Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 997/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.774
Ședința publică de la 18.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.6050/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire avocațială pentru d-na avocat - și delegația sa, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin avocat depune dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La interpelarea Curții, recurenta prin avocat învederează că nu există pe rolul instanței nici un dosar de fond privind rezilierea contractului și plata daunelor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței atacate, obligarea pârâtei la predarea autoturismului până la lămurirea rapoartelor juridice dintre cele două părți, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 6095 din 16.04.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - S SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâtei la predarea autovehiculelor marca AUDI Q7 3.0 Diesel, înmatriculat sub nr. B-94- proprietatea reclamantei.
Reclamanta a arătat că în calitate de proprietar al autovehiculului a încheiat cu pârâta contractul de închiriere din 13.10.2008 pe termen Protocol - nr.93 și a emis facturi fiscale pentru încasarea chiriei lunare, facturi ce nu au fost achitate în totalitate de către pârâtă.
Reclamanta a mai arătat că a notificat-o pe pârâtă asupra cuantumului debitului restant și asupra rezilierii unilaterale a contractului de închiriere pe termen, începând cu data de 2.02.2009 și a obligării acesteia de restituire a autoturismului închiriat.
A mai arătat reclamanta că există riscul ca autovehiculul proprietatea sa să fie scos din țară sau avariat de pârâtă, producându-i în acest fel pagubă ce nu ar putea fi reparată.
În drept, articolul 581 și următoarele Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 27.03.2009 sub nr-, urmare sentinței comerciale nr. 2790/10.03.2009 prin care Judecătoria Sectorului 3 B și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele articolului 581 Cod procedură civilă privind urgența, reclamanta nefăcând dovada că dreptul său de proprietate asupra autoturismului, ar fi amenințat a se pierde sau că există primejdia producerii unui prejudiciu iminent, ireparabil sau serios ce impune luarea măsurii solicitate fără nici o întârziere,
Urgența, a arătat instanța de fond, trebuie să rezulte din fapte concrete iar nu să existe doar o eventualitate sau o probabilitate a producerii lor, ori prejudiciul pe care l-ar putea suferi reclamanta prin vânzare, scoaterea din țară sau avarierea autorității de către pârâtă este unul eventual și nu iminent, iar paguba pe care ar putea-o suferi reclamanta nu este imposibil de reparat.
Instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei și nici condiția nesoluționării în fond a pricinii, deoarece măsura obligării pârâtei la predarea autoturismului ce a făcut obiectul contractului de închiriere, ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de către reclamantă, are caracter definitiv, motiv pentru care, pentru a putea dispune această măsură se impune a se analiza clauzele contractului de închiriere pe termen - nr. Protocol 93 încheiat între părți la 13.10.2008, o "pipăire" a fondului nefiind suficientă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 28.04.2009.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că este în imposibilitate de a-și exercita unul din atributele conferite de dreptul său de proprietate - posesia, urmărind prin cererea de ordonanță președințială prevenirea unor pagube iminente, vremelnicia măsurii fiind dată de solicitarea recurentei de a-i fi predat autorității până la lămurirea raporturilor juridice dintre cele două societăți.
În drept articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Nu au fost solicitate probe în recurs.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente.
Pe cale de ordonanță președințială nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului dreptului litigios și fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare, ci numai măsuri provizorii care tind să păstreze un drept periclitat prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă.
În speță însă, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt, apreciind în mod corect că pentru a obliga pârâta să predea un bun mobil pe care aceasta îl deține în temeiul unui titlu reprezentat de contractul de închiriere încheiat cu reclamanta, înseamnă a rezolva însuși fondul litigiului, părțile nemaifiind obligate să soluționeze pe calea dreptului comun fondul litigiului care vizează neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate de părți și încetarea raporturilor contractuale înainte de termenul prevăzut în contract, ca o consecință a neîndeplinirii obligației contractuale, pe calea rezilierii unilaterale a contractului, invocată de către recurentă.
Astfel, pentru a putea aprecia dacă se impune restituirea bunului mobil asupra căruia recurenta reclamantă pretinde drepturi de proprietate, instanța trebuia să aprecieze asupra clauzelor contractului de închiriere încheiat între părți, în sensul respectării întocmai a acestora (sau nu) de către părți, îndeosebi de către pârâta - intimată, precum și să interpreteze clauzele contractului, în sensul de a aprecia dacă recurenta era îndreptățită să rezilieze în mod unilateral contractul de închiriere și să solicite restituirea bunului ce făcea obiectul contractului.
Toate aceste aspecte învederate sunt însă imposibil de analizat pe calea sumară a ordonanței președințiale pentru că, după cum corect a reținut instanța de fond, s-ar prejudeca fondul litigiului și încălca, astfel, dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.6050/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
9.06.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
