Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2058/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 451
Ședința publică de la 13 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta ROMANIAN CO. împotriva sentinței comerciale nr.9886 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SI
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat HG, cu împuternicire avocațială nr.-/2009, intimata prin președintele societății, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelanta, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe apel.
Intimata, prin reprezentantul său legal, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate și în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.
În susținere, arată că deține spațiul din- și nu-, fiind proprietar al acestui spațiu. Mai arată că încheierea contractului s-a făcut în anii 1990 -1991.
Intimata, prin reprezentantul legal, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9886/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SI în contradictoriu cu pârâta ROMANIAN CO..
S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial proprietatea reclamantei, situat în B,-, bloc 1A, cu intrare pe fațada posterioară a blocului 1B din-, sector 5, identificat la pct.4 și 5 din Anexa 51la raportul de expertiză tehnică întocmită în cauză.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1010,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei sentințe soluționând cele două excepții invocate de pârâtă, instanța de fond a reținut, în esență că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece ocupă fără drept spațiul în discuție care este proprietatea reclamantei lucru ce a fost dovedit în cauză în urma expertizei topografice ce s-a efectuat urmare a dispoziției instanței. Prin încheierea din 20.05.2008 s-a soluționat și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, în esență pentru aceleași motive, ambele excepții fiind respinse.
Pe fond s-a reținut că disputa pentru proprietatea spațiului în cauză a început încă din anul 1997, prima decizie prin care s-a stabilit în mod legal cine este proprietarul de drept al spațiului fiind decizia civilă nr.2893/16.10.2000 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială prin care s-a admis acțiunea reclamantei SI B și s-a dispus evacuarea pârâtei ROMANIAN CO. B din spațiul comercial situat în B,-,.1A, sector 5 proprietatea reclamantei.
Hotărârea Curții de APEL BUCUREȘTI nr.2893/16.10.2000 a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de ROMANIAN CO. împotriva acestei decizii de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr.7677/14.12.2001.
Întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere evacuarea pârâtei prin executarea silită, potrivit art.405 alin.3 pr.civ. și în vederea protejării dreptului său de proprietate, reclamanta a formulat o nouă cerere, având aceleași elemente ce au făcut obiectul dosarului nr.5461/1997 a Tribunalului București - Secția Comercială. În prezenta cauza s-a efectuat o nouă expertiză tehnică topografică pentru identificarea spațiului în suprafață de 28,60m pe care reclamanta îl deține și astăzi în proprietate, expertiză care a stabilit în mod categoric și de necontestat că între cele două spații respectiv cel din care s-a dispus prin decizia nr.2893/16.10.2000 și spațiul din care se cere evacuarea în dosarul de fond, există identitate
Bazându-se pe această expertiză precum și pe deciziile pronunțate în apel și recurs menționate, instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei constând în invocarea unui titlu de proprietate asupra spațiului în litigiu, ca fiind fără efect de vreme ce ele au fost avute în vedere la pronunțarea Deciziei nr.7677/2001 a Curții Supreme de Justiție. A reținut astfel că nu mai poate fi pusă în discuție calitatea de proprietar a reclamantei asupra spațiului din care se cere evacuarea pârâtei, orice demers în acest sens, contravenind, în ce o privește pe pârâtă, efectului negativ al puterii de lucru judecat al celor două decizii amintite.
A reținut astfel instanța de fond că se mențin în prezenta cauză considerentele pentru care instanțele Curtea de APEL BUCUREȘTI și Curtea Supremă de Justiție au stabilit irevocabil dreptul de proprietate asupra spațiului în discuție al reclamantei, care referitor la acest aspect au intrat în puterea lucrului judecat și a căror forță juridică nu mai poate fi înlăturată.
Pentru motivele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.9886/23.06.2009 a declarat apel pârâta criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond a stabilit că proprietara terenului în discuție este SI atâta timp cât a dovedit în fața instanței de fond că proprietatea spațiului comercial în discuție îi aparține, de vreme ce a fost înscris cu el și în documentația sa cadastrală.
Critică amplu concluziile expertizei în care s-a reținut că în mod greșit, fără nici un titlu, s-a inclus acest spațiu în documentația cadastrală a și că în realitate acest spațiu este proprietatea reclamantei.
Dimpotrivă, arată apelanta, că acest spațiu a fost dobândit în întregime de societatea sa încă din anul 1991, când s-a constituit societatea, fiind adus ca aport în natură de către - B SA; că a fost inițial transcris în registrul de publicitate imobiliară al Judecătoriei Sectorului 5, iar ulterior după întocmirea documentației cadastrale înscris în cartea sa funciară nr.11812 Sector 5 B, terenul fiind însă proprietatea - B SA, pe care l-a închiriat, avându-l în folosință, lucru ce s-a menționat și în documentația cadastrală.
Pentru cele arătate consideră că sentința instanței de fond este netemeinică și nelgală, cerând admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
La dosarul cauzei s-au depusCONCLUZIIde către intimata SI în care se cere motivat respingerea apelului.
Apelul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere întregul probator administrat în cauză, Curtea constată și reține următoarele:
Din istoricul prezentat de însăși reclamanta prin acțiunea sa, rezultă că între părțile în litigiu a mai existat și dosarul nr.5461/1997, fiind vorba de o problemă mai veche în care s-a clarificat în mod irevocabil faptul că proprietară a spațiului în litigiu este reclamanta (decizia nr.7677/14.12.2001a Curții Supreme de Justiție).
Din actele depuse la dosar, inclusiv expertiza tehnică topografică efectuată în cauză, rezultă că dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în suprafață de 28,602situat în B B- - -.3, Bl.1A, cu intrare pe fațada posterioară a blocului 1B, Sector 5,folosit în prezent de pârâtă aparține reclamantei, concluziile expertizei bazându-se pe cercetarea efectuată atât la fața locului cât și din actele prezentate de ambele părți, pentru acest motiv respingându-se în mod categoric și fără putință de tăgadă atât excepția lipsei calității pasive a pârâtei cât și excepția inadmisibilității.
Reclamanta și-a dovedit proprietatea asupra acestui spațiu comercial încă din anul 1997 în litigiul dintre părți ce a format obiectul dosarului de fond nr.5461/1997 soluționat în final prin decizia Curții de APEL BUCUREȘTI nr.2893/16.10.2000 dosar nr.2106/2000 menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție nr.7677/14.12.2001 pronunțată în dosarul nr.8869/2000, acte din dosarele menționate fiind depuse de reclamantă, la dosarul de fond al prezentei cauze. Din actele aflate la dosar rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta este într-adevăr proprietara acestui spațiu, lucru dovedit cu procesele-verbale de recepție, pag.60-69 dosar fond, declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri depusă la Administrația Financiară Sector 5 și dispoziția de încasare nr.37 din 19.03.1998 emisă de 7 pentru suma de 184.681 lei reprezentând c/val. lucrărilor de construcție montaj efectuate la blocul 1A din fosta stradă al cărei beneficiar era reclamanta cu magazinul de reparații articole optice.
De altfel în acest sens este și adresa - B SA nr.1510/18.06.1998 (pag.104 dosar fond).
Mai mult din Statutul de înființare a nu rezultă ce anume spații s-au adus ca aport în natură de către partea română așa cum susține apelanta.
În plus, din expertiza efectuată și de expertul la 16.04.1999 stabilește că în urma verificării documentației pusă la dispoziție de "spațiul pentru care pârâta pretinde că este proprietară (aportul în natură adus de - B la formarea capitalului său social) nu include și spațiul comercial în litigiu" și care aparțin SI încă de la înființarea acestei societăți pentru care aceasta plătește impozit, utilități, etc. (pag.139 dosar fond)
Considerăm că pârâta nu poate contesta forța lor probantă de vreme ce acestea au stat la baza celor 2 hotărâri respectiv a Curții de APEL BUCUREȘTI și Curții Supreme de Justiție menționate ce au stabilit în mod irevocabil că proprietara de drept al spațiului comercial în litigiu este SI
Apelanta susține și astăzi că încă din anul 1991 când s-a constituit ROMANIAN CO. tot spațiul comercial din-, bloc1B, sector 5 intrat în proprietatea sa cu care s-a înscris în cartea Funciară nr.11812 a Sectorului 5
Precizăm însă că apelanta-pârâtă în perioada 9 iulie 1991 - decembrie 1995 nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantei, de vreme ce toată această perioadă,pe durata existenței contractului de asocierei-a achitat pentru folosirea acestui spațiu suma de 120.000 lei, lunar.
Aceasta a fost și motivul pentru care constatându-se că pârâta a ocupat spațiul fără titlu, instanța de apel a dispus evacuarea.
Mai mult această situație a fost reținută și de Curtea Supremă de Justiție în Decizia nr.7677/14.12.2001, în care se prevede că "pârâta a ocupat fără titlu spațiul în litigiu, motiv pentru care în mod corect instanța de apel a dispus evacuarea și a obligat-o la plata contravalorii chiriei în sumă de 35 mil. lei" (pag.284 dosar fond).
În plus, menționăm că deși apelanta susține că spațiul comercial în cauză a fost trecut în cartea funciară nr.11812 a Sectorului 5 B, deci l-ar avea în proprietate, lucru ce a fost susținut și în dosarul de fond, nu face nici o dovadă în acest sens, în plus susține că acest spațiu aparține proprietarului - B care i l-a închiriat,deci îl are în folosință,în această calitate fiind trecut în documentația cadastrală, ceea ce nu face convingerea Curții că în cartea cadastrală pârâta s-a înscris cu același spațiu ce face obiectul cauzei, deci nu dovedește că este proprietara acestui spațiu.
Față de toate cele reținute, având în vedere întregul istoric al proceselor ce au avut loc între părțile în cauză, și identitatea spațiului din prezentul dosar cu cel din dosarul nr.5461/1997 Curtea nu poate înlătura efectul irevocabil și al puterii de lucru judecat cu privire la stabilirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra spațiului în discuție, lucru ce s-a statuat în mod categoric prin decizia nr.7677/14.12.2001 pronunțată de cea mai înaltă instanță Curtea Supremă de Justiție prin următoarea constatare: "Probele administrate în cauză (probe ce au fost administrate și în prezentul dosar ) demonstrează fără dubiu că reclamanta este proprietara spațiului comercial în suprafață de 28,602situat în B,-,.1A cu acces prin scara din B 1B".
Astfel fiind, pentru toate cele arătate mai sus dreptul de proprietate al reclamantei asupra spațiului în discuție este de necontestat, că reclamanta - ARTĂ ȘI SA este proprietara spațiului ce face obiectul cauzei așa cum a fost menționat și în consecință soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta ROMANIAN CO. cu sediul în B,-,.1B, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr. 9886 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SI cu sediul în B, nr.16-20, sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.Jud. - 24.11.2009
4 ex.
Tehnored. - E - 30.11.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
