Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 45/R/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1045/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL S M, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru pârâții recurenți și avocat în reprezentarea reclamantei intimate.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1045/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - SRL S M, împotriva pârâților și, dispunând ca pârâții, de îndată, fără trecerea vreunui termen să permită reclamantei accesul în imobilul denumit "moară de și depozit de ", situat în comuna M, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul nr- aflat pe rolul Judecătoriei S
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 18368/18369/19.06.2008, având ca obiect "moara de și depozit de ", situată în comuna M, nr. 5, proprietatea pârâților, contract încheiat pentru perioada 01.05.2008 - 30.04.2011. Începând cu data de 29.03.2009, pârâții i-au interzis reclamantei accesul în imobilul închiriat, invocând neplata chiriei la termenul stabilit. Între părți există un litigiu de drept comun pe rolul Judecătoriei SM( -) având ca obiect reintegrarea în imobilul închiriat și obligarea pârâților la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin împiedicarea în desfășurarea activității de morărit, reclamanta susținând că plata chiriei a fost efectuată, pârâții nefiind îndreptățiți să-i blocheze accesul în spațiu.
Prin prisma dispozițiilor art. 581.pr.civ. prima instanță a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele acestui text, respectivurgența măsuriise impune ca o consecință a prejudiciului cauzat în continuare reclamantei prin imposibilitatea de a ajunge la mărfurile și materiile prime stocate în interiorul morii, imposibilitatea de a onora comenzile de produse, de a achita creanțele către furnizorii de materii prime și salariile angajaților, existând posibilitatea de a fi acționată pentru plata penalităților de întârziere pentru neexecutarea la termen a obligațiilor de plată; vremelnicia măsurii vizează caracterul provizoriu de admitere a cererii, până la soluționarea dosarului de fond mai sus indicat, iarneprejudicierea fonduluieste dată de necercetarea în fond a cauzei, ci de luarea unei măsuri vremelnice.
Excepția de necompetență materială a Tribunalului Timișa fost respinsă în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. potrivit cărora, competența de soluționare a cererilor în materie comercială neevaluabilă în bani se soluționează în primă instanță de tribunal, neputându-se reține afirmația reclamantei probată cu exemple de practică judiciară în care obiectul dedus judecății nu îl reprezintă o cerere de ordonanță președințială, ci obligație de a face decurgând din contracte de închiriere pe care ÎCCJ o consideră ca fiind de natură civilă. De altfel, reclamanta nu a declarat recurs împotriva hotărârii prin care judecătoria a declinat competența de soluționare a cererii pendinte în favoarea tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Pârâții recurenți olicită instanței de recurs să constate că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Nelegalitatea sentinței recurate rezidă în faptul că a fost pronunțată de o instanță lipsită de competență materială în a soluționa astfel de cereri, cum în mod corect a susținut-reclamanta, prin poziția exprimată în ședința publică din data de 23.10.2009.
Solicită instanței de recurs să constate că, indiferent de poziția procesuală exprimată de pârâți în fața Judecătoriei S M, cu privire la competența materială a Tribunalului Timiș și de faptul că reclamanta nu a promovat calea de atac a recursului împotriva sentinței prin care Judecătoria SMa declinat competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș, normele de competență după materie sunt de ordine publică, motiv pentru care, Tribunalul avea obligația să își constate necompetența, să constate conflictul negativ de competență și să solicite regulatorul de competență, întrucât, într-adevăr Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că litigiile decurgând din interpretarea sau executarea unui contract de închiriere, sunt de natură civilă, indiferent că poartă între comercianți.
Netemeinicia sentinței recurate rezidă în aceea că instanța de fond a reținut doar motivările reclamantei, fără a analiza apărările pârâților, în contextul soluției pronunțate.
În considerentele sentinței recurate, instanța de fond s-a mulțumit a consemna doar susținerile pârâților, fără însă a proceda la analizarea acestora și la a trage concluzii cu privire la temeinicia lor. Acest mod de a soluționa litigiul dedus judecății, denotă cu evidență neevocarea fondului cauzei, întrucât poziția procesuală expusă de pârâți nu a fost analizată, cum în mod normal și legal, instanța de fond avea obligația să procedeze.
În situația în care, instanța de fond ar fi analizat susținerile pârâți și studia conținutul acțiunii dedusă judecății în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, anexată de reclamantă la cererea de emitere a ordonanței președințiale, concluzia nu putea fi alta, decât că contractul de închiriere încheiat cu reclamanta, a fost reziliat de drept, începând cu data de 29.036.2009, iar desființarea acestuia urmează a fi dispusă tot în cadrul litigiului ce formează obiectul dosarului nr-, cu ocazia soluționării cererii reconvenționale formulată de pârâți, prin care au solicitat acest lucru.
Motivul pentru care instanța de fond nu a analizat apărările pârâți este că ar fi fost pusă în imposibilitatea de a motiva temeinic și legal soluția de admitere a cererii reclamantei, întrucât contractul de închiriere încheiat cu reclamanta, a fost reziliat de drept, începând cu data de 29.03.2009, ca urmare a nerespectării de către reclamantă, a obligației de plată a chiriei la termenele scadente convenite contractual.
Prin sentința atacată, a fost încălcat dreptul pârâților de a dobândi din partea reclamantei, o executare întocmai a obligaților contractuale asumate și a fost ocrotită neexecutarea obligațiilor contractuale din partea reclamantei, fiind astfel nesocotită în mod flagrant voința reală a părților, astfel cum a fost transpusă în cuprinsul clauzei consemnată la CAP.VII pct. 2 din contract.
În drept invocă, invocă dispozițiile art. 304, alin. 1 pct.7-9, art. 3041, art. 312, alin. 1-3, art. 2, alin. 1, lit. a Cod proc. civ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
În privința motivului de recurs ce vizează necompetența materială a primei instanțe ( Tribunalul Timiș ), cu motivarea că litigiile decurgând din interpretarea sau executarea unui contract de închiriere sunt de natură civilă, indiferent dacă poartă între comercianți, Curtea constată că este vădit nefondat, întrucât litigiul dintre cele două părți este unul comercial, neevaluabil în bani.
Examinând raportul juridic dintre părți, raport ce a generat prezentul litigiu, Curtea reține că acesta este unul eminamente comercial, întrucât este încheiat între o societate comercială și două persoane fizice, în vederea exercitării activității comerciale a reclamantei societate comercială.
Astfel, la data de 15.04.2008, între reclamanta - SRL și pârâții și s-a încheiat contractul de închiriere având ca obiect spațiul cu destinație moară de și depozit de, împreună cu construcțiile destinate activităților de depozitare și producție din com., în vederea exploatării acestora de către reclamanta - SRL.
Conform art. 3, pct. 9 Cod comercial, sunt fapte obiective de comerț întreprinderile de fabrici, manufactură și imprimerie. În speță, reclamanta - SRL, care este comerciant, în sensul art. 7 Cod comercial, a închiriat acel spațiu, împreună cu echipamentele, instalațiile și facilitățile de producție pentru a efectua fapte obiective de comerț, fapte care atrag aplicarea legii comerciale (inclusiv în ceea ce privește competența), indiferent cine le prestează.
Având în vedere că acest litigiu comercial nu este evaluabil în bani, Tribunalul Timiș este instanța competentă, potrivit art. 2, pct. 1, lit. a proc.civ.
În ceea ce privește criticile de fond, Curtea reține că nici acestea nu sunt fondate.
Astfel, contractul de închiriere dintre cele două părți a fost încheiat pe o durată de 3 ani, până la data de 30.04.2011, așadar, reclamanta are dreptul de a folosi spațiul închiriat, în condițiile plății chiriei, conform contractului.
În procedura ordonanței președințiale, se poate verifica numai aparența în drept, neputându-se face analize aprofundate ale relațiilor dintre părți. În speță, aparența în drept este în favoarea reclamantei, care a prezentat dovezi rezonabile că a plătit chiria stabilită prin contract.
Analiza titlului în baza căruia reclamanta a solicitat accesul la moara de și la depozit (contractul de închiriere), dacă acesta este sau nu reziliat, în urma unui pact comisoriu expres, implică analize aprofundate ale relațiilor contractuale dintre părți, analize ce nu pot fi făcute decât de instanța de drept comun.
Condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, astfel cum sunt prevăzute de art. 581.proc.civ. sunt întrunite în cauză: urgența este dată prin necesitatea reclamantei de a avea acces la moara de și la depozit, unde se află materii prime care erau depozitate sau se aflau în producție; toate aceste materii prime și produse se pot deprecia, astfel că este justificată urgența măsurii dispusă de prima instanță.
De asemenea, este respectată și condiția ca, prin această măsură, să se preîntâmpine o pagubă care nu s-ar mai putea repara sau ar fi greu de reparat. Prin interzicerea accesului la moară și depozit și deprecierea materiei prime și a produselor de morărit se aduc pierderi mari și nejustificate reclamantei. Pretinsa neplată a chiriei nu poate atrage decât rezilierea contractului de închiriere, cu daune interese, însă nu poate justifica împiedicarea reclamantei de a lua măsuri pentru conservarea materiilor prime și a produselor de morărit și pentru a finaliza procesul de producție început.
În ceea ce privește condițiile vremelniciei și neprejudecării fondului, Curtea constată că și acestea sunt întrunite: măsura dispusă de prima instanță este (temporară), până la tranșarea litigiului dintre părți, pe calea dreptului comun și nici nu tranșează definitiv litigiul în favoarea uneia dintre părți, acest lucru revenind instanței de drept comun, învestită cu soluționarea dosarului nr-.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimatei, întrucât nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1045/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din, 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red. /18.01.2010
Dact. /18.01.2010
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
4 ex./2 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
