Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 918/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.918R
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1064 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL prin lichidator.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de lichidatorul judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Apărătorul recurentei depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Se solicită de către lichidatorul intimatei d-na. încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Apărătorul recurentei nu se opune probei cu înscrisuri.
Se administrează proba cu înscrisuri de către intimată referitor la faptul că cele două cauze în raport cu care s-a pus problema suspendării în temeiul art.244 pr.civ. în una dintre ele a intervenit soluționarea irevocabilă, iar cealaltă a fost repusă pe rol cu termen de judecată pe 19.06.2009, înscrisuri care se comunică și recurentei în copie.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, în complet legal constituit, având în vedere faptul că instanța la judecata la fond a cauzei nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv art.304 pct.1 pr.civ. De asemenea, consideră că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art.105 alin.2 pr.civ. motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. La fila 109 din dosarul de fond este depusă o cerere de către recurentă, prin avocat, în care s-a indicat sediul ales, la cabinetul de avocat și adresa însă nu a fost citată la acest sediu. Mai mult, hotărârea recurată a fost dată și cu încălcarea art.304 pct.9 pr.civ. deoarece în mod legal s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.244 pct.1 și 2.pr.civ. până la soluționarea dosarului penal - al Tribunalului București și a dosarului 1382/2005 al Curții de APEL BUCUREȘTI, iar la data pronunțării hotărârii recurate nici unul din aceste dosare nu erau soluționate.
Lichidatorul societății intimate solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Cu privire la necompetenta judecătorului sindic solicită respingerea acestui motiv de recurs, având în vedere că la fond judecătorul nu s-a pronunțat pe cererea reconvențională, cauza fiind trimisă spre rejudecare tocmai pe acest aspect.
Cu privire la incorecta citare a pârâtei, solicită respingerea acestui motiv de recurs, deoarece în fond, după casare nu și-a indicat nici un alt sediu, iar avocatul din recurs nu a avut delegație și la judecata în fond după casare, pârâta nemodificându-și sediul la registrul comerțului.
Cu privire la suspendarea prezentului dosar până la soluționarea celorlalte două dosare, susține că dosarul penal era soluționat în mod definitiv la data pronunțării sentinței recurate, dar în recurs instanța supremă a casat hotărârile și a trimis cauza spre rejudecare. Cu privire la procesul comercial însăși pârâta a repus acest dosar pe rol, în consecință are cunoștință de toate aceste dosare.
CURTEA
Prin acțiunea formulată la data de 30.11.2005 astfel cum a fost precizată la 25.01.2006 și înregistrată în dosarul nr.1337/2005 (număr nou -) la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contextul derulării pe rolul acestei instanțe în dosarul nr.8162/2000 a procedurii falimentului - SRL, această societate prin lichidatorul judiciar a chemat în judecată pârâta - Project Departament SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, sector 1, pentru lipsa titlului locativ, precum și obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință începând cu data de 16.02.2005.
Pârâta - Project Departament SRL a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor sau a sporului de valoare aduse imobilului precum și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în favoarea sa până la plata contravalorii îmbunătățirilor.
Prin cererea formulată în cauză la 08.02.2006 reclamanta și-a precizat capătul doi din cerere, estimând contravaloarea lipsei de folosință la 1.000 EURO lunar, respectiv suma totală de 1.200 EURO pe perioada celor 12 luni care au trecut de la pronunțarea sentinței nr.295/16.02.2005 prin care Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a anulat contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul dintre societatea reclamantă și pârâtă, urmând ca suma totală să fie calculată de un expert contabil.
Prin sentința comercială nr.3695 pronunțată la 17.09.2008 în dosarul nr.- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu și a obligat pârâta la plata sumei de 12.000 EURO, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că pârâta a ocupat fără nici un drept imobilul, ca urmare a anulări contractului de vânzare-cumpărare nr.1353/27.03.2001 și a lipsit reclamanta de folosința pașnică a imobilului, acțiunea formulată fiind dovedită.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta - Project Departament SRL a declarat recurs.
Prin decizia comercială nr.16R pronunțată la 12.01.2009 în dosarul nr- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că acțiunea în evacuare are caracter subsidiar celei anterioare, prin care s-a obținut anularea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul și în consecință judecătorul sindic este competent să o soluționeze în conformitate cu Legea nr.85/2006.
Pe de altă parte, judecătorul sindic, după repunerea cauzei pe rol, nu a soluționat mai întâi excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare contrar art.137 Cod procedură civilă. De asemenea, nu s-a pronunțat nici asupra cererii reconvenționale.
La rejudecarea cauzei, prin sentința comercială nr.1064 pronunțată la 18.02.2009 în dosarul nr.- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin același judecător sindic, a admis acțiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei din imobil, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 12.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că "în temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă va respinge excepțiile invocate de pârât întrucât imobilul urmează a fi evaluat și valorificat pentru a se achita creanțele creditorilor și prin urmare dreptul colectiv al acestora este protejat de judecătorul sindic în virtutea principiului contractului legalității procedurii prevăzut de Legea nr.85/2006 la care este supusă debitoarea. Excepția inadmisibilității cererii nu poate fi reținută pentru că reclamanta-pârâtă a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin sentința comercială nr.295/2001. Tribunalul reține că pârâta ocupă spațiul în litigiu fără nici un titlu locativ și prin urmare cererea principală urmează a fi admisă în condițiile art.1169-1170 Cod civil. Cererea reconvențională n-a mai fost susținută și nici nu s-a făcut nici o probă cu privire la îmbunătățirile efectuate. Pârâta nu a părăsit imobilul de la data la care a fost notificată".
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta - Project Departament SRL a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând să se dispună casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, în principal în vederea mențineri suspendării judecății până la rămânerea irevocabilă, respectiv, definitivă, în cazul procesului penal, a hotărârilor pronunțate în pricinile care au determinat suspendarea sau în subsidiar, pentru rejudecarea cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat mai întâi, în raport cu prevederile art.304 pct.1 Cod procedură civilă, că la soluționarea cauzei judecătorul sindic a încălcat dispozițiile imperative ale art.12 alin.2 teza I din Legea nr.25/2006 și art.24 alin.1 și art.27 pct.7 Cod procedură civilă, deoarece, fiind în situația rejudecări cauzei după casarea hotărâri în recurs, aceasta nu mai putea fi soluționată de judecătorul sindic care a pronunțat hotărârea casată, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea casată se soluționase cauza pe fond iar nu pe excepție, judecătorul sindic respectiv spunându-și deja părerea asupra pricinii.
S-a mai arătat, în raport cu art.304 pct.5 Cod procedură civilă, că instanța a judecat cauza cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv citarea pârâtei. În condițiile în care în ciclul procesual anterior, atât la judecata în primă instanță cât și la judecata în recurs procedura de citare a pârâtei la adresa din B,-, sector 1, s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat" și în condițiile în care judecata fusese suspendată fără culpa pârâtei instanța avea obligația să pună în vedere reclamantei să afle noul sediu al acesteia în vederea citării. Aceasta cu atât mai mult cu cât imobilul de la adresa menționată a fost pus sub sechestru, administrator al acestuia fiind numit chiar lichidatorul societății reclamante. Mai mult, prin prima cerere de recurs, pârâta și-a ales sediul procesual în B,-,.4, sector 1, adresă la care a solicitat să-i fie comunicate toate actele de procedură ce urmau să fie efectuate.
De asemenea, în raport cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, s-a arătat că prin încheierea de la termenul din 10.05.2006, s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art.244 pct.1 și 2 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului penal - al Tribunalului București - Secția a II-a Penală și a dosarului nr.1382/2005 al Curți de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială. Prin decizia nr.2984R din 04.12.2006 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de suspendare. Dosarul nr.1382/2005 a fost suspendat până la soluționarea dosarului penal nr.-. Din moment ce nici unul dintre dosarele menționate nu a fost soluționat în mod definitiv și irevocabil, repunerea pe rol a cauzei și soluționarea acesteia s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.244 alin.2 Cod procedură civilă, încheierea de suspendare având caracter interlocutoriu și deci leagă instanța, încălcându-se de asemenea și decizia instanței de recurs.
Judecătorul sindic s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale fără să țină cont de probele solicitate de pârâtă sau de înscrisurile depuse la dosar și care dovedeau temeinicia acesteia.
De asemenea, a obligat pârâta la 12.000 EURO în condițiile în care reclamanta nu a administrat nici o probă în dovedirea acestui prejudiciu, judecătorul sindic neintrând în cercetarea fondului cererii principale sau a cererii reconvenționale, ceea ce atrage aplicarea prevederilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.2 teza II din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic care pronunță o hotărâre este incompatibil în soluționarea cauzei, după casarea în recurs a hotărârii respective, cu trimitere spre rejudecare.
În speță, după casarea sentinței nr.3695/17.09.2008 cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit deciziei comerciale nr.16R din 12.01.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, cauza a fost rejudecată de același judecător sindic, care a pronunțat sentința nr.1064/18.02.2009, contrar prevederilor art.12 alin.2 și 24 alin.1, 27 pct.7 Cod procedură civilă. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin sentința nr.3695/17.09.2008 cauza a fost soluționată pe fond iar nu pe excepții. Prin concluziile puse în cauză intimata-reclamantă a susținut că prin sentința nr.3695/17.09.2008 judecătorul sindic nu s-a pronunțat (și) pe cererea reconvențională, cauza fiind trimisă spre rejudecare chiar în raport cu acest motiv. Referitor la această susținere, este de reținut însă că dispozițiile art.12 alin.2 teza II din Legea nr.85/2006, având caracter special, nu disting în ceea ce privește incompatibilitatea asupra motivelor casării cu trimitere spre rejudecare, iar eventuale aspecte, care ar putea fi puse în discuție în raport cu art.149 din Legea nr.85/2006 nu sunt incidente. Oricum, chiar reținându-se caracterul de sine stătător al cererii principale, respectiv, al cererii reconvenționale, intervenise pronunțarea judecătorului cel puțin asupra cererii principale, ceea ce înseamnă că, având în vedere și strânsa legătură cu aceasta a cereri reconvenționale, se justifică astfel nu numai casarea în tot a sentinței dar și incompatibilitatea aceluiași judecător sindic în rejudecarea ambelor cereri. În primul rând însă susținerea intimatei-reclamante este neîntemeiată deoarece în fapt la judecarea cauzei în dosarul nr.- judecătorul sindic s-a pronunțat expres și în legătură cu cererea reconvențională, respingând această cerere ca neîntemeiată, astfel cum rezultă în mod expres din minuta sentinței nr.3695/17.09.2008 consemnată pe fila 106 verso din dosarul menționat, în forma înaintată la instanța de recurs. Omisiunea menționări acestei soluții și în dispozitivul sentinței nr.3695/17.09.2008 nu mai echivalează deci cu o nepronunțare în sine, cel mult fiind aplicabile dispozițiile art.281 Cod procedură civilă. Ceea ce a reținut instanța de recurs în cuprinsul deciziei comerciale nr.16R/12.01.2009 referitor la nepronunțarea asupra cererii reconvenționale, a avut în vedere privarea în fapt a pârâtei de un grad de jurisdicție. Într-adevăr, în considerentele sentinței nr.3695/17.09.2008 referitor la cererea reconvențională s-a reținut că pârâta nu s-a mai prezentat să-și facă apărările privind această cerere, ceea ce contravine realități, în condițiile în care cererea reconvențională a fost motivată iar în susținerea ei se atașează cereri și înscrisuri. Practic în raport cu cele arătate judecătorul sindic a respins cererea reconvențională ca nesusținută, în mod greșit, ceea ce înseamnă că nu a intrat în cercetarea fondului, cu consecința aplicării în cauză și a prevederilor art.312 pct.5 Cod procedură civilă. Aceasta în condițiile în care, pentru pronunțarea deciziei nr.16R/12.01.2009 instanța de recurs a reținut și alte motive de casare, inclusiv dispozițiile art.315 Cod procedură civilă.
Prin urmare, dispozițiile art.12 alin.2 teza II din Legea nr.85/2006, art.24 și 27 pct.7 Cod procedură civilă având natură imperativă, nerespectarea lor în cauză duce la nulitatea absolută a hotărârii respective, aceasta fiind pronunțată de un complet de judecată nelegal constituit (art.304 pct.1 Cod procedură civilă), cu consecința casării.
Printr-un alt motiv de recurs s-a susținut că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cererii principale și a cereri reconvenționale. Într-adevăr, cu privire la primul capăt de cerere din cererea principală judecătorul sindic a menționat în considerentele sentinței recurate doar că "pârâta ocupă spațiul în litigiu fără nici un titlu locativ" și a făcut trimitere la dispozițiile art.1169-1170 Cod civil. Or, formularea menționată a fost redată de reclamantă în petitul cererii de chemare în judecată referitor la evacuare, iar prima instanță nu a motivat în nici un fel de ce a reținut această susținere a reclamantei. În lipsa oricărei motivări, dat fiind că art.1169-1170 cod civil reglementează natura și sarcina probelor, instanța de recurs nu este în măsură să aprecieze asupra temeiniciei și legalități soluției, reținând că, practic, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului sub aspectul în discuție.
De asemenea, în privința celuilalt capăt de cerere, privind contravaloarea lipsei de folosință, judecătorul sindic a reținut doar că pârâta nu a părăsit imobilul de când a fost notificată, iar tribunalul va admite "raportul de urmărire", ceea ce nu se poate aprecia drept o motivare reală sau inteligibilă. În legătură cu cererea reconvențională judecătorul sindic a reținut doar că aceasta nu a mai fost susținută și nici nu s-au administrat probe cu privire la îmbunătățiri, deși instanța era încă legal sesizată pentru soluționarea acestei cereri, și se administrase proba cu înscrisuri de către pârâtul-reclamant. De altfel, prin decizia comercială nr.16R712.01.2009, în raport cu art.315 Cod procedură civilă, se stabilise ca la rejudecare să se procedeze și la administrarea de probe pentru soluționarea cererii reconvenționale, implicând și rolul activ al judecătorului.
În ambele cazuri Curtea reține că susținerile judecătorului reflectă neintrarea în mod real a primei instanțe în cercetarea fondului.
Potrivit art.312 pct.5 Cod procedură civilă în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nelegala citare a pârâtei la judecată în primă instanță, Curtea reține că acesta este nefondat. Indicarea unui sediu ales în recurs a avut valabilitate doar în ceea ce privește judecata în calea de atac, iar nu și pentru rejudecarea după casare cu trimitere.
La judecata în primă instanță în primul ciclu procesual, în raport cu restituirea citației înaintate pârâtei, cu mențiunea schimbării sediului s-a procedat conform dispozițiilor art.94-95 Cod procedură civilă, în condițiile în care nu a rezultat schimbarea adresei sediului social înregistrat în Registrul Comerțului. La rejudecare, fiind vorba de o altă judecată, prevalent pentru citare a rămas sediul social înregistrat la Registrul Comerțului, iar procedura de citare a fost îndeplinită legal. Nici sechestrul asupra imobilului nu implică în mod obligatoriu că sediul social sau de fapt nu s-ar fi menținut în imobilul respectiv. Desigur însă că în cazul în care la rejudecare se va dovedi în fapt neaflarea pârâtei la sediul respectiv se va avea în vedere citarea și în raport cu prevederile art.95 Cod procedură civilă.
În legătură cu motivul de recurs privind suspendarea dispusă în temeiul art.244 Cod procedură civilă, după ce prin încheierea dată la10.05.2006 în dosarul nr.- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a dispus suspendarea cauzei în baza art.244 Cod procedură civilă în raport cu dosarul penal nr.6946/2006 și dosarul nr.1382/2005, iar recursul împotriva încheierii respective a fost respins prin decizia nr.2984R/04.12.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.-, în mod nelegal, printr-o simplă rezoluție din oficiu judecătorul sindic a dispus repunerea cauzei pe rol, deși sub acest aspect trebuia să stabilească termen în vederea pronunțării unei încheieri și să dețină dovezile în sensul că nu mai subzistă integral motivele de suspendare. În continuare, prin decizia comercială nr.16R/12.01.2009 s-a stabilit ca la rejudecare să se verifice dacă subzistă condițiile suspendării în raport cu art.244 alin.2 Cod procedură civilă, dar judecătorul sindic a omis acest aspect, contrar art.315 Cod procedură civilă. în raport cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că în ceea ce privește dosarul penal nr.- nu mai subzistă condițiile suspendării, acesta fiind soluționat în mod definitiv și irevocabil,dar subzistă în ceea ce privește dosarul nr.1382/2005 repus pe rol după o suspendare a judecății. În funcție de acestea, la rejudecarea cauzei tribunalul trebuie să aprecieze, în primul rând, măsura în care la acel moment se mențin sau nu condițiile de suspendare, dispunând printr-o hotărâre în mod corespunzător. În acest sens, în raport cu casările succesive și dispozițiile art.315 alin.2 Cod procedură civilă va stabili termen cu citarea părților.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluționarea excepțiilor invocate în întâmpinarea pârâtei, la care prima instanță a făcut referire în considerentele sentinței recurate dar pronunțarea asupra lor nu se regăsește în practicaua sau dispozitivul acestei sentințe.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea va admite recursul, va casa sentința comercială atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Admite recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1064 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL prin lichidator.
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
