Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ 186
Sedința publică din 23 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel, formulate de apelanta pârâtă - STOP SRL B și apelanta reclamantă - 90 SA B, împotriva sentinței comerciale nr. 233/24.01.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr.3919/2005.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 16.04.2008.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 23.04.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 233 din 24.01.2006 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a admis, în parte, acțiunea principală formulată de reclamanta - 90 SA, s-a dispus evacuarea pârâtei - STOP SRL, din spațiul în suprafață de 92. situat în- sector 2, care face obiectul contractului de asociere nr. 1155/30.11.1999, s-au respins, ca nefondate, capetele de cerere, privind obligarea pârâtei, la ridicarea construcției edificate, în prelungirea spațiului sunt menționat sau autorizarea reclamantei de a ridica, pe cheltuiala pârâtei, respectiv, privind evacuarea pârâtei de pe terenul aferent acestei construcții, și s-a anulat, capătul de cerere, privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese, pentru lipsa de folosință. De asemenea, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtă, compensându-se, cheltuielile de judecată, avansate de părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâta - STOP SRL și reclamanta - 90 SA, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului său, pârâta a arătat că, instanța de fond, a reținut, prin sentința comercială numărul 233/24.01.2006, că, cerințele de exercitare ale acțiunii civile, inclusiv calitatea procesuală, se realizează prin raportare la un drept pretins, iar nu dovedit, și ca atare, existența sau inexistența dreptului de proprietate, în patrimoniul reclamantei, se stabilește pe fondul cauzei.
Totodată, se mai reține că, acțiunea în evacuare, este o cerere personală, care nu urmărește valorificarea unui drept real, cum este cel de proprietate, pe care reclamantul trebuie să-l dovedească, putând fi valabil exercitat, de către cel care are folosința bunului, pe care o asigura pârâtului.
Reclamanta, nu și-a dovedit calitatea de proprietar sau un alt titlu, în baza căruia să dețină spațiul comercial, situat în B,- sector 4.
Legea nr.15/1990, referitoare la reorganizarea utilităților economice de stat, ca regii autonome și societăți comerciale, este o lege generală, fără a reglementa, în mod special, transmiterea activului și pasivului, fostelor întreprinderi de alimentație publică locală.
Mai mult decât atât, la momentul când și-a încetat activitatea, Întreprinderea de Alimentație Publică "Central", aceasta s-a divizat în două societăți comerciale pe acțiuni, respectiv - 90 SA și - SA. La momentul preluării, de către acestea, a patrimoniului, nu a existata o identificare și o nominalizare, concretă, a imobilelor aparținând fiecăreia, în parte, întrucât, aceasta ar fi trebuită să fie publicată într-o Hotărâre a Guvernului, care la rândul său, trebuia publicată în Monitorul Oficial, pentru a fi opozabilă, tuturor persoanelor interesate.
Astfel, singura dovadă a calității de proprietar, este această HG, în cadrul căreia, sunt individualizate, imobilele, cu specific alimentar, aparținând intimatei.
Prin urmare, din actele depuse la dosarul cauzei, nu reiese, în nici un fel că, spațiul comercial în discuție, s-ar fi aflat în patrimoniul fostei Central, la momentul când, - 90 SA, a preluat activul și pasivul acesteia.
De asemenea, nu există nici un proces verbal de predare - primire, între cele două societăți comerciale - CENTRAL și - 90 SA, care să-i confere dreptul acesteia din urmă, să se poarte ca un adevărat proprietar,
Intimata, nu are calitatea să solicite evacuarea sa, întrucât, nu a dovedit că, are un titlu care să-i confere un drept de proprietate sau orice alt drept asupra imobilului în litigiu. De asemenea, aceasta nu a făcut dovada că, la momentul transformării sale, în societate comercială pe acțiuni, imobilul în cauză exista în patrimoniul fostei Central, și cu atât mai mult, nu a putut proba că, spațiul în litigiu, a fost cuprins în patrimoniul societății, la momentul constituirii în societate comercială, conform Legii nr. 15/1990.
În conformitate cu dispozițiile articolului VI alineat 1 litera a din contractul de asociere "societății comerciale 90 SA, îi revine o cotă de 10% din beneficiul net lunar al asocierii, dar nu mai puțin de echivalentul în lei a sumei de 700 USD, inclusiv TVA, indiferent de rezultatele financiare ale asocierii".
Prin Actul adițional nr. 1 la Contractul de asociere, articolul 3 prevede că, în cazul în care, obligațiile contractuale vor fi respectate, părțile sunt de acord ca perioada de asociere, să se prelungească, cu perioada în care s-au făcut investiții (perioadă pentru care cota minimă de asociere va fi diminuată).
Având în vedere aceste dispoziții contractuale, instanța a omis să le analizeze:
-nu se cunoaște perioada în care s-au făcut investiții în spațiu, perioada cu care urma să se prelungească contractul de asociere și, în consecință, pentru a ști, cu exactitate, acest aspect, se impunea efectuarea unei expertize tehnice;
-dacă perioada în care au fost efectuate investițiile, în spațiu, se asimilau perioadei efective în care se amortizau aceste investiții, se impunea efectuarea unei expertize contabile;
-dacă perioada pentru care s-au efectuat investițiile, era însăși perioada pentru care cota minimă de asociere era diminuată, așa cum se prevedea în actele adiționale nr. 1 - articolul 2: 1.10.2000-31.12.2001; nr.2- articolul 1: 1.01.2002-30.06.2002; nr.3- articolul 1: 1.--31.12.2002; nr.4-articolul 1:1.01.2003-30.06.2003 și nr. 5-articolul 1:1.07.2003-30.11.2003 și nr.2: 1.12.2003-30.11.2004.
Astfel, adunând matematic perioadele cînd cotele de contribuție au fost diminuate, reiese că, în conformitate cu dispozițiile menționate anterior, contractul de asociere s-ar prelungi, pe o perioadă de 4 ani și 2 luni, respectiv -până la 30.01.2009.
Deși avea obligația, lunar, să plătească cota de contribuție, în cuantum minim de 700 USD, inclusiv TVA, instanța poate să observe că, această cotă, a fost diminuată lunar, acest lucru, atestând recunoașterea de către intimata reclamantă, a investițiilor făcute în spațiu.
În conformitate cu articolul 292 alineat 1 Cod procedură civilă, pentru a se putea dovedi susținerile și ca instanța să fie lămurită în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, urmează a se dispune efectuarea unei expertize tehnice, care să ateste perioada de timp, concretă, în care s-au efectuat investițiile, precum și o expertiză contabilă, care să valorifice perioada în care se amortizează cheltuielile întreprinse de pârâtă, în urma acestor investiții. Consideră că, instanța de apel poate încuviința efectuarea probelor solicitate de pârâtă, întrucât, necesitatea acestora este evidentă, deși administrarea lor nu s-a solicitat la judecata în fond a cauzei. În cazul în care, instanța va respinge cererea pârâtei de probatorii, i se va crea un grav prejudiciu, întrucât,investițiile făcute de pârâtă, în spațiul în litigiu, le va pierde, și mai mult, nici nu le putea recupera pe altă cale, atât timp cât, în contractul de asociere există o clauză (articolul 3 din actul adițional) care îi permitea să valorifice aceste investiții, prin ocuparea efectivă a spațiului.
În conformitate cu articolul 7208Cod procedură civilă, Hotărârile date în prima instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea.
Având în vedere dispozițiile mai sus menționate, solicită admiterea cererii și suspendarea sentinței comerciale, până la soluționarea cauzei pe fond.
Societatea comercială pârâtă, are 11 angajați, fiecare dintre aceștia având încheiate contracte de muncă. În condițiile în care pârâta ar fi evacuată din spațiul pe care îl deține, cu destinație de restaurant, toți angajații societății vor rămâne șomeri, astfel privându-i de un drept care nu-i poate fi imputabil.
În momentul actual, specificul societății pârâte este de alimentație publică, respectiv, restaurant, are încheiate contracte de prestări servicii cu diverse persoane, fizice sau juridice, pentru mese festive, evenimente mondene, care au și plătit în avans serviciile pe care le acorda. De aceea, în cazul unei eventuale evacuări, atât pârâta cât și terțele persoane implicate, vor suferi grave și iremediabil prejudicii financiare și de imagine.
Menționează că, deși nu a informat nici un client cu privire la o eventuală evacuare, deja unele terțe persoane au renunțat la serviciile pârâtei.
În susținerea apelului, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, expertiză contabilă și tehnică, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 47,50 lei și timbru judiciar în valoare de 10.000 rol.
În motivarea apelului său, reclamanta - 90 SA, arată că, prin cererea completatoare a acțiunii (filele 14-15 din dosarul Judecătoriei sector 5), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei, să-și ridice construcția, neautorizată, ridicată de aceasta, lângă spațiul din B,- sector 5, în extinderea acestuia, sau încuviințarea ca reclamanta să ridice această construcție, pe cheltuiala pârâtei; evacuarea de pe terenul aferent spațiului și construcției neautorizate și obligarea pârâtei la plata daunelor pentru lipsirea de folosință, spațiul fiind utilizat, fără contract, de către pârâtă.
Prin încheierea de la 16.01.2006 instanța a respins probele solicitate, dând cuvântul pentru susținerea în fond a cauzei.
Instanța a respins capetele de cerere, din cererea de completare a acțiunii, motivând prin împrejurarea că, reclamanta nu ar fi justificat, nici un drept real sau de folosință asupra terenului, pe care a fost edificată construcția neautorizată.
Această concluzie, care pornește de la premisa neprobării pretențiilor noastre, este în contradicție cu respingerea cererii noastre de probe.
Reclamanta a solicitat administrarea de probe, care, însă, au fost respinse de instanță, la termenul din 24.01.2006, când instanța a acordat cuvântul pe fond.
Această concluzie este în contradicție cu însăși admiterea acțiunii.
Admiterea acțiunii, în parte, a pornit numai de la considerentul că reclamanta, a dovedit un drept de folosință asupra spațiului în speță. Ca atare, nu se poate nega reclamantei existența unui drept de folosință, corespunzător și asupra terenului aferent.
În susținerea apelului, reclamanta a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori și expertiză topo și în construcții, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 26 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Ambele apeluri sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate, clauzele contractuale și dispozițiile legale în materie, Curtea constată, cu privire la apelul pârâtei, că, nici în cererea principală și nici în cea reconvențională, nu a existat un capăt de cerere, care să fie dedus judecății, cu privire la titlul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
De asemenea, Curtea constată că, la data încheierii contractului de asociere, pârâta i-a recunoscut, cel puțin, calitatea și dreptul de folosință asupra acestui spațiu, întrucât, în caz contrar, nu ar fi procedat la încheierea acestui contract, cu o parte care nu avea nici-un titlu, cu privire la spațiul, ce urma să formeze obiectul contractului de asociere.
În aceste condiții, Curtea constată că, primul motiv de apel nu este întemeiat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, Curtea constată că, actele adiționale încheiate, ulterior, de părți, nu au avut nici un efect asupra valabilității termenului de încetare a contractului de asociere, cum de altfel, nici investițiile efectuate de pârâtă.
Recunoscând, însă, valoarea investițiilor efectuate de pârâtă, în spațiul ce forma obiectul contractului de asociere, reclamanta a redus cota de contribuție lunară a pârâtei, tocmai în vederea recuperării acestora, deși, termenul de valabilitate a contractului de asociere, nu a fost afectat de aceste investiții sau de recuperarea lor.
În consecință, Curtea constată că, motivele de apel invocate de pârâtă sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Cu privire la apelul reclamantei, Curtea constată că, aceasta nu a făcut dovada că, deține, cu vreun titlu, terenul pe care pârâta a edificat o construcție, în extinderea celeia, ce formează obiectul contractului de asociere, încheiat de părți.
Din aceleași considerente, nu există temei pentru evacuarea pârâtei, de pe acest teren și construcția aferentă.
Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor, pentru lipsa de folosință, Curtea constată că, reclamanta nu le-a cuantificat, nu le-a timbrat și nici nu a făcut probe concludente și pertinente, cu privire la acest aspect, astfel că, nici acest motiv nu poate fi primit.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel invocate, în ambele apeluri, de părți, sunt, în totalitate, nefondate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar apelurile vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, ambele apeluri declarate de apelanta pârâtă - STOP SRL, cu sediul ales în B, la și Asociații în-,.2, parter,.10, sector 1 și apelanta reclamantă - 90 SA, cu sediul în B, str.B- - -, nr. 4 sector 5, împotriva sentinței comerciale nr. 233 din 24.01.2006 a Tribunalului București Secția a VI-a Comercială.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 23.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
22.05.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu
