Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1388/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 412
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta reclamantă ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR și de apelanta pârâtă SC SA împotriva sentinței comerciale nr. 6091 din data de 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin consilier juridic și apelanta pârâtă prin consilier juridic, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că a apelanta reclamantă a formulat cerere de reexaminare împotriva taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina acesteia, cerere ce a fost admisă prin încheierea nr. 411 din 23.09.2008 pronunțată în dosarul - al Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială.
Apelanta pârâtă, prin consilier juridic, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul legal stabilit,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererile de apel.
Apelanta reclamantă prin consilier juridic, solicită admiterea apelului propriu, astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială, sub aspectul dobânzilor solicitate, fără cheltuieli de judecată.
Apelanta pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului propriu, astfel cum a fost formulat, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă întrucât între părți nu există nici o bază legală, nefiind încheiat un contract, există la dosar un contract dar care nu este semnat de pârâtă și nici aplicată ștampila societății. Consideră că atâta timp cât între părți nu există o convenție legală, nu poate fi obligată la plată și nici evacuată.
Solicită respingerea apelului formulat de reclamantă ca nefondat.
Apelanta reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului formulat de pârâtă ca nefondat, a făcut dovada că pârâta a încălcat hotărârea guvernului prin închirierea spațiului, subînchiriind spațiul.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr-, reclamanta Administrația Fondului Imobiliar () a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială de Prelucrarea a, solicitând instanței să dispună:
- evacuarea pârâtei din spațiul din B,-, sector 4;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 14.771,64 lei reprezentând: contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei 01.07.2003 - 31.03.2005 în valoare de 10.553,57 lei; TVA în valoare de 2.005,18 lei; daune și dobânzi în valoare de 2.212,8 lei calculate în perioada 07.2003 - 02.2005.
Prin sentința comercială nr.6057/26.10.2006 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 4 B s-a dispus declinarea de competență a soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Cererea reclamantei Administrația Fondului Imobiliar în contradictoriu cu pârâta Societatea Comercială de Prelucrarea aaf ost înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială sub nr- prin declinare de competență de la Judecătoria Sectorului 4
Prin sentința comercială nr.6091/07.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială s-a admis în parte acțiunea formulată de Administrația Fondului Imobiliar în contradictoriu cu Societatea Comercială de Prelucrarea a și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în B,-, sector 4, pârâta fiind obligată și la plata sumei de 10.553,57 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Restul pretențiilor privind TVA și dobândă pentru perioada iulie 2003 - februarie 2005 au fost respinse ca nefondate.
În motivarea sentinței instanța a reținut că pârâta ocupă spațiul din B,-, sector 4, prin dobândirea dreptului de folosință gratuită pentru o perioadă de 10 ani, conform HG nr.391/1995.
La data de 4.07.2002 pârâta a încheiat cu contractul 603 prin care a transmis dreptul de folosință dobândit prin actul normativ mai sus menționat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 1.07.2002. Anterior pârâta încheiase cu aceeași societate comercială contractul nr.8/24.01.2000 intitulat contract de prestări servicii prin care transmisese acestei societăți folosința spațiului situat în B,-.
Prin încălcarea de către pârâtă a interdicției impusă de disp. art.2 alin.1 din HG nr.391/1995 dreptul de folosință gratuită al acesteia a încetat de drept la data transmiterii folosinței către terț, astfel încât tribunalul a constatat că începând cu acea dată pârâta a ocupat fără titlu spațiul în litigiu. context în care s-a dispus evacuarea pârâtei.
Pe cale de consecință și cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.553,57 lei cu titlu de contravaloare lipsa de folosință pentru perioada 1.07.2003 - 31.03.2005 a fost apreciată ca întemeiată, întrucât prin ocuparea fără titlu a spațiului, pârâta a produs reclamantei un prejudiciu constând în echivalentul chiriei pe care ar fi putut-o obține prin închirierea imobilului, prejudiciu pe care reclamanta îl poate solicita in temeiul disp. art.998-999 Cod civil.
Cererea privind obligarea pârâtei la plata TVA aferent sumei de 10553,57 lei a fost apreciată ca neîntemeiată, dispozițiile legale invocate de reclamantă în cuprinsul precizărilor la cererea de chemare în judecată fiind aplicabile doar în cazul existenței unor raporturi contractuale de închiriere între părți. Acest tip de raporturi contractuale este considerat de dispoziții legale în materie (art.129, 134 din Codul Fiscal) faptul generator al obligației de plată a TVA.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal în temeiul disp. OG nr.39/2003 privind procedurile de administrare a creanțelor bugetelor locale, OG nr.92/2003 privind Codul d e Procedură fiscală și HG nr.1050/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Dispozițiile art.12 din OG nr.39/2003 (act ce și-a produs efectele până la intrarea în vigoare a Codului d e procedură fiscală la data de 1.04.2004), precum și disp. art.108 din Codul d e procedură fiscală care prevăd că pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor de plată debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere sunt aplicabile creanțelor bugetelor locale și respectiv creanțelor fiscale - astfel cum sunt definite de disp. art.3 din OG nr.39/2003 și de disp. art.19 din Codul d e procedură fiscală - creanțe constând în impozite, taxe locale, chirii, redevențe, amenzi.
Suma de 10.553,57 lei constând in contravaloarea lipsei de folosință nu poate face parte din categoria creanțelor bugetare locale sau a creanțelor fiscale, astfel încât neplata acestei sume nu generează și obligația de plată a dobânzii și penalităților de întârziere prevăzute de aceste dispoziții legale.
Împotriva sentinței comerciale nr.6091/2008 au formulat apel atât reclamanta Administrația Fondului Imobiliar cât și pârâta Societatea Comercială de Prelucrarea a, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub nr- din 21.07.2008.
Apelanta Administrația Fondului Imobiliar arată că în mod greșit instanța a respins cererea vizând plata TVA și a dobânzilor solicitate având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.998 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Prejudiciul suferit cuprinde contravaloarea lipsei de folosință a spațiului, TVA-ul aferent, cât și câștigul pe care nu l-a putut realiza (daune dobânzi).
Conform OG nr.92/2003 pentru neachitarea în termen a obligațiilor de plată, se datorează dobânzi și penalități, sume ce se fac venit la bugetul de stat și se calculează pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea, în mod greșit s-a respins capătul de cerere privind plata TVA-ului în raport de dispozițiile art.126 alin.1 lit.a-d cu atât mai mult cu cât este plătitor de TVA.
Apelanta Societatea Comercială de Prelucrarea a critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că deține spațiul din B,-, sector 4, în baza HG nr.391/1995, iar dispozițiile emise de Primarul Municipiului B în anii 1997 - 1998 încalcă prevederile HG nr.391/1995.
Spațiul în discuție este proprietatea statului și atâta timp cât reclamanta nu poate face dovada că este proprietar, în mod greșit s-a dispus evacuarea.
Atâta timp cât spațiul este ocupat în baza HG nr.391/1995, intimata-reclamantă nu poate solicita contravaloarea lipsei de folosință și nici TVA sau dobânzi, atâta timp cât între părți nu există un contract.
Contractul nr.621/1968 invocat de intimata-reclamantă nu a putut fi probat în instanță și ca urmare în mod greșit a fost acordată contravaloarea lipsei de folosință.
Inexistența raporturilor juridice locative care să izvorască dintr-o convenție de închiriere legal încheiată duce la inadmisibilitatea acțiunii în evacuare.
În susținerea apelurilor nu au fost administrate probe.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate în limitele stabilite de art.295 Cod procedură civilă și a probatoriului administrat la instanța de fond, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Prin HG nr.391/1995 s-a prevăzut transmiterea spațiilor comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome prevăzute în anexele 1-4, în folosința gratuită a societăților cu capital majoritar de stat având activitate de producție în domeniul morărit și panificație, carne și produse din carne, pe o perioadă de10 ani.
Apelanta Societatea Comercială de Prelucrarea a în temeiul art.1 din HG nr.391/1995 a dobândit dreptul de folosință gratuită asupra spațiului situat în B,-, sector 4, pe o perioadă de 10 ani iar actul normativ a intrat în vigoare la 27.07.1995.
Art.2 alin.2 din HG nr.391/1995 prevede încetarea de drept, înainte de expirarea termenului de 10 ani a dreptului de folosință gratuită dacă se constată că societatea beneficiară a închiriat spațiul unor persoane fizice sau juridice sau dacă au transmis activitatea respectivă în locația de gestiune.
Apelanta-pârâtă, la data de 24.01.2000 a închiriat spațiul situat în B,-, sector 4, către prin contractul nr.8, iar ulterior a transmis aceleiași societăți dreptul de folosință dobândit prin HG nr.391/1995 anexa 3. În aceste condiții, întrucât a fost încălcată de către apelanta-pârâtă interdicția prevăzută de art.2 alin.1 din HG nr.391/1995, în mod corect instanța de fond a constatat că începând cu data transmiterii dreptului de folosință a spațiului către o altă societate prin contract de închiriere a încetat orice drept asupra spațiului, și ca urmare în mod corect s-a dispus evacuarea întrucât apelanta-pârâtă ocupă spațiul fără un titlu valabil.
Apelanta-reclamantă Administrația Fondului Imobiliar are calitatea de administrator al spațiului conform Hotărârii nr.35 din 16.03.1997 (fila 9 dosar nr.9089/2006 al Judecătoriei Sector 4) și ca urmare în mod corect a promovat acțiunea, motivul de apel pe acest aspect invocat de apelanta-pârâtă fiind neîntemeiat.
Înainte de intrarea în vigoare a HG nr.391/1995 apelanta-pârâtă a ocupat spațiul în temeiul contractului de închiriere nr.772/1993, fapt reținut și în considerentele sentinței civile nr.7357/2006 a Judecătoriei Sectorului 4 Începând cu data de 27.07.1995 apelanta-pârâtă a ocupat spațiul în baza HG nr.391/1995, dar la data închirierii dreptului său de folosință au devenit aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din HG nr.391/1995 apelanta-pârâtă pierzând dreptul de folosință gratuită asupra spațiului, fiind obligată în mod corect la contravaloarea lipsei de folosință a spațiului pentru perioada 01.07.2003 - 31.03.2005. Instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.553,57 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului și ca urmare această sumă nu face parte din categoria creanțelor bugetare locale sau a creanțelor fiscale, astfel că în mod corect a fost respins capătul de cerere privind dobânda și penalitățile la suma menționată conform dispozițiilor OG nr.39/2003 și dispozițiilor art.108 Cod procedură fiscală.
La art.3 din OG nr.39/2003 și art.19 Cod procedură fiscală se arată că debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru neplata creanțelor constând în impozite, taxe locale, chirii, redevențe, amenzi. Suma de 10.553,57 lei reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a spațiului ocupat fără titlu de apelanta-pârâtă și ca urmare nu poate avea regimul creanțelor enumerate la art.3 din OG nr.39/2003 și art.19 Cod procedură fiscală, motivul de apel invocat de apelanta-reclamantă pe aceste aspect fiind neîntemeiat.
Atâta timp cât între părți nu a fost încheiat un contract de închiriere după încetarea de drept a dreptului de folosință gratuită al pârâtei aceasta nu datorează TVA, în raport de dispozițiile art.129 și 134 din Cod fiscal și ca urmare și acest motiv de apel va fi respins ca neîntemeiat.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge ambele apeluri ca nefondate, sentința nr.6091/2008 a Tribunalului București fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanta reclamantă ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR cu sediul în B,-, sector 3, și de apelanta pârâtă cu sediul în B, nr.162, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.6091 din data de 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, ca nefondate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.. - 15.10.2008
Tehnored. - 20.10.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu
