduse ca aport la constituirea asocierii cooperativelor de consum. Dimpotrivă apelanta- reclamantă a dovedit că imobilele care alcătuiesc complexul comercial M compun partea indivizibilă a patrimoniului sau astfel cum a fost definit în art. 160 alin. 3 din Lege, "întregul patrimoniu al organizațiilor cooperației de consum acumulat de acestea în decursul întregii lor activități, mai puțin partea divizibilă prevăzută la alin. 2" și care nu poate fi însușită de organizațiile cooperatiste asociate așa cum a procedat pârâta în cauză, încălcându-se astfel disp. art. 161 alin. 1 din Legea nr. 106/1996.("Partea indivizibilă a proprietății organizațiilor cooperației de consum nu poate fi însușită de organizațiile cooperatiste asociate").
În raport de considerentele ce preced rezultă că apelanta reclamantă este proprietara complexului comercial " M" iar pârâta, ca urmare a dezafilierii din cadrul ocupă imobilele fără nici un drept.
În temeiul art. 296. pr. civ. va admite apelul declarat de apelanta-reclamantă, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii în evacuare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței comerciale nr. 586/F com/20.11.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1073/C+C/2006.
Schimbă, în tot, sentința apelată în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C, cu sediul în C,- în contradictoriu cu pârâta D Coop, cu sediul în C, Satul de vacanță- Anexă Casa V și în consecință:
Dispune evacuarea pârâtei din imobilele Complex, Alimentara, Restaurant,.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. RD/ 22.12.2008
Tehnored. MC/ 24.12.2008/ 4 ex
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
