Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 282/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.282/
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței comerciale nr. 31/18.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul T prin Primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea av. care reprezintă pe reclamanta recurentă și consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Municipiul T prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare, dovada achitării taxelor judiciare de timbru în sumă de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar. Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantei recurente prin reprezentant.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, precizând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.581 proc.cvi. privind urgența cauzei, vremelnicia și neprejudecarea fondului cauzei, cu cheltuieli de judecată în măsura în care sunt dovedite.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca fiind nelegal și nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, precizând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.581 proc.civ.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 31/18.01.2010, pronunțată în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamanta, cu sediul social în T,- Bis, județ T în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T prin Primar, cu sediul în B-dul - nr. 1, Județ T, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun așa cum rezultă din cuprinsul art.581 pr.civ. care prevede că " Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.".
Așa cum răzbate din textul legal citat, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească trei condiții: urgența măsurii solicitate a fi luate pe această cale, vremelnicia acesteia, precum și împrejurarea ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei. Această ultimă condiție, deși nu este prevăzută în mod expres de dispozițiile art.581 pr.civ. decurge atât din condiția referitoare la caracterul vremelnic, precum și din prevederile art.581 alin. 3.pr.civ. conform cărora ordonanța va putea fi dată și atunci când există judecată asupra fondului.
În speță, reclamanta tinde la prelungirea acordului pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nr.2271/08.07.2005 eliberat de Primăria Municipiului T, până la soluționarea fondului.
Acest acorda fost emis în temeiul Legii nr.650/2002 și a vizat activitățile de bar și restaurant ( bar) desfășurate de reclamantă la obiectivul "Baza sportiva și de agrement" situat în T, Zona Stadion, obiectiv ce a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat de părți cu nr.868/23.07.2003 și a actului adițional la acest contract încheiat de părți în anul 2004.
Acordul a fost eliberat pe o perioadă de timp determinată, respectiv până la expirarea contractului de închirie, respectiv în data de 30.09.2009 așa cum rezultă din înscrisuri.
Analizând condițiile cerute de ordonanța președințială prin raportare la situația de fapt astfel cum a fost reținută prin considerentele de mai sus, precum și față de motivele invocate de părți, instanța apreciază că acestea nu se justifică în cauza de față.
În analiza acestor condiții, instanța este chemată să examineze susținerile părților și să "pipăie" drepturile lor, să aprecieze în favoarea căreia dintre părți există dovezi de aparență a dreptului.
Or, în cauză instanța apreciază că aparența de drept este în favoare pârâtului Municipiului
Astfel, contractul de închiriere nr.868/23.07.2003 încheiat pe o perioadă de 1 an, a fost prelungit ulterior, în cursul anului 2004 prin actul adițional nr.1, urmare a HCL nr.325/16.12.2003, pe o perioadă de 5 ani, până la data de 31.07.2009 și din nou prelungit, prin actul adițional nr.2 din 31.07.2009, urmare HCL nr.324/28.07.2009, până la 30.09.2009.
Observând conținutul actului adițional nr.2, se constată că pe lângă prelungirea termenului de închiriere cu 5 ani părțile, reclamanta s-a obligat și la executarea unor lucrări la bunul închiriat, respectiv: dotarea bazinului cu instalație de filtrare-dezinfectare, iluminare, îmbrăcarea cu materiale speciale, lucrări de amenajare a unui bazin pentru copii, dotat, plajă și terenuri de joacă, amenajări spații verzi, ornamentali, irigare automatizată, reparații la clădirile existente.
Reclamanta apreciază că odată ce părțile nu au stabilit un termen pentru edificarea acestor lucrări, un astfel de termen nu poate fi mărginit la cel de 5 ani stabilit pentru locațiune ci la o durată necesară și corespunzătoare realizării acestor lucrări, de a permite astfel reclamantei să uzeze de timpul necesar pentru realizarea acestora cât și de timpul necesar pentru a beneficia de exploatarea bazei sportive și de agrement, în condițiile noii înzestrări lor.
Este adevărat că atât un imobil cât și o lucrare pot face obiectul unei locațiuni, conform art.1410 civ. și că în categoria locațiunii intră și contractul de închiriere, a unui bun imobil sau mobil, dar și contractul de antrepriză, conform art.1413 civ.
Însă, fără ca părțile să stabilească în concret ca în schimbul lucrărilor executate de reclamantă, pârâtul să plătească prețul lor, conform art.1478-1490.civ. aceste lucrări nu par a face obiectul unei antreprize, ele apar mai degrabă cheltuieli utile făcute cu bunul închiriat în ansamblul său, care sporesc valoarea bunului închiriat și care dă dreptul reclamantei să solicite contravaloarea lor însă nu în temeiul unei antreprize.
Instanța apreciază că în actul adițional nr.2 încheiat de părți nu există clauze contradictorii și un echivoc cu privire la termenul locațiunii, nu poate fi vorba de întrepătrunderea celor două clauze însușite de părți prin acest act adițional care să ducă la concluzia că în realitate actul adițional ar fi statuat și o antrepriză, așa cum susține reclamanta, antrepriză ce ar modifica termenul de închiriere de 5 ani într-unul util pentru realizarea lucrărilor la care s-a obligat.
În concluzie, instanța consideră că aparența de drept este în favoarea pârâtului, că reclamanta este debitorul obligației prevăzută de art.1431 civ. de a preda bunului închiriat întrucât locațiunea a încetat conform art.1436 alin.1 civ. prin trecerea termenului stipulat de părți.
În aceste condiții, prelungirea acordului pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nr.2271/08.07.2005 eliberat de Primăria Municipiului T nu poate fi dispus în condițiile în care titularul unui asemenea drept pare a nu mai deține un titlu cu privire la locația vizată pentru a desfășura activității de bar și restaurant ( bar).
Împotriva sentinței comerciale nr. 31/18.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de ordonanța președințiala așa cum a fost ea formulata și precizată, având in vedere următoarele motive:
În fapt, prin acțiunea introductiva s-a solicitat pe cale de ordonanță președințiala prelungirea de drept a tuturor avizelor si autorizațiilor de funcționare necesare ale obiectivului "Baza sportiva si de agrement" situat in T, Zona Stadion, constând din bufet si terasa, sala de popicarie, clădire vestiar cu grupuri sanitare, chioșc, bazin mare, bazin copii, plaja, casa, portar, locuința administrativa, teren sport, alei betonate, platforme betonate, rampa auto metalica, platforma betonata pentru tenis, imobil înscris in CF nr.- T, nr.top 8572/3/1/2, nr.top 8577/2/2 si nr.top.8540/3/2, fără somație, sau trecerea vreunui termen, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei având ca obiect constatarea prelungii termenului de locațiune al bunului mai sus menționat.
La termenul de judecata din data de 15.01.2010 ordonanța președințiala a fost precizata solicitându-se prelungirea doar a Acordului pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nr.2271/08.07.2005.
Se impune precizarea faptului ca instanța de judecata a respins cererea de ordonanța președințiala precizata de către societate ca neîntemeiata.
In opinia lor soluția este vădit netemeinica si nelegala, condițiile prevăzute de art.581 pr.civ fiind îndeplinite în speța de față.
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.868/23.07.2003 in temeiul căruia s-a convenit transmiterea folosinței obiectivului" Baza sportiva si de agrement" descris la art.l, din patrimoniul paratei 1 in posesia reclamantei in schimbul unei chirii, intitulate "pret" de 0,75 lei/mp/luna. Termenul închirierii, potrivit acestui contract, este de 1 an de la data de 01.08.2003.
Acest contract a fost încheiat in urma licitației organizate de parat si in baza îndeplinirii cerințelor " Caietului de sarcini", convenția având regimul juridic tip al contractului de locațiune.
Prin actul adițional la contractul de închiriere nr.868/23.07.2003 și totodată anexa la HCL nr.325/16.12.2003 aceleași parți convin: prelungirea contractului cu o durata de 5 ani si completarea contractului cu fixarea in sarcina reclamantei locatare a obligațiilor impuse prin art.2 din acest act adițional, si anume: datoarea bazinului cu instalație de filtrare-dezinfectare, iluminare, imbracarea cu materiale speciale, lucrări de amenajare a unui bazin pentru copii, dotat, plaja si terenuri de joaca, amenajări spatii verzi, ornamentali, irigare automatizata, reparații la clădirile existente.
Acest act adițional are, așadar, natura juridica dubla: de convenție prin care se prelungește dreptul de folosința a locatarului in schimbul plații prețului folosinței ( art.l) si de atestare a încheierii între părți a unui nou contract si anume de locațiune a unor servicii ce se impuneau a fi realizate în antrepriza reclamantei (art.2).
Acesta din urma convenție, are caracter autonom, independent, de sine stătător deoarece obligațiile reclamantei au în obiect realizarea in regie proprie a lucrărilor desemnate de către parat, iar aceste obligații nu fac parte din categoria angajamentelor specifice pe care si le asuma un chiriaș; îndeplinirea acestor obligații nu era prevăzuta cu titlu de condiții ale " caietului de sarcini" ale închirierii; părțile nu au indicat ca valoarea lucrărilor desemnate de art.2 din actul adițional reprezintă ut singuri sau împreuna cu chiria prețul folosinței obiectivului închiriat; contractul de închiriere si cele doua acte adiționale subsecvente acestuia nu conțin clauze care sa conducă, subiectiv, la ideea ca părțile au înțeles să supună aceste obligații regimului juridic al locațiunii.
Prin urmare articolul 2 din actul adițional consacra încheierea între părți a unei convenții suplimentare si anume de locațiune a lucrărilor in sensul disp.art.1412, 1470 pct.3 civ.
Pentru realizarea lucrărilor prevăzute de art.2 din actul adițional, precum si a altor doua lucrări autorizate de către parata ( terasa de vara si sala de evenimente) părțile nu au stabilit, totodată un termen calendaristic. Un astfel de termen nu poate fi mărginit decât la durata necesara si corespunzătoare realizării in obiect a acestor lucrări, dotări, amenajări si edificii.
Mai mult, din enunțul aceluiași articol rezulta ca realizarea acestor lucrări are drept scop sporirea valorii, confortului si funcționalității obiectivului închiriat ceea ce reflecta voința reala a pârtilor in sensul:
- de a întrebuința contractul de închiriere inițial pentru înzestrarea obiectivului închiriat cu noi dotări, amenajări și edificii ce se vor realiza de reclamanta in termenii actului adițional
- de a permite reclamantei sa uzeze atât de timpul necesar pentru realizarea acestor lucrări, cat si de timpul necesar pentru a beneficia de exploatarea bazei sportive si de agrement, in condițiile noii înzestrări.
Astfel, termenul inițial al locațiunii de 1 an, si cel ulterior de 5 ani, inclusiv ultimul termene de 2 luni, convenit prin al doilea act adițional reflecta, de asemenea, voința reala a pârtilor contractante, asupra duratei angajamentelor asumate de părți, durata care este acordata in raport de specificul obligațiilor asumate, iar nu de tipicul unui contract de închiriere.
In sprijinul acestei constatări, arătam ca termenul de 5 ani cu care a fost prelungit contractul de închiriere a fost doar un termen estimativ, din moment ce nici paratul, nici reclamanta, nu au fost in măsura sa aprecieze exact durata lucrărilor impuse de art.2, motiv pentru care, durata in timp a locațiunii lucrărilor nu a putut fi comensurată printr-o clauza contractuala așezata corespunzător in dreptul obligației de realizare a lucrărilor.
Prin urmare, paratul nu poate invoca termenul de 5 ani fixat atât pentru folosința obiectivului închiriat ab initio prin contractul de închiriere cât și pentru durata termenului contractului de locațiune a lucrărilor, câtă vreme pentru acest din urma acord nu a fost stabilit un termen.
Conform art.l024 civ termenul se prezuma totdeauna ca este stipulat in favoarea debitorului, daca nu rezulta din stipulație contractuala sau din alte circumstanțe ca este convenit si in favoarea creditorului.
În raport cu prev.art.2 din primul act adițional reclamanta are calitate de debitor, întrucât îi revine în sarcina realizarea lucrărilor acolo prevăzute.
În vederea îndeplinirii obligațiilor sale, reclamanta a întrebuințat investiții si capitaluri importante valoric s-a achitat la timp de obligația plații chiriei, a realizat in mare parte lucrările locaționate, astfel ca pârâtul nu îi poate imputa vreo culpa, iar prin aceasta, iminenta încetare a executării angajamentelor contractuale.
În baza contractului de închiriere nr.868/23.07.2003 si a actului adițional nr.l la contractul mai sus menționat, din aceeași data, subscrisa societate s-a obligat la realizarea unor serii de îmbunătățiri la obiectivul "Baza sportiva si de agrement" situat in T, Zona Stadion. Se impune precizarea faptului ca aceste îmbunătățiri care au fost realizate de către societate, exclusiv prin finanțare proprie, se ridica pana în prezent la suma de 594.992 euro.
Mai mult decât atât, având in vedere voința pârtilor de sporire a valorii, confortului și funcționabilității sportive si de agrement, situata in T, zona Stadion se afla in curs de realizare o serie de lucrări constând în " sala de evenimente" a cărei valoare se ridica la de 705.000 euro si "terasa de vara" a cărei valoare se ridica de 21.977 euro.
Prin prelungirea de către parata a contractului de închiriere, prin al doilea act adițonal, doar pana la data de 30.09.2009, si pe cale de consecința a prelungirii autorizațiilor si avizelor doar pana la acea data, subscrisei societăți I se aduc grave si iremediabile prejudicii, prin imposibilitatea folosirii si fructificării obiectivului "Baza sportiva si de agrement" situat in T, Zona Stadion.
Se impune precizarea faptului ca subscrisa societate pune la dispoziție obiectivul "Baza sportiva si de agrement" situat in T, Zona Stadion în beneficiul comunității locale, prin desfășurarea a diverse activități recreative, iar prin închiderea acestei locații in lipsa avizelor si autorizațiilor necesare funcționarii, creează aceste prejudicii indirect și întregii comunități locale in interesul căreia se face exploatarea.
În acest complex pe lângă activitățile recreative s-au desfășurat in interesul comunității si o serie de activități de divertisment, culturale si artistice, care de asemenea nu se mai pot desfășura in lipsa autorizațiilor si avizelor necesare funcționarii, activități care s-au desfășurat pe toata durata anului.
Nu în ultimul rând, așa cum se observă, societate în activul închiriat a învestit sume considerabile de bani pentru sporirea valorii, funcționalității și confortului " sportive si de agrement" situata in T, Zona Stadion, investiție care de abia au fost realizate și care nu s-a amortizat încă.
Prin lipsa autorizațiilor și acordurilor necesare funcționarii sportive si de agrement se aduc grave prejudicii societăți, de ordinul sutelor de mii de euro, suma de bani care a fost investita exclusiv de către subscrisa societate in acest complex si de care nu se poate bucura, prin exploatarea în continuarea a " bazei sportive și de agrement", în scopul de a-și amortiza investițiile făcute.
Vremelnicia măsurii de prelungire de drept a tuturor avizelor si autorizațiilor de funcționare necesare ale obiectivului "Baza sportiva si de agrement" situat in T, Zona Stadion, constând din bufet si terasa, sala de popicarie, clădire vestiar cu grupuri sanitare, chioșc, bazin mare, bazin copii, plaja, casa, portar, locuința administrativa, teren sport, alei betonate, platforme betonate, rampa auto metalica, platforma betonata pentru tenis, imobil înscris in CF nr.- T, nr.top 8572/3/1/2, nr.top 8577/2/2 si nr.top.8540/3/2 este dovedita de formularea de către societate a unei acțiuni de drept comun.
Așa cum se poate remarca și din petitul cererii de ordonanța președințiala societatea a solicitat prelungirea de drept a tuturor avizelor si autorizațiilor de funcționare necesare ale obiectivului "Baza sportiva si de agrement" situat in T, Zona Stadion la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunii de drept comun.
Arătă faptul ca societatea a formulat o acțiune de drept comun.
Pentru a pronunța hotărârea este suficient a cerceta aparența dreptului care potrivit celor afirmate mai sus, evident ca aparține reclamantei.
În cauză pârâtul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nelegal și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civilă nr. 31/18.01.2010 pentru următoarele motive:
Instanța de fond a soluționat în mod corect cererea de ordonanță președințiala prin care s-a solicitat prelungirea de drept a tuturor avizelor și autorizațiilor de funcționare necesare ale obiectivului Baza sportivă și de agrement situat în T Zona Stadion constând în bufet și terasă, sală de popicărie, clădire vestiar cu grupuri sanitare, chioșc, bazin mare, bazin copii, plajă, casa, portar, locuință administrativă, teren sport, alei betonate, platforme betonate, rampă auto metalică, platformă betonată pentru tenis, fără somație sau trecerea vreunui termen, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect constatarea prelungirii termenului de locațiune al bunului mai sus menționat.
Potrivit art. 581 alin. 1.pr.civ. instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârzieri, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
în mod întemeiat s-a stabilit că prezenta cerere nu îndeplinește condițiile imperative ale art. 581.Civ. condiții ce ar trebui îndeplinite în mod cumulativ: urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului cauzei.
Instanța de fond a stabilit că din situația de fapt prezentată și din prisma motivelor invocate de reclamantă, cererea nu se justifică, respingând astfel cererea reclamantei.
În ceea ce privește urgența, aceasta constituie o condiție atât pentru exercitarea cererii cât și pentru admiterea ei. Reclamantul nu se află în nici una din situațiile în care se poate aprecia urgența măsurii prelungirii tuturor avizelor de funcționare a obiectivului " sportivă și de agrement", situat în T, Zona Stadion.
unui pericol care ar putea duce la pierderea sau păgubirea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau o la executare sunt caracteristice procedurii de urgență, or. în această speță nu se identifică. în prezent, o atare situație, respectiv pericolul care să afecteze drepturile reclamantei până la soluționarea fondului dintre părți, dat de prelungirea contractului de închiriere.
De esența procedurii ordonanței președințiale este prezența unui stări de fapt care conține premisele afectării imediate a patrimoniului unei persoane și care trebuie înlăturată vremelnic, până la soluționarea fondului litigiului dintre părți. în prezenta speță este vorba de o stare de fapt eventuală, posibilă chiar probabilă de. îndeplinire însă intr-un viitor îndepărtat.
În concluzie, reclamantul nu face dovada îndeplinirii a nici uneia dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Cu privire la fondul cererii de ordonanță președințiala arată că acordul eliberat de Primăria Municipiului T este pe o perioadă de timp determinată, respectiv până la expirarea contractului de închiriere, adică 30.09.2009. așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art.8 lit.e din contractul de închiriere nr. 868/2003. ce constituie.legea părților": locatarul este;;.: obligat "să elibereze spațiul la încetarea contractului de închiriere prin ajungerea la termen", iar potrivit art.8 lit. g din același contract "la încetarea contractului să predea bunul închiriat în întregime, în stare bună, inclusiv cu îmbunătățirile aduse prin lucrările de întreținere și amenajare executate pe perioada derulării contractului, liber de orice sarcini", fapt ce duce automat la încetarea acordului de funcționare a unității.
Aceste dispoziții legale, trebuie coroborate cu prevederile art. 13 din contract:.în cazul rezilierii sau încetării contractului de închiriere din culpa locatarului, acesta nu va putea emite pretenții privind restituirea sumelor investite pe perioada contractului pentru diferite lucrări de întreținere sau amenajare a spațiului închiriat."
Potrivit art. 1410.civ "locațiunea lucrurilor este un contract prin care una din părțile contractante se îndatorește a lăsa celeilalte folosința unui lucru pentru un timp determinat, drept un preț determinat.", iar prevederile art.948 alin.l pct.2 civ se referă la consimțământul valabil al părții care se obliga. Pentru a fi valabil consimțământul trebuie sa fie liber si neviciat.
In baza acestor prevederi rezulta ca proprietarul, respectiv Primăria Municipiului T "poate" prelungi contractul insa nu este obligat. iar instanța nu se poate substitui voinței juridice a locatorului, impunându-i un consimțământ câta vreme în baza art. 948 alin. 1 pct. 2 între condițiile esențiale este necesar "consimțământul valabil al părții care se obliga" iar pentru a fi valabil, consimțământul trebuie sa fie exprimat liber si neviciat.
Nu exista norma imperativa pentru obligarea pârâtei în calitate de proprietar, la închirierea acestui imobil, așa încât nu se poate impune aceasta obligație printr-o hotărâre judecătoreasca.
In aceste condiții, prelungirea acordului pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nr. 2271/08.07.2005 eliberat de Primăria Municipiului T nu poate fi dispus în condițiile în care titularul unui asemenea drept nu mai deține un titlu cu privire la locația vizată pentru a desfășura activități de bar și restaurant.
Mai mult decât atât. pe lângă acordul emis de Primăria Municipiului T privind desfășurarea activității de bar și restaurant, SC SRL mai desfășoară și alte activități care necesită acorduri de la alte instituții.
Astfel, pentru că reclamanta pune la dispoziția publicului și bazine de înot necesită o autorizație sanitară din partea Direcției de sănătate publică teritorială, în temeiul art. 10 lit. a) din Normele Metodologice din 1 aprilie 2004 de aplicare a OG50/2000.
Potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1030/20.08.2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru funcționarea obiectivelor ce desfășoară activități cu risc pentru sănătatea populației, publicat în Of. nr. 603/01.09.2009. necesită autorizare activitățile cu următoarele coduri:
Potrivit Ordinului Ministrului Sănătății nr. 976/16.12.1998 precizează că: autorizația sanitară se vizează anual (la 12 luni calendaristice).
Societatea reclamantă, exploatând o sală de popicărie. un bufet cu terasă,. o sală de sport, șopron metalic, o locuință administrativă face necesară obținerea unei autorizații de incendiu din partea Inspectoratului Pentru Situații de Urgență r
Având în vedere faptul că reclamanta a solicitat prelungirea tuturor; avizelor și autorizațiilor de funcționare necesare pentru obiectivul Baza sportivă și de agrement situat în T Zona Stadion însă s-a judecat doar în contradictoriu cu instituția noastră, chiar dacă o parte din aceste avize și autorizații sunt emise de alte instituții, prezenta cerere este inadmisibilă.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate în fapt și în drept, a apărărilor ridicate prin întâmpinare, precum și potrivit dispozițiilor art.306 alin.2 și 3041.pro.civ. Curtea constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, prin cererea pentru ordonanță președințială, reclamanta a solicitat instanței să dispună prelungirea acordului pentru desfășurarea exercițiilor comerciale, acord emis de pârât sub nr.2271/08.07.2005, arătând că o astfel de prelungire este necesară pentru a asigura condițiile legale de funcționare ale obiectivului "Baza sportivă și de agrement" aflat în administrarea reclamantei.
Tribunalul, în calitate de primă instanță, a reținut că unele dintre cerințele ordonanței președințiale sunt îndeplinite, mai puțin aparența în drept în favoarea reclamantei, întrucât între reclamantă și pârâtul Municipiul T nu mai există raporturi contractuale de locațiune.
Curtea de Apel, apreciază greșit raționamentul enunțat de către Tribunal, sub aspectul mai sus arătat, deoarece aparența în drept nu izvorăște în speța de față din efectele contractului de închiriere, asupra căruia părțile au o altă judecată, ci din permisiunea la care tinde reclamanta în a obține deplina funcționabilitate a obiectivului comercial pe care îl administrează.
Prin urmare, Curtea relevă că nu este posibilă juxtapunerea a două instituții juridice total independente, și anume a instituției juridice având ca obiect administrarea unui fond de comerț, cum este cel intitulat "Baza sportivă și de agrement", drept de administrare ce aparține exclusiv reclamantei, și dreptul de folosință, constituit prin contract de locațiune, asupra căruia pârâtul intimat are un drept discreționar.
Aparența în dreptul celui care recurge la cererea de ordonanță președințială trebuie identificată în dreptul subiectiv pe care-l evocă titularul unei astfel de cereri, iar în această cauză, dreptul subiectiv se referă la dreptul de a administra un ansamblu de bunuri ce fac parte din fondul său de comerț în conformitate cu destinația economică și comercială a activităților la care se referă fondul de comerț, și totodată potrivit dispozițiilor actelor normative ce reglementează asemenea activități din sfera prestațiilor de servicii către populație.
Acesta era obiectul cererii pentru ordonanță președințială, ceea ce rezultă cu prisosință din cererea introductivă la instanță și precizarea acesteia, din întâmpinarea și precizarea pârâtului intimat și din conținutul acordului pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nr. 2271/08.07.2005, emis de pârâtul intimat Municipiul
În ceea ce privește fundamentarea cererii ordonanței președințiale potrivit art.581 alin.1 proc.civ. Curtea va reține că în mod judicios Tribunalul a arătat sub ce condiții este admisibilă ordonanța președințială, și anume, măsura să fie dictată de prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere. În plus, Curtea mai arată că, măsurile ce se pot dispune pe calea ordonanței președințiale trebuie să mai îndeplinească cerințele caracterului vremelnic și urgent al unor astfel de măsuri, respectiv neevocarea fondului raportului juridic originar născut între părți.
În speță, ordonanța președințială este susținută de necesitatea prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și de necesitatea păstrării unui drept care de asemenea s-ar păgubi prin întârzierea exercițiului său.
Cele două coordonate se referă la: necesitatea existenței acordului pentru funcționarea activităților comerciale desfășurate de reclamantă, în deplină legalitate, acord care cade în competența de emitere a pârâtului; continuitatea dreptului reclamantei în a-și administra propriul fond de comerț, iar împiedicarea exercițiului acestui drept, prin simpla formalitate a refuzului pârâtului de a prelungi autorizația de funcționare, poate conduce la pagube prin simpla întârziere a emiterii acestor autorizații.
Statuând astfel, Curtea de Apel nu are rolul de a desluși legitimitatea motivelor invocate de către pârât pentru a refuza prelungirea acordului administrativ de funcționare, motive care sunt legate de raporturile contractuale locative ale părților, întrucât procedând astfel, într-adevăr s-ar evoca fondul pretențiilor-partes.
În ceea ce privește cerința vremelniciei măsurii de prelungire a acordului, aceasta rezultă din însăși caracterul determinat la o anumită perioadă de timp a unor astfel de autorizații, și în orice caz, acțiunea acordului nu poate trece dincolo de momentul rămânerii irevocabile a judecății pe care o poartă părțile cu privire la ansamblul raporturilor juridice născute între ele, ca urmare a succesiunii celor trei convenții de locațiune și execuție de lucrări și îmbunătățiri asupra obiectivului închiriat.
În fine, urgența măsurii în a se prelungi acordul de exercitate a activităților comerciale este reclamată de necesitatea asigurării continuității activităților comerciale, în caz contrar este evidentă nașterea unor prejudicii rezultând din simpla nefuncționare a obiectivului comercial.
Curtea mai relevă că, deși pârâtul Municipiul Taa rătat în apărările sale că între părți, raporturile locative au expirat, totuși, nu a învederat instanței ce mijloace juridice a întreprins pentru a nu mai permite reclamantei exercițiul activităților comerciale asupra obiectivului comerciale denumit " sportivă și de agrement". Pe de altă parte, Curtea a arătat că, pentru rezolvarea cererii de ordonanță președințiale referitoare la un acord administrativ nu se impune cercetarea raporturilor locative dintre părți, această sarcină revenind instanței de drept comun.
Astfel fiind, urmează a fi admis recursul promovat de către reclamantă pe temeiul art.304 pct.9 proc.civ. și art.3041proc.civ. sens în care se va modifica sentința atacată cu recurs, și se va admite cererea pentru ordonanță președințială, urmând ca pârâtul Municipiul T să fie obligat la prelungirea acordului emis pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nr.2271/08.07.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantei împotriva sentinței comerciale nr. 31/18.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, modifică în tot hotărârea atacată în sensul că admite cererea precizată de ordonanță președințială a reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T prin Primar, și obligă pârâtul la prelungirea acordului pentru desfășurarea activităților comerciale eliberat anterior.
Obligă pârâtul la 6,15 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - DR. - -
GREFIER,
Red.01.03.2010
Tehnored 4 ex.01.03.2010
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
