Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.250
Ședința publică de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelantele SC INTERNAȚIONAL SRL, SC -CONT audit SRL, SC ROMÂN DE CERCETĂRI ECONOMICO-SOCIALE ȘI - SRL, SC SRL, SC EXPERT SRL și SC EUROPA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.13271 /04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantele, reprezentate de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantelor solicită admiterea apelurilor astfel cum au fost formulate, cu cheltuieli de judecată.
Solicită să se aibă în vedere în primul rând încălcarea dispozițiilor procedurale atât de către instanța de judecătorie cât și de către instanța de tribunal, fiind încălcate disp.art.17 și art.181pr.civ. considerând că cele două capete de cerere formulate în acțiunea principală sunt de sine stătătoare. De asemenea, a fost încălcat principiul disponibilității părților. Consideră că întreaga cauză a fost soluționată de către o instanță necomptentă din punct de vedere material, fiind încălcate dispozițiile art.17 și art.181pr.civ. cât și art.164 pr.civ. și art.2 pct.1 lit.a pr.civ.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelurilor, ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Susține că nici una dintre apelante nu este semnatara contractului de colaborare nr.31 / 1999, ca urmare nu pot invoca clauzele acestuia în apărarea lor. Mai mult decât atât nici chiar SC SRL, semnatara contractului nu se mai poate apăra invocând dispozițiile lui, întrucât contractul a expirat încă din anul 2004, iar prin decizia nr.1515A /27.11.2008 definitivă și executorie s-a dispus evacuarea SC SRL din imobilul proprietatea intimatei.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 03.07.2007 la Judecătoria Sectorului 3 B, în dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtele SC Român de Cercetări Economico-Sociale și - SRL, SC Europa SRL, SC Irecson Expert SRL, SC -Cont Audit SRL, SC International România SRL și SC irecson Imobiliar SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) evacuarea pârâtelor SC Europa SRL, SC Irecson Expert SRL, SC -Cont Audit SRL, SC International România SRL, SC irecson Imobiliar SRL, din imobilul proprietatea reclamantei situat în B,-, sector 3, pentru lipsă de titlu; 2) obligarea în solidar a celor șase pârâte la plata către reclamantă a contravalorii lipsei de folosință/chirie începând cu luna iunie 2004 și până la eliberarea efectivă a imobilului menționat; 3) obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
Prin cererea formulată în cauză la termenul din 16.11.2007 reclamanta a precizat contravaloarea lipsei de folosință la suma provizorie de 20.000 RON, urmând ca suma reală să se stabilească pe baza probelor ce se vor administra în cauză.
Prin sentința civilă nr.1839 pronunțată la 22.02.2008 în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 3 Bad isjuns capătul de cerere privind evacuarea (capătul 1) acordând termen de judecată la 28.03.2008 iar în raport cu capătul de cerere privind pretențiile (capătul 2) a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
În raport cu disjungerea dispună prin sentința civilă nr.1839/22.02.2008, pentru judecata capătului unu de cerere privind evacuarea s-a constituit dosarul nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 3
Prin sentința civilă nr.3286 pronunțată la 28.03.2008 în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr-.
În raport cu declinarea competenței de soluționare dispusă prin sentința civilă nr.1839/22.02.2008 în ceea ce privește capătul doi de cerere privind pretențiile cauza a fost înregistrată în dosarul nr- la Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Prin încheierea dată la 12.05.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția de necompetență funcțională și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției a VI-a Comercială a Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr-. Prin încheierea dată la 27.11.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr.15633/- aflat pe rolul aceleiași instanțe și format în urma declinării de competență în ceea ce privește capătul doi de cerere privind pretențiile dispusă prin sentința comercială nr.1839/22.02.2008. a fost dispusă în același sens și prin încheierea dată la 27.12.2008 în dosarul nr-.
În continuarea judecății în cadrul dosarului nr- prin concluziile scrise formulate în cauză la 03.12.2008 reclamanta a solicitat să se admită atât capătul de cerere privind evacuarea din imobil cât și capătul de cerere privind pretențiile, pârâtele urmând să fie obligate la plata sumei de 584.135 lei conform expertizei întocmite în cauză (dosar nr-), pentru perioada iunie 2004 - decembrie 2007, urmând ca începând cu luna ianuarie 2008 până la eliberarea efectivă a spațiului, contravaloarea lipsei de folosință să fie calculată conform chiriei practicată pentru spațiile comerciale pe piața liberă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.13271 pronunțată la 04.12.-2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind evacuarea, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune referitor la capătul de cerere privind pretențiile, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă, a dispus evacuarea celor 5 pârâte, a obligat în solidar pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 584.135 lei cu titlu de contravaloare lipsă de folosință pentru imobilul în litigiu, pentru perioada iunie 2004 - decembrie 2007, precum și contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în continuare până la eliberarea efectivă a imobilului, calculată conform chiriei practicate pentru spațiile comerciale pe piața liberă și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 14.695 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că excepția prescripției este neîntemeiată deoarece cererea de chemare în judecată a fost formulată la 29.06.2007 potrivit mențiunii plicului poștal de înaintare la instanță, iar prin aceasta s-a cerut contravaloarea lipsei de folosință începând cu luna iunie 2004, astfel că termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Excepția inadmisibilității este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece acțiunea în revendicare, prin care se pretinde de către proprietarul neposesor restituirea imobilului de la posesorul neproprietar se poate introduce doar în situația în care pârâtul posesor invocă împotriva reclamantului un titlu, iar în speță pârâtele nu opun un titlu, astfel că acțiunea în evacuare poate fi promovată împotriva acestora iar nu acțiunea în revendicare cum s-a susținut prin excepția inadmisibilității.
Pe fondul cauzei, pentru imobilul situat în B,-, sector 3, SC irecson SRL a avut contractul de colaborare nr.31/1999 încheiat cu Administrația Fondului Imobiliar. Imobilul în cauză a aparținut defunctului G, fiind naționalizat în baza Decretului nr.92/1950. Prin Dispoziția nr.2514/23.02.2004 emisă de Primarul General al Municipiului B și procesul-verbal de punere în posesie nr.5037/11.03.2004 imobilul a fost restituit moștenitoarei actuale a fostului proprietar.
Pârâtele nu pot invoca în cauză prevederile OG nr.40/1990, deoarece au folosit imobilul în baza unor contracte încheiate cu SC irecson SRL și nu au avut acordul reclamantei și al autoarei acesteia pentru folosirea imobilului.
Potrivit dispoziției nr.1181/2003 modificată prin dispoziția nr.2514/2004, contractele dintre chiriași și Administrația Fondului Imobiliar încetează la data punerii în posesie a proprietarilor. Imobilul nu a avut destinația de locuință, iar pârâtele nu au făcut dovada că au calitatea de instituții de învățământ legal înregistrate, deci nu le sunt aplicabile prevederile OG nr.40/1999, și oricum, chiar dacă ar fi aplicabile, prelungirea contractelor a intervenit doar până la 08.04.2004, după această dată pârâtele nemaijustificând nici un titlu asupra imobilului. Pârâtele au folosit imobilul și după punerea în posesie a reclamantei și autoarei acesteia, fără a plăti chirie.
Prin urmare, se justifică evacuarea în baza art.480 cod civil iar în temeiul art.998-999 Cod civil, obligarea pârâtelor la plata sumei de 584.135 lei, cu titlul solicitat de reclamantă.
Nu pot fi primite apărările pârâtelor în sensul că valoarea lipsei de folosință trebuie raportată la chiria de 0,80 EURO/lună stabilită prin contractul cu Administrația Fondului Imobiliar deoarece chiar OG nr.40/1999 prevede prelungirea contractelor în aceleași condiții, cu excepția chiriei iar reclamanta nu poate fi obligată să țină cont de un contract la care nu a fost parte. SC irecson Imobiliar SRL s-a dovedit a avea sediul înregistrat în B,-, dar potrivit dovezilor la dosar, toate pârâtele își desfășoară activitatea comercială în imobil din B,-, sector 3.
Împotriva acestei sentințe comerciale, pârâtele SC International România SRL, SC -Cont Audit SRL, SC Român de Cercetări Economico-Sociale și - SRL, SC irecson Imobiliar SRL, SC Irecson Expert SRL și SC Europa SRL au declarat apel, timbrat și în termen legal, criticând hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului s-a arătat în primul rând că potrivit sentinței nr.1839/22.02.2008 instanța de fond a apreciat că nu intervine prorogarea de competență materială referitor și la capătul de cerere privind evacuarea, în raport cu competența de soluționare privind capătul de cerere privind pretențiile și s-a dispus declararea competenței la Secția Comercială a Tribunalului București, fără a se discuta caracterul comercial. Aceasta în condițiile în care cauza nici nu are natură comercială dat fiind că obiectul de activitate al SC irecson SRL este de cercetare științifică și învățământ iar celelalte pârâte sunt constituite și funcționează ca baze de practică pentru cursanții acesteia, nici una dintre pârâte neavând activitate comercială, cum greșit a reținut tribunalul. Caracterul civil al cauzei rezultă din contractul nr.31/1999 (activitate școlară), dresa nr.14305/1998 a - (educație permanentă), adresa nr.89933/1999 a (activitate cuprinsă în sistemul național de învățământ), adresa nr.28565/1999 a (aviz pentru cursuri de calificare profesională), autorizațiile din 2004 emise de și. Ulterior și judecata capătului de cerere privind evacuarea a fost declinată în favoarea tribunalului, reținându-se tot natura comercială, aprecierile instanței de fond fiind contradictorii sub acest aspect. Prin urmare se impune desființarea sentinței apelate și sub aspectul evacuării, pronunțarea fiind făcută de o instanță necompetentă, urmând să se disjungă și să se trimită spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 3 B, dat fiind că e vorba de o cauză civilă (deoarece nici una dintre pârâte nu face acte sau fapte de comerț iar imobilul nu face parte din fondul de comerț). De asemenea, sub aspectul capătului de cerere privind pretențiile urmează a se trimite dosarul Secției Civile a Tribunalului București, cu aceeași motivare.
Printr-un alt motiv de apel s-a arătat că tribunalul a respins în mod greșit excepția inadmisibilității. Evacuarea este admisibilă dacă între părți a existat/există un raport juridic locativ, or în speță nu s-a încheiat un contract de locațiune din culpa exclusivă a reclamantei. Pârâtele cu privire la care s-a solicitat evacuarea au avut contract de comodat cu SC irecson SRL, funcționând ca baze de practică pentru activitatea de învățământ desfășurată de aceasta, un astfel de contract nefiind interzis prin contractul de colaborare nr.31/1999 iar situația pârâtelor era subordonată raporturilor dintre SC irecson SRL și reclamantă. În raport cu OUG nr.40/1999 reclamanta avea obligația să notifice locatarul în vederea încheierii unui contract. Notificarea efectuată de reclamantă a vizat vânzarea imobilului la un preț inacceptabil.
În raport cu dispozițiile Legii nr.114/1996, OUG nr.41/1999, art.1410 și următoarele Cod civil, acțiunea în evacuare este inadmisibilă câtă vreme reclamanta are la dispoziție acțiunea în revendicare, motivarea tribunalului fiind greșită atât referitor la aspectul invocării de către pârâte a unui titlu cât și sub aspectul neoperării prelungirii de drept a contractelor în baza OUG nr.40/1999.
Printr-un al treilea motiv de apel s-a menționat că și excepția prescripției a fost respinsă greșit de tribunal, pretențiile reclamantei calculate pentru luna iunie până la 03.07.2003 fiind prescrise, data introducerii acțiunii fiind, potrivit rezoluției de primire 03.07.2007 iar nu 28.06.2007.
S-a mai susținut, de asemenea, de către apelante, că dispoziția prin care pârâtele sunt obligate și la plata contravalorii lipsei de folosință în continuare, fără a se indica în ce cuantum lunar este greșită, neclară și incertă, neputând fi executată. Deși temeiurile de drept invocate de reclamantă au fost altele, tribunalul a recurs în mod nelegal la invocarea art.998-999 Cod civil.
În plus lipsa de folosință reprezintă valoarea "usus" și "fructus", fără referire la chirie decât ca reper pentru că nu rezultă dintr-un contract bilateral, oneros și consensual.
Lipsa de folosință trebuie să aibă în vedere și cine a adus sporul de valoare al bunului, prin lucrări efectuate, SC irecson SRL investind peste 411.000 EURO, la preluarea imobilului, în 1999 acesta fiind depreciat, precum și piața imobiliară aflată în cădere liberă pentru imobilele vechi, valoarea stabilită de tribunal nefiind reală.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În acest sens s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru disjungere, litigiul este de natură comercială, nu sunt incidente prevederile OUG nr.40/1999, sentința atacată a fost pronunțată de o instanță competentă legal, excepția inadmisibilității a fost respinsă în mod corect de tribunal, ca și excepția prescripției, iar cuantumul contravalorii lipsei de folosință a fost stabilit în mod valabil de expert la nivelul chiriei existente pe piața liberă.
Curtea a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, care a fost administrată, și a respins cererea apelantelor privind efectuarea unei expertize contabile pentru evaluarea îmbunătățirilor aduse imobilului de apelante și a contravalorii lipsei de folosință în raport cu contractele de concesiune pe care le încheiase Primăria Municipiului
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Primul motiv de apel, formulat în sensul că sentința atacată ar fi fost pronunțată de o instanță necompetentă material (sub aspectul evacuării), respectiv funcțional (sub aspectul pretențiilor), nu poate fi reținut ca fondat. Cauza este de natură comercială sub aspectul ambelor capete de cerere din acțiunea reclamantei. În acest sens trebuie avut în vedere că pârâtele sunt înființate și funcționează ca societăți comerciale, fiind înregistrate în Registrul Comerțului și, chiar dacă nu toate au și sediul în imobilul în litigiu, desfășoară o activitate comercială potrivit art.3 și 7 din Codul comercial în respectivul imobil.
Potrivit art.56 Cod comercial, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, legea comercială este aplicabilă și în privința celorlalte părți.
Nici una dintre cele cinci pârâte cu privire la care s-a solicitat evacuarea nu au fost părți în contractul de colaborare nr.31/1999, privind SC irecson SRL și Administrația Fondului Imobiliar, neputând invoca dispozițiile acestuia. De altfel, contractul respectiv a expirat iar potrivit deciziei civile nr.1515A/27.11.2008 a Tribunalului București, definitivă și executorie, s-a dispus evacuarea SC irecson SRL din imobil.
Faptul că cele cinci pârâte ar funcționa ca baze de practică pentru cursanții SC irecson SRL nu prezintă relevanță, mai ales în condițiile în care dețin imobilul în baza unor contracte încheiate cu această societate, deși potrivit art.6 din contractul nr.31/10.06.1999 se interzicea ca imobilul să constituie obiectul oricăror relații contractuale între SC irecson SRL și terțe persoane.
Oricum, în raport cu dispoziția de restituire a imobilului moștenitorilor foștilor proprietari, orice contract încheiat între Administrația Fondului Imobiliar și terțe persoane încetează, iar contractele subsecvente urmează regimul acestora.
Dispozițiile OG nr.40/1999 nu sunt aplicabile pârâtelor, acestea, inclusiv, SC irecson SRL, nefiind înregistrate ca instituții de învățământ în sensul propriu. Aprecierile de genul "activitate școlară", "educație permanentă", "activități cuprinse în sistemul național de învățământ" în acte ale unor organe de alt profil nu sunt de natură să califice pârâtele drept unități de învățământ particular acreditate, ci doar drept alternative comerciale la acestea.
Nici avizele și autorizațiile prezentate de pârâte nu susțin o atare calificare, ci reprezintă o condiție prealabilă pentru prestarea în mod legal a activității comerciale respective (prestări servicii).
Nu se poate reține nici aprecierea contradictorie a Judecătoriei Sectorului 3 B asupra competenței materiale în soluționarea cauzei, deoarece în raport cu sentința civilă nr.1839/22.02.2008 s-a avut în vedere neprorogarea legală de competență iar în raport cu sentința civilă nr.3286/28.03.2008 s-a avut în vedere un alt considerent, și anume calitatea de comerciant a pârâtelor.
Oricum, pentru disjungerea cu privire la judecarea celor două capete de cerere formulate de reclamantă nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens, pentru că ambele derivă din folosirea fără drept a imobilului de către pârâte, s-ar întârzia soluționarea cauzei și nu intervin ipotezele prevăzute prin dispozițiile legale exprese.
Sunt nefondate și motivele de apel privind critica respingerii de către tribunal a excepției inadmisibilității și excepției prescripției.
În primul caz, pentru exercitarea acțiunii în evacuare reclamanta nu este condiționată de existența unui raport juridic prealabil. Reclamanta în calitate de proprietară a imobilului poate exercita toate atribuțiile dreptului de proprietate, inclusiv acțiuni judiciare în apărarea dreptului de folosință încălcat, împotriva oricărei persoane care aduce atingere acestui drept, independent de existența unui raport juridic obligațional între părțile în litigiu și cu atât mai mult împotriva deținătorului imobilului fără titlu sau fără permisiunea proprietarului.
În raport cu dispozițiile art.480 Cod civil nu este incidentă doar acțiunea în revendicare ci și acțiunea care implică exercitarea oricărui atribut al acestui drept, inclusiv atributul folosinței imobilului, iar evacuarea nu pune în discuție dreptul de proprietate în integralitatea sa ci doar atributul folosinței.
În cazul excepției prescripției, aceasta a fost, de asemenea, respinsă în mod corect la judecata în primă instanță în condițiile în care s-a avut în vedere calculul lunar al contravalorii lipsei de folosință solicitată. Prima lună pentru care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plată a fost luna iunie 2004 iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 29.06.2007, în raport cu mențiunea expresă în acest sens de pe plicul poștal de înaintare la instanță, fiind aplicabile prevederile art.104 Cod procedură civilă.
Prin urmare, termenul general de prescripție extinctivă, de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958 nu se împlinise la data cererii de chemare în judecată.
Ultimul motiv de apel este, de asemenea, nefondat.
În cazul în care apreciază că sunt necesare lămuriri privind înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului pârâtele au posibilitatea formulării cererilor prevăzute de art.2811sau 399 Cod procedură civilă.
Din moment ce până la data efectuării expertizei în cauză s-a avut în vedere criteriul valorizării lipsei de folosință/chirie în raportul cu piața liberă, acordarea în continuare a acestei contravalori, până la eliberarea imobilului, în raport cu același criteriu era necesară, iar calcularea cuantumului obligației în acest caz revine organului de executare. Rămânerea fără titlu în imobil și lipsirea reclamantei astfel de folosința acestuia constituie fapta proprie a pârâtelor, în măsură să atragă incidența prevederilor art.998-999 Cod civil. Stabilirea valorii lipsei de folosință nu poate avea în vedere drept criteriu valoarea avută în vedere în contractele de concesiune încheiate de Administrația Fondului Imobiliar, criteriul pieței implică și căderile sau creșterile intervenite în cadrul acesteia iar îmbunătățirile aduse imobilului de către pârâte, în baza contractului nr.31/1999, au fost cerute pe cale separată, nedovedindu-se a fi influențat valoarea medie de piață a chiriei stabilită prin raportul de expertiză.
De altfel, cu privire la expertiză, rămasă câștigată cauzei ca probă în raport cu prevederile art.160 Cod procedură civilă, pârâtele nu au formulat obiecțiuni.
În consecință, având în vedere considerentele reținute, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate apelurile și, totodată, în baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga apelantele la plata către intimată a sumei de 4.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum au fost dovedite prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele SC INTERNAȚIONAL SRL, SC -CONT audit SRL, SC ROMÂN DE CERCETĂRI ECONOMICO-SOCIALE ȘI - SRL, SC SRL, SC EXPERT SRL și SC EUROPA SRL, toate cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.13271 /04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu domiciliul ales în România la Cabinet Individual de Avocat în B, str. -. -, nr.4, -C,.1,.2, sector 5.
Obligă apelantele la plata către intimată a sumei de 4.000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 9
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
