Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 923/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1086/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 923
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen Mihaela
GREFIER
****************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă - -, împotriva sentinței comerciale nr.5867/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - LEASING -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Curtea, asupra recursului comercial d e față, deliberând constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la 10 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - MOTOR LEASING -, ca instanța, pe cale de ordonanță președințială, să suspende executarea contractului de leasing financiar nr.339F din 7 aprilie 2008 încheiat între părți, cu efectul suspendării dreptului pârâtei de a utiliza biletele la ordin emise de reclamantă pentru plata ratelor de leasing, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii prin care s-a solicitat rezilierea contractului cu daune interese, acțiunea formând obiectul dosarului nr- aflat pe rolul aceleiași instanțe.
Reclamanta a prezentat situația de fapt grefată pe derularea contractului de leasing financiar încheiat cu pârâta, a susținut în esență că și-a îndeplinit propriile obligații contractuale, dar că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de transmitere a dreptului de folosință a bunului ce face obiectul contractului, în această situație singura soluție pentru preîntâmpinarea producerii unui prejudiciu reprezentând-o suspendarea executării contractului de leasing, cu consecința suspendării dreptului locatorului de a încasa biletele la ordin corespunzătoare ratelor de leasing.
Reclamanta a susținut că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Cât privește urgența măsurii, a susținut că în materia executărilor silite doctrina s-a pronunțat în sensul că există urgență ori de câte ori există pericolul creării unei pagube iminente prin continuarea executării, în speță executarea contractului având efecte contrare celor urmărite de părți atâta timp cât scopul contractului nu se poate realiza. Raportat la speță, reclamanta a arătat că măsura suspendării se impune pentru a opri paguba iminentă ce se produce în patrimoniul său prin lipsirea de o valoare ce poate ajunge la peste 13 milioane USD, fără a primi în schimb dreptul de folosință corelativ.
A subliniat împrejurarea că, potrivit scadențarului la contractul de leasing financiar, a pus la dispoziția pârâtei toate cele 48 de bilete la ordin aferente celor 48 de rate de leasing, în prezent pârâta beneficiind fără justă cauză de încasarea în continuare a ratelor de leasing fără aducerea la îndeplinire a propriei obligații corelative și fără ca reclamanta să poată împiedica aceste plăți.
Cât privește vremelnicia măsurii, a susținut că aceasta este evidentă de vreme ce se solicită ca suspendarea să-și producă efectele doar până la data soluționării irevocabile a acțiunii în reziliere și în daune interese.
A arătat și că în cauză nu se poate vorbi despre prejudecarea fondului, întrucât aparența dreptului este în mod evident favorabilă reclamantei raportat la prevederile articolelor 1 și 9 din OG nr. 51/1997. În aceeași ordine de idei, reclamanta a arătat și că, în lipsa exercitării prerogativelor dreptului de folosință asupra bunului contractat, plata ratelor de leasing către pârâtă apare ca lipsită de cauză, cu atât mai mult cu cât până în prezent pârâta locator nici nu a dobândit calitatea de proprietar, acesta fiind motivul pentru care nu i-a pus la dispoziție reclamantei bunul respectiv.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă.
Prin sentința comercială nr. 5867 din 14 aprilie 2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a evocat prevederile articolului 581 Cod procedură civilă ce au fost invocate ca temei juridic al cererii de ordonanță președințială și a reținut că nu este respectată condiția privitoare la prevenirea unei pagube constând în diminuarea patrimoniului cu suma cuprinsă în biletele la ordin, în condițiile în care reclamanta poate obține întoarcerea executării silite în cazul în care suma pentru plata căreia este pornită executarea silită nu este datorată.
Prima instanță a reținut, contrar susținerilor reclamantei, că evitarea unui litigiu având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în temeiul biletelor la ordin nu constituie un temei pentru exercitarea procedurii speciale a ordonanței președințiale, având în vedere că acest tip de acțiuni constituie căi legale pentru acoperirea unui prejudiciu de tipul celui invocat de reclamantă, iar pornirea unei astfel de acțiuni în acest moment nu este iminentă atâta vreme cât nu s-au furnizat indicii cu privire la conduita pârâtei în prezent și nici nu se poate specula asupra comportamentului viitor al acesteia.
Privitor la condiția vremelniciei, a reținut că este îndeplinită atâta vreme cât reclamanta a solicitat ca efectele suspendării executării contractului să se producă numai până la soluționarea cererii sale de reziliere a contractului de leasing.
A reținut că prin luarea măsurii solicitate nu se prejudecă fondul raportului juridic litigios și că reclamanta nu a probat existența litigiului cu acest obiect, astfel că această condiție cerută de lege nu este îndeplinită.
Privitor la aparența dreptului favorabilă reclamantei, invocată în cererea de chemare în judecată, prima instanță a reținut ca neîntemeiată această aserțiune, întrucât reclamanta nu a depus Anexa 2 contractului de leasing financiar, în cuprinsul căreia se regăsesc condițiile de executare a obligației de predare a aeronavei ce incumbă pârâtei ca locator. Or, a reținut prima instanță, conform articolului 3.6.1. litera b din contract, răspunderea locatorului nu poate fi angajată atunci când nerespectarea termenului de predare nu-i este imputabilă, în speță nerezultând din înscrisurile depuse la dosar indiciile unui comportament culpabil al pârâtei.
În fine, a reținut că nu este îndeplinită nici condiția urgenței atâta vreme cât reclamanta a probat că în executarea contractului a emis bilete la ordin în favoarea pârâtei chiar și în primele trei luni ale anului 2009, ultimul dintre ele fiind emis la 11 martie 2009 și având scadența la mai puțin de 3 săptămâni de la data emiterii.
Față de aceste argumente, a apreciat ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a fost declarat recurs motivat din partea reclamantei, recursul fiind înregistrat sub același număr unic la 7 mai 2009 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea prin prisma prevederilor articolelor 304 punctul 9 și 3041Cod procedură civilă, reiterându-se susținerile relative la situația de fapt, la prevederile contractului de leasing, la încălcarea obligațiilor contractuale de către intimata pârâtă și la demersurile judiciare întreprinse de recurenta reclamantă în consecință.
Recurenta a sintetizat considerentele expuse de prima instanță și a criticat hotărârea susținând că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu este îndeplinită condiția urgenței, fundamentându-și concluzia pe o ipoteză fără legătură cu motivarea. A susținut că instanța de fond a ignorat faptul că biletele la ordin pot fi încasate de către pârâtă, ce le are în posesie, fără a fi necesară demararea unei proceduri de executare silită și a reiterat susținerea că a pus la dispoziția intimatei pârâte toate biletele la ordin conform scadențarului la contractul de leasing financiar.
Sub același aspect, recurenta reclamantă a arătat și că argumentele invocate prin cerere nu au fost analizate de instanță, care a elaborat o motivare a hotărârii limitându-se la o ipoteză care nu este actuală.
Un alt argument adus în cadrul acestei prime critici se întemeiază pe susținerea că soluția indicată de instanță în susținerea neîndeplinirii caracterului urgenței nu constituie o cale aptă să împiedice prejudicierea recurentei în caz de continuare a executării contractului. În aceeași ordine de idei, în lipsa ipotezei existenței unei executări silite a biletelor la ordin, recurenta a susținut că nu este întemeiată aserțiunea privitoare la întoarcerea executării silite nici prin prisma dispozițiilor articolului 581 Cod procedură civilă, care fac referire tocmai la prevenirea unei pagube iminente. Calea legală pentru acoperirea prejudiciului invocată de către instanța de fond a fost apreciată de către recurentă ca necorespunzând scopului ordonanței președințiale, anume acela de a evita producerea prejudiciului. În plus, recurenta a susținut că această cale legală nici nu este efectivă, dat fiind faptul că o astfel de procedură judiciară presupune o durată considerabilă de timp și riscul de a fi lipsită de eficiență urmare a insolvabilității debitorului.
Recurenta a criticat argumentația fundamentată pe emiterea de bilete la ordin și în primele luni ale anului 2009 susținând că aceasta nu constituie un temei care să influențeze urgența cererii de suspendare, întrucât prejudiciul și implicit urgența măsurii se apreciază prin raportare la viitor, ulterior luării de către recurenta reclamantă a deciziei de reziliere. A reiterat argumentele expuse în cererea introductivă de instanță privitoare la urgență prin raportare la necesitatea opririi producerii unei pagube iminente, precum și la beneficiul fără justă cauză pe care-l obține intimata pârâtă, care se folosește de preț fără a asigura folosința bunului.
O altă critică vizează considerentele în care instanța a reținut că nu s-a făcut dovada existenței pe rol a acțiunii în reziliere, recurenta reclamantă susținând că această dovadă este anexată la cererea de chemare în judecată.
Cât privește aparența dreptului, a susținut că aceasta este în favoarea recurentei și a reiterat sub acest aspect toate argumentele aduse și în cererea introductivă de instanță.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolelor 582, 299 și următoarele Cod procedură civilă.
La 2 iunie 2009, intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii de preschimbare a termenului de judecată, formulând și apărări ample în fapt și în drept față de motivele de recurs și întemeindu-se pe condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială raportat la specificul raporturilor juridice dintre părți.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Examinând, așa cum a solicitat reclamanta însăși, cauza sub toate aspectele conform articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea va grupa toate criticile aduse în recurs hotărârii primei instanțe și le va răspunde printr-un considerent comun, având în vedere următoarele argumente care vin să complinească motivarea primei instanțe:
Se constată că, stricto sensu, prin cerea de ordonanță președințială se solicită suspendarea executării contractului de leasing financiar nr. 339F din 7 aprilie 2008, încheiat de părțile litigante,numai că finalitatea cererii nu este suspendarea executării tuturor drepturilor și obligațiilor izvorând din acest contract, ci doar executarea biletelor la ordin emise de recurenta-reclamantă pentru plata ratelor de leasing prevăzute în contract.
De esența cererii recurentei este susținerea despre neîndeplinirea de către intimata - pârâtă a obligației corelative de procurare a folosinței bunului asupra căruia poartă contractul de leasing, altfel spus invocarea excepției non adimpleti contractus pe calea procedurii ordonanței președințiale.
Nimic nu ar fi împiedicat-o pe recurenta-reclamantă să uzeze de această excepție în cadrul acestei proceduri speciale și să și obțină efectul specific, respectiv suspendarea executării propriei obligații de plată a redevențelor, desigur în situația în care s-ar dovedi îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, dacă plata redevențelor s-ar fi făcut într-una din modalitățile curente.
Numai că în speță exceptio non adimpleti contractus, chiar dacă ar fi dovedită ca temeinică în condițiile articolelor 1169-1170 Cod civil, nu este de natură a justifica suspendarea executării unor bilete la ordin.
Biletele la ordin, ca titlu de valoare, prezintă caracteristica de încorporare a dreptului în titlu și se caracterizează prin formalism, literalitate și autonomie, ceea ce le permite să circule detașat de raportul obligațional de bază pe care s-au grefat. Aceste concluzii pot fi detașate din interpretarea articolului 61 alineat 1 raportat la articolul 116 din legea nr.58/1934. Ca atare, aceste caracteristici fac ca biletului la ordin, pentru care forța executorie este un element de substanță, să nu i se poate opune exceptio non adimpleti contractus, această excepție vizând exclusiv raportul juridic contractual de bază al părților.
Curtea apreciază că recurenta - reclamantă putea și trebuia să prevadă consecințele pe care legea le leagă de lansarea în circuitul civil a unui titlu de valoare, autonom fiindcă încorporează în el dreptul însuși, după cum putea și trebuia să cunoască faptul că eventualele limitări ale executării și circulației acestui titlu de valoare se pot dispune în condițiile speciale prevăzute de legea nr. 58/1934.
Așadar, dacă partea interesată înțelegea să uzeze de procedura ordonanței președințiale, urgența, vremelnicia și neprejudecării fondului puteau fi invocate numai în raport de legea specială, nu de raporturile contractuale ale părților.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că aspectele invocate în speță de recurenta - reclamantă în sprijinul ideilor de urgență și de neprejudecare a fondului sunt străine de caracterul special al titlului de valoare pentru suspendarea executării căruia se solicită intervenția instanței de judecată.
Cele două condiții de admisibilitate nefiind îndeplinite, așa cum a reținut și instanța de fond (dar pentru alte considerente), soluția de respingere a cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată este legală și temeinică și urmează a fi menținută, Curtea apreciind că nu este incident motivul de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și că nu se impune reformarea hotărârii atacate nici după examinarea cauzei sub toate aspectele, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - -, împotriva sentinței comerciale nr.5867/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - LEASING -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
19.06.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Carmen Mihaela
