Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA 141/C/2009 -
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de reclamanta-""SRLcu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtăFUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERETcu sediul în O,-, jud. B împotriva ordonanței nr.194/COM din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - ordonanță președințială -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă -""SRL O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.47 din 26.02.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și pentru intimata pârâtă FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET B - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.19 din 09.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 02.03.2009, plus 0,30 lei timbre judiciare, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, precizând că până la sfârșitul dezbaterilor va depune chitanța privind justificarea cheltuielilor solicitate.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond în mod corect a respins cererea de ordonanță președințială, apreciind că nu sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei astfel de cereri. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin ordonanța nr.194/COM din 24 februarie 2009, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în O,-, județul B, cp -, în contradictoriu cu pârâta PENTRU TINERET B, cu sediul în O,-, județul B, cp -.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de închiriere 132 din 27.02.1995. La data de 12.09.2007 pârâta a formulat o acțiune în instanță sub nr. de dosar 3958/COM/2007 prin care a solicitat rezilierea contractului și evacuarea reclamantei din spațiu, acțiune soluționată prin sentința comercială nr.22 din 17.01.2008 prin care s-a admis cererea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea - SRL din spațiu.
PENTRU TINERET a procedat la evacuarea - SRL din spațiu prin executorul judecătoresc. Împotriva acestei hotărâri - SRL a formulat apel care prin decizia nr. 12/2009-A/ a admis apelul și a dispus respingerea cererii de reziliere și de evacuare.
Potrivit art.581 Cod procedură civilă, "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara -".
Din textul de lege menționat mai sus rezultă că pentru a fi admisă o cerere pe calea ordonanței președințiale este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: urgența luării unei astfel de măsuri, vremelnicia măsurii și neprejudicierea fondului cauzei.
În speță, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat mai sus, atât sub aspectul urgenței, invocată de reclamantă, respectiv al preîntâmpinării pierderii unui drept ca efect al lipsei de folosință a bunurilor și prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, cât si a condiției privind vremelnicia luării unei asemenea măsuri.
În ce privește primul aspect s-a reținut că, reclamanta are la îndemână calea dreptului comun pentru recuperarea eventualelor prejudicii ce i s-ar cauza ca urmare a derulării raporturilor comerciale dintre părți întemeiate pe contractele menționate mai sus, iar sub cel de-al doilea aspect, măsura ar fi definitivă și nu, lăsând astfel fără obiect acțiunea de drept comun promovată de reclamantă.
Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal și corespunzător timbrat a declarat recurs reclamanta - "" SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, să se dispună reintegrarea sa în spațiu și evacuarea pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, arată că la data de 27 februarie 1995 încheiat cu Fundația Română de Tineret B un contract de închiriere pe o durată de 20 de ani asupra imobilului compus din Hotelul Situat în O,-, cu toate încăperile aferente acestuia, respectiv încăperile de la mezanin, parter și etaj, spații trecute în contractul de închiriere, recurenta având dreptul potrivit acestui contract să subînchirieze o parte din spațiu.
În anul 2000 cumpărat acest imobil, încheind cu pârâta un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, având dată certă, motiv pentru care a investit peste 9 miliarde de lei vechi.
Arată că, unii membri ai conducerii Fundației, având probabil interese personale cu privire la acest imobil, nu numai că, cu toate investițiile ei, au refuzat să se prezinte la notariat să semneze contractul autentic, dar au și înaintat o acțiune de reziliere a contractului de închiriere, în dosarul nr.3958/COM/2007 și prin sentința comercială nr.22 din 17.01.2008 s-a admis cererea și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea sa din spațiu.
Fundația, arată recurenta, își valorifică această hotărâre și prin executorul judecătoresc, în data de 9 aprilie 2008 procedând la evacuarea sa din spațiu, respectiv scoaterea mobilierului din camere, a televizoarelor, a lenjeriei și a altor bunuri, ocazie cu care o parte importantă din bunuri sau distrus și continuă să se distrugă, neavând un spațiu adecvat pentru depozitare.
Învederează că, a atacat această hotărâre cu apel la Curtea de Apel Oradea și prin decizia nr.12/2009 - A/C din dosarul nr.- s-a admis apelul și s-a dispus respingerea cererii de reziliere a contractului de închiriere și a cererii de evacuare.
Deși nu s-a cerut din culpă cu ocazia apelului reintegrarea sa în spațiu, arată că în baza acestei decizii, contractul său este valid, deci poate să folosească spațiul închiriat, dar dat fiind faptul că Fundația refuză de bună voie să execute această decizie, a formulat cererea de ordonanță președințială în ideea de a avea un titlu în baza căruia să întoarcă executarea și să fie reintegrată în spațiu cu evacuarea lor.
Cu toate că are această decizie, pentru a nu fi nici un motiv de respingere a cererii sale, arată că a înaintat și o acțiune de drept comun de reintegrare în spațiu și evacuare a pârâților în dosarul civil nr- a Tribunalului Bihor cu termen de judecată pe data de 8 aprilie 2009.
La primul termen după dezbaterea în fond a cererii, cauza s-a redeschis pentru a se pune în discuție un contract de închiriere dintre pârâtă și un fost subchiriaș de al recurentei.
Arată recurenta că, dat fiind faptul că ea a înscris în CF contractul de închiriere, situație pe care ambele părți a cunoscut-o, ambii fiind de rea credință, deoarece auz știut că sentința lor nu este definitivă și irevocabilă, a înaintat o acțiune în dosarul nr- a Tribunalului Bihor de constatare a nulității absolute a acelui contract, acțiune a cărei copie a depus-o la dosar.
Cu toate că, a motivat în scris și a susținut oral, cu ocazia fondului, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, cu atâta mai mult cu cât are și decizia nr.12/2009 a Curții de Apel Oradea, în baza căreia are dreptul dă întoarcă executarea, arată că, instanța în mod neîntemeiat a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile sub aspectul urgenței și a vremelniciei, situație față de cerea a respins cererea sa, lipsind astfel de eficiență decizia amintită.
Prin soluția instanței de fond, pe care o consideră lipsită de temei legal, instanța a dat dovadă de superficialitate în cunoașterea practicii judiciare și mai ales a instituției întoarcerii executării, situație în care nici nu se cere motivarea urgenței.
În momentul de față, arată recurenta că, este în situația în care a executată în baza unui titlu care ulterior a fost desființat, caz în care potrivit art.379/1 toate actele de executare efectuate în baza acelui titlu sunt desființate de drept, dispozițiile art.404/1 - 404/3 fiind aplicabile.
Conform art.379/1 Cod procedură civilă, desființarea titlului are ca efect desființarea de drept a actelor de executare.
Dat fiind faptul că, a încercat să obțină o sentință prin care să execute o hotărâre judecătorească - decizia nr.12/2009 - pe care o are, potrivit practicii judiciare în materie, admiterea ordonanței nu este condiționată de stabilirea urgenței, deoarece ea rezultă în mod obiectiv din necesitatea înlesnirii executării.
Elementul urgenței este necesar a se constata în cazurile când se cere a se da o ordonanță președințială pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, dar nu și atunci când se cere înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi la executare, scopul urmărit de lege fiind de a asigura imediata executare a titlurilor, evitându-se întârzierile și cheltuielile. Prin urmare, în acest caz, admiterea cererii de ordonanță președințială nu este condiționată de stabilirea urgenței.
În ceea ce privește vremelnicia luării unei asemenea măsuri arată că atâta timp cât se știe că ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat, și deci în fapt este posibil ca măsurile luate pe calea ordonanței președințiale să rămână definitive, dacă parte împotriva căreia au fost luate, convingându-se de justețea lor nu mai urmează calea dreptului comun.
Această situație, nu schimbă însă caracterul vremelnic al ordonanței președințiale, în sensul că există posibilitatea discutării fondului dreptului în instanța de drept comun, deci ordonanța își va produce efecte până la pronunțarea unei hotărâri pe fond.
Dat fiind faptul că, atunci când se dă o hotărâre judecătorească, aceasta se dă în baza condițiilor concrete existente la data pronunțării hotărâri și a faptului că, ea a invocat decizia nr.12/2009 a Curți de Apel Oradea, consideră că nu mai este cazul să dezvolte problema aparenței dreptului, deoarece acesta îi este favorabil.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta -""SRL O ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.581 alin.1 Cod procedură civilă"instanța va putea ordina măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea pierderilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Din aceste prevederi legale rezultă cele trei condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului cauzei.
În speță, instanța de fond a reținut corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, atât sub aspectul urgenței, cât și al vremelniciei luării unei măsuri de evacuare și reintegrare a societății reclamante în spațiul închiriat.
Astfel, reclamanta recurentă are posibilitatea recuperări pe dreptul comun a eventualelor prejudicii cauzate în derularea raporturilor comerciale dintre părți întemeiate pe contractul de închiriere nr.132 din 27 februarie 1995, iar pe de altă parte, măsura evacuării intimatei din spațiul pe care îl deține în proprietate are uncaracter definitivși nu vremelnic.
Instanța apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentei cum că, în cazul înlăturării pagubelor ce s-ar ivi cu prilejul executării unei hotărâri judecătorești, admiterea ordonanței nu ar fi condiționată de stabilirea urgenței, care ar rezulta în mod obiectiv din necesitatea înlesnirii executării. Ceea ce solicită recurenta reclamantă, conform Deciziei nr.12 din 27 ianuarie 2009 Curții de Apel Oradea, reprezintă de fapt întoarcerea executării silite, iar instanța consideră ca fiind forțată obținerea întoarcerii executării silite pe calea ordonanței președințiale, deoarece această soluție presupune o interpretare mai largă a cerinței potrivit căreia măsura ordonată trebuie să aibă caracter vremelnic, dându-i-se acestei condiții de admisibilitate un înțeles special în această materie și anume până la restabilirea situației anterioare.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.581 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta -""SRL O va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta - "" SRL, împotriva ordonanței nr.194/COM din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept, 10.04.2009
- jud. fond. -
-tehnoredact. -/
2 ex./13.04.2009
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Filimon Marcela, Blaga Ovidiu
