Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 284/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 284/R/COM
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat, pe calea ordonanței președințiale, de reclamanta Ortodoxă Română - T împotriva sentinței civile nr. 1254/18.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în reprezentarea reclamantei recurente Ortodoxă Română - T și avocat, în reprezentarea pârâtei intimate
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare, întâmpinarea, Statutul societății intimate și un înscris reprezentând plângere împotriva procesului verbal din 07.10.2009. Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantei recurente care arată că nu solicită termen pentru a studia conținutul acesteia și depune copia minutei sentinței civile nr. 43/PI din 21 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr-.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate cu consecința admiterii cererii de ordonanță președințială prin care a solicitat evacuarea din imobilul proprietatea reclamantei situat în T,-, mai precizează că în cauză sunt îndeplinite cele trei condiții prevăzute de art. 581.proc.civ. fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială pentru evacuare, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581.proc.civ. și nu se pune problema pierderii unui drept al recurentei, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1254/18.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea principală formulată de reclamanta Ortodoxă Română - T, cu sediul în T, nr. 5, județul T, în contradictoriu cu pârâta, cu sediul procesual ales în T,-, județul T, ca neîntemeiată. S-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun așa cum rezultă din cuprinsul art. 581.pr.civ. care prevede că "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Așa cum răzbate din textul legal citat, pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească trei condiții: urgența măsurii solicitate a fi luate pe această cale, vremelnicia acesteia, precum și împrejurarea ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei. Această ultimă condiție, deși nu este prevăzută în mod expres de disp. art. 581.pr.civ. decurge atât din condiția referitoare la caracterul vremelnic, precum și din prevederile art. 581 alin. 3.pr.civ. conform cărora ordonanța va putea fi dată și atunci când există judecată asupra fondului.
În principiu, evacuarea definitivă pe calea ordonanței președințiale nu poate fi dispusă, întrucât această măsură nu ar mai avea un caracter vremelnic și ar prejudeca fondul, însă există situații de fapt care impun o asemenea măsură, în ipoteza în care există premisa unei pagube iminente care ar afecta dreptul de proprietate al reclamantului sub aspectul atributului folosinței prin actele abuzive ale pârâtului și care impun înainte de soluționarea fondului dintre părți, evacuarea acestuia.
În speță, reclamanta pârâtă tinde la evacuarea pârâtei reclamante din imobilul situat în T,-, județul T, spațiu ce face obiectul contractului de închiriere nr. 28/31.08.1999, încheiat de părți pe o perioadă de 15 ani cu o chirie lunară de 750 USD, întrucât acesta se află într-o stare avansată de degradare care impune luarea unor măsuri urgente de reparație și care nu pot fi efectuate datorită refuzului pârâtei reclamante de a-l elibera.
Dacă starea de degradare a imobilului situat la adresa de mai sus și măsurile urgente pentru reparațiile rezultă din înscrisurile depuse, instanța constată însă că nu s-a făcut dovada faptului că pârâta reclamantă a generat această stare de fapt și că refuză în mod nejustificat predarea spațiului pentru efectuarea reparaților necesare.
Astfel, reclamanta pârâtă a precizat că înțelege să folosească în dovedirea cererii ca mijloc de probă doar înscrisurile și îndeosebi procesul verbal de control nr. 16583/03.11.2009 încheiat de Inspectoratul de Stat în Construcții.
Din acest înscris rezultă că imobilul ce face obiectul contractului de închiriere are o vechime de aproximativ 100 ani și că în perioada mai - iunie 2009 au fost efectuate intervenții la acoperiș, înlăturându-se învelitoarea aferentă (țigla) și introducându-se elemente noi structurale la șarpantă însă datorită lipsei învelitorii și din cauza precipitaților, tavanul clădirii dar și elementele de rezistență din planșeu au suferit degradări mari care pun în pericol integritatea corporală oamenilor. De asemenea, s-au produs degradări la elementele de rezistență ale clădiri fapt ce constituie infracțiune conform art. 31 din Legea nr. 10/1995. În același timp, inspectorii de specialitate au constatat că au fost încălcate prevederile Legii nr.50/1991, deoarece lucrările au fost efectuate fără autorizație de construire, deoarece s-a modificat forma acoperișului. Organele de inspecție au luat ca măsuri, interzicerea oricărei activități în interiorul clădirii precum și izolarea acesteia la exterior pentru evitarea unor accidente cu consecințe grave și efectuarea unei expertize tehnice de către un inspector autorizat.
Pe de o parte, nu rezultă din acest înscris că pârâta reclamantă a săvârșit acte abuzive și samavolnice care au dus la degradarea imobilului, iar pe de altă parte rezultă din acest înscris că reclamanta pârâtă este cea care a inițiat lucrările de refacere a acoperișului cu efectuarea unor modificări care necesitau însă autorizație de construire, aspect care a generat intervenția inspectorilor de specialitate și stoparea continuării lucrărilor.
Dacă aceste lucrări au fost sau nu necesare și urgente și au fost generate de cauze obiective (vechimea imobilului) sau subiective (neîndeplinirea de către pârâta reclamantă a obligației contractuale prevăzută de art. 5 alin. 2 din contract, respectiv de efectuare a reparaților care se impun pe perioada închirierii în așa fel încât imobilul să fie păstrat în condiții bune în vederea folosirii pe o perioadă îndelungată) nu rezultă din înscrisul respectiv dar nici din alte înscrisuri depuse la dosar, urmând a fi analizate pe fondul raportului dintre părți și care are ca obiect rezilierea contractului de închiriere, evacuarea pârâtei reclamante și pretenții.
Așadar, cauza pagubei iminente care ar impune eliberarea imobilului pe care pârâta reclamantă îl deține cu titlu până la proba contrară, nu conține fapte obiective sau subiective ale acesteia astfel că reclamanta nu este îndrituită să solicite și să obțină pe calea ordonanței președințiale evacuarea.
Analizând cererea reconvențională, instanța a găsit-o, de asemenea, neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Obligarea reclamantei pârâte la executarea în regim de urgență a lucrărilor de acoperire a imobilului din litigiu în care funcționează pârâta reclamantă nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale, întrucât această activitate este circumscrisă obligațiilor legale impuse prin procesul verbal de control nr. 16583/03.11.2009 încheiat de Inspectoratul de Stat în Construcții, respectiv de efectuarea unei expertize tehnice de către un inspector autorizat și realizarea măsurilor dispuse prin aceasta pe baza autorizații de construire, înscrisuri ce nu au fost obținute până în acest moment sau, dacă au fost obținute, ele nu au fost aduse la cunoștința instanței.
O soluție contrară, ar presupune obligarea reclamantei pârâte la efectuarea unor lucrări în regim de urgență fără respectarea dispozițiilor legale în materia disciplinei în construcție, respectiv eludarea unor acte normative prin intermediul unei hotărâri judecătorești, soluție inadmisibilă.
Este adevărat că părțile se află în prezent într-un moment critic dat de starea fizică a imobilului care le afectează drepturile,jus fruendiși jus abutendi în ce o privește pe reclamanta pârâtă șijus utendiîn ce o privește pe pârâta reclamantă, însă instanța consideră pentru argumentele expuse mai sus că măsurile care se impun pentru înlăturarea acestei stări de fapt nu pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale, ci pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Ortodoxă Română - T, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate cu consecința admiterii cererii de ordonanță președințială prin care a solicitat evacuarea din imobilul proprietatea reclamantei situat în T,-.
În motivare, reclamanta recurentă arată că cererea s-a întemeiat pe prevederile art. 581 și 582.proc.civ. fiind o cerere perfect întemeiată dacă se au în vedere motivele ce au determinat societatea reclamantă să promoveze acțiunea. Întrucât pe rolul Tribunalului Timiș există o acțiune introdusă de reclamantă împotriva intimatei, acțiune ce are ca obiect și evacuarea acesteia din imobilul ocupat și întrucât imobilul se află într-o avansată stare de degradare, fiind necesare a fi luate măsuri urgente de către reclamanta recurentă, a considerat întemeiată promovarea unei cereri de ordonanță președințială în vederea evacuării de urgență a locatarului.
Reclamanta recurentă arată că, prin acțiunea introdusă la Tribunalul Timiș, în data de 30.09.2009, ce face obiectul dosarului nr-, a chemat intimata în judecată în vederea constatării rezilierii de drept a contractului de închiriere nr. 28/31.08.1999, ce avea ca obiect închirierea imobilului situat în T,-, plata chiriei restante, precum și evacuarea acesteia din acest imobil. Această acțiune a fost introdusă urmare a faptului că intimata, în calitate de locatar al imobilului menționat, nu a înțeles să-și îndeplinească principala obligație și anume aceea de a achita prețul locațiunii (chiria).
Având în vedere că obligația de plată a chiriei este una din principalele obligații ale locatarului, cât și faptul că Ortodoxă Română - T nu-și atinge scopul pentru care a fost încheiat contractul (cap.7), acela de a finanța întreținerea și reparațiile unui bun sacru și anume Parohiei, a introdus acțiunea în constatarea rezilierii contractului de închiriere, precum și solicitarea de evacuare a intimatei.
Recurenta arată că evacuarea este o măsură ce reclamă a fi luată cu maximă urgență în prezentul caz întrucât imobilul în discuție se află într-o avansată stare de degradare și este necesar a fi luate măsuri urgente de către reclamanta recurentă în calitate de proprietar al imobilului.
Astfel, prin procesul-verbal de control nr. 16.583/03.11.2009, Inspectoratul de Stat în Construcții, realizând un control la imobilul situat în T,-, a constatat starea jalnică în care se află imobilul cu o vechime de circa 100 ani și a dispus o serie de măsuri.
În urma încheierii acestui proces-verbal de control și în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor ce se impun a fi luate de urgență, reclamanta recurentă a notificat intimata prin adresa nr. 158/05.11.2009 să evacueze de urgență imobilul pe care în prezent îl ocupă în mod abuziv, fără titlu, însă aceasta refuză în continuare să se conformeze. Mai mult, a fost întocmit procesul-verbal nr. -/07.10.2009 care face dovada faptului că intimatei i-a fost aplicată sancțiunea suspendării activității până la intrarea în legalitate pe motiv că în urma inspecției efectuate de organele de control în materie comercială din cadrul Primăriei T au fost depistați că desfășoară activități comerciale fără a deține autorizație de funcționare, situație ilegală în care pârâta persistă până în prezent. Așadar, pentru a preveni continuarea actelor abuzive și sporirea prejudiciului adus recurentei, se impune, ca măsură provizorie, până la soluționarea acțiunii de drept comun ce formează obiectului dosarului înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, evacuarea pârâtei din imobilul reclamantei cu atât mai mult cu cât își desfășoară activitatea în mod ilegal (fără autorizație de funcționare).
Recurenta apreciază că sunt întrunite cumulativ toate cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale așa cum sunt ele prevăzute de art. 581 alin.1 proc.civ. respectiv urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia.
Măsura evacuării de urgență a pârâtei a fost dispusă de specialiștii din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții prin procesul verbal de control nr. 16583/03.11.2009 întocmit cu ocazia inspecției efectuate la fața locului când s-a constatat starea avansată de degradare a imobilului, reclamantei fiindu-i impusă luarea imediată a măsurii "interzicerii oricăror activități în interiorul clădirii", precum și izolarea clădirii la exterior pentru evitarea unor accidente cu consecințe grave, apreciind că există posibilitatea reală a producerii unor pagube iminente.
Condiția neprejudicierii fondului este de asemenea îndeplinită în opinia recurentei, în sensul că pe calea ordonanței președințiale pe care a formulat-o nu a căutat ca instanța investită cu judecarea acesteia să intre în cercetarea fondului, ci doar să dispună o măsură care se impune și care ar limita prejudiciul produs reclamantei, ceea ce nicidecum nu ar putea echivala cu prejudecarea fondului cauzei. În această cauză, instanța se poate pronunța fără a cerceta fondul, respectiv fără să examineze titlul în baza căruia e deținut imobilul și validitatea lui, așadar soluția ce va fi pronunțată nu antamează fondul cauzei.
În ceea ce privește vremelnicia reclamanta recurentă, amintind că a formulat acțiune de drept comun ce formează obiectul dosarului înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, rezultă că cererea formulată îndeplinește și această condiție și pentru faptul că măsura pronunțată într-o ordonanță președințială are caracter vremelnic, hotărârea dată de instanța investită cu judecarea prezentei cereri nu are autoritate de lucru judecat în privința acelorași aspecte invocate pe calea acțiunii de drept comun, iar la data pronunțării hotărârii de către instanța investită deja hotărârea din prezenta ordonanță președințială își încetează efectele, măsura dispusă prin aceasta dobândind fără echivoc un caracter vremelnic.
Recurenta mai arată că prin refuzul intimatei de a elibera imobilul degradat o împiedică să ia măsurile dispuse de către organele de control și în consecință este în imposibilitatea de a pune în siguranță imobilul, existând un pericol imediat și real de producere a unor pagube materiale și vătămări corporale, inclusiv terților, singura cale care se impune a fi urmată este aceea a evacuării pârâtei pe calea ordonanței președințiale.
În prezent, intimata ocupă imobilul fără a mai deține un titlu valabil deoarece reclamanta i-a notificat rezilierea de drept a contractului de închiriere începând cu data de 25.09.2009, urmare a nerespectării obligațiilor acesteia în calitatea ei de locatar.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică
În motivare se arată că hotărârea recurată este absolut legală și temeinică, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581.proc.civ.
Astfel, drepturile reale (inclusiv dreptul la plata chiriei) conferite reclamantei recurente de dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu sunt în nici un fel periclitate sau prejudiciate, prin neevacuarea pârâtei intimate din spațiul închiriat, dimpotrivă plata chiriei pentru folosința acestei locații aduce beneficii substanțiale recurentei, de natură a asigura scopul pentru care recurenta a închiriat acest spațiu, acela al finanțării lucrărilor de refacere și reparație a bunului său sacru, Ortodoxă din.
De asemenea, în cazul nu există nici pericolul producerii unor pagube, urmare a măsurilor provizorii de acoperire cu folii plasticate a imobilului în care funcționează pârâta intimată și a restrângerii activității sale doar în spațiile în care nu există pericolul producerii unor pagube materiale sau vătămări corporale.
Se arată că este nejustificată susținerea recurentei, potrivit căreia intimata nu și-a respectat obligația de plată a chiriei aferente spațiului închiriat, motiv pentru care aceasta a solicitat rezilierea contractului de închiriere nr. 28/31.08.1999 și evacuarea sa din imobil, cereri ce fac obiectul dosarului nr-, câtă vreme în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă în acest sens. De altfel, sub acest aspect, arată intimata, o astfel de hotărâre de evacuare pe cale de ordonanță ar prejudeca fondul cauzei, fiind necesară punerea în discuție a valabilității titlului locativ al pârâtei intimate.
De asemenea, se arată că este nejustificată și susținerea recurentei că intimatei i-ar fi fost suspendată activitatea prin procesul-verbal nr. -/07.10.2009 pe motiv că ar funcționat fără autorizație, câtă vreme împotriva acestui proces-verbal pârâta intimată a formulat plângere ce face obiectul dosarului nr-, cu termen de judecată la 25.0.2010 și atâta timp cât nici sub acest aspect în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Intimata arată că degradarea localului în care funcționează se datorează culpei exclusive a recurentei constând în decopertarea, fără notificarea intimatei, a acoperișului clădirii închiriate și în executarea unor lucrări de refacere a acestui acoperiș fără autorizație de construire și nerespectarea normelor tehnice, așa cum s-a stabilit prin procesul-verbal de control la care face referire recurenta.
Sub acest aspect, arată intimata, cererea recurentei este nu numai abuzivă, întrucât și-o întemeiază pe propria culpă, dar și că, datorită aceleiași culpe, intimata a fost prejudiciată cu daune materiale și beneficiu comercial nerealizat.
Examinând recursul formulat, Curtea constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Curtea reține că între cele două părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 28/31.08.1999 (filele 12-13 din dosarul de fond), pe o durată de 15 ani, începând cu data încheierii contractului, prin care pârâta s-a obligat ca, în schimbul folosirii imobilului proprietatea reclamantei Ortodoxă Română - T, situat în T,-, să-i plătească acesteia o chirie și să suporte toate reparațiile, astfel încât imobilul să fie păstrat în condiții bune, în vederea folosirii acestuia pe o perioadă îndelungată.
Pentru curtea imobilului, chiriașul s-a angajat să plătească o chirie anuală de 600 USD.
La cap. 4 al contractului, părțile au convenit ca, în cazul în care chiriașul nu achită chiria două luni consecutiv, contractul se consideră reziliat de drept, fără a mai fi nevoie de o hotărâre judecătorească.
În speță, prin procesul verbal încheiat în data de 10 septembrie 2009 (fila 10 din dosarul de fond), pârâta, prin administrator, a recunoscut că înregistrează o restanță la plata chiriei pentru teren și a arătat că, din suma de 6.000 USD, pretinsă de către proprietar, a achitat o parte, urmând să facă dovada acestor plăți, iar restul sumei urmează să o achite.
Curtea mai reține că, pe calea dreptului comun, reclamanta Ortodoxă Română - Tas olicitat instanței să se constate rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 28/31.08.1999 și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul de mai sus, pentru neplata chiriei de 6.000 USD, cerere admisă prin sentința civilă nr. 43/PI/21.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Prin procesul verbal de control nr. 16583/03.11.2009, încheiat de Inspectoratul de Stat în Construcții (filele 18-20 din dosarul de fond), s-a constatat că imobilul în cauză a suferit degradări la elemente de rezistență ale planșeului, ceea ce pune în pericol integritatea corporală a oamenilor.
Prin acest proces verbal s-a dispus interzicerea imediată a oricăror activități în interiorul clădirii și izolarea clădirii la exterior pentru evitarea oricăror accidente cu consecințe grave, responsabilă fiind Ortodoxă Română - T, în calitate de proprietar.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că, în virtutea pactului comisoriu expres de ultim grad, conținut de contractul de închiriere, acest contract a fost reziliat de drept, ca urmare a neplății chiriei contractuale, neplată recunoscută chiar de către pârâtă, cu ocazia întâlnirii din data de 10 septembrie 2009. Ca urmare a rezilierii contractului de închiriere, pârâta nu mai poate justifica un titlu valabil pentru a ocupa imobilul proprietatea reclamantei.
În jurisprudența instanței supreme s-a apreciat ca admisibilă folosirea ordonanței președințiale pentru evacuare, în cazul în care, după încetarea raportului juridic, cel ce ocupa spațiul în virtutea unui titlu valabil, îl ocupă, în continuare, în mod abuziv, fără a mai putea justifica un titlu valabil (Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, decizia nr. 217/1995).
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din procesul verbal de control nr. 16583/03.11.2009, încheiat de Inspectoratul de Stat în Construcții, clădirea se află într-o stare avansată de degradare, care pune în grav pericol viața oamenilor, astfel că nu mai este permisă desfășurarea niciunei activități în interior.
De asemenea, trebuie reținut că reclamanta Ortodoxă Română - T, în calitate de proprietar al imobilului, este direct răspunzătoare de orice prejudiciu ce ar putea rezulta din ruina totală sau parțială a imobilului și trebuie să ia măsuri urgente pentru interzicerea oricăror activități în interiorul clădirii și pentru izolarea sa exterioară, ori aceste măsuri nu pot fi luate, în condițiile în care pârâta refuză să evacueze imobilul și, mai mult, desfășoară activități de bar-restaurant, care presupun prezența publicului în clădire.
Pe de altă parte, mai trebuie reținut și faptul că pârâta avea obligația contractuală de a întreține imobilul în cauză, ori numai o neglijare a acestor obligații putea duce la degradarea acoperișului clădirii, fapt ce a generat intervenția proprietarului pentru refacerea acoperișului.
În aceste condiții, în care pârâta nu mai justifică un titlu pentru ocuparea clădirii, iar clădirea este în pericol de prăbușire și necesită reparații urgente, de care este răspunzător proprietarul, Curtea consideră că se impune evacuarea pârâtei din clădire, fiind astfel întrunite toate condițiile cerute de art. 581.proc.civ.
Astfel, urgența și necesitatea prevenirii unei pagube iminente și imposibil de reparat, ca și condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt justificate de cele reținute mai sus: în orice moment clădirea se poate prăbuși, periclitând, prin aceasta, viața și sănătatea oamenilor.
Măsura evacuării este și nu prejudecă fondul litigiului dintre părți, în sensul că se dispune evacuarea temporară a pârâtei, până când litigiul asupra imobilului se tranșează pe calea dreptului comun, existând posibilitatea, pentru pârâtă ca, în cazul în care va câștiga procesul privind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea sa, să poată cere reintegrarea în imobilul în cauză, în virtutea contractului de închiriere.
Vremelnicia presupune ca executarea măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale (în speță, evacuarea) să nu împiedice restabilirea ulterioară, dacă este cazul, a situației de fapt schimbate.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta Ortodoxă Română - T împotriva sentinței civile nr. 1254/18.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că admite cererea de ordonanță președințială formulată și dispune evacuarea de îndată și necondiționată a pârâtei din imobilul situat în T,-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - DR. - -
GREFIER,
Red. /01.03.2010
Tehnored /01.03.2010/4 ex./2 com.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
