Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 927/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1081/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 927
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 4078 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimata prin consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, în baza art. 96 proc.civilă comunică recurentei un exemplar al întâmpinării.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru când recurenta urmează să lectureze întâmpinarea formulată de către intimată.
La a doua strigare a cauzei, recurenta prin consilier juridic, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii în anulare formulată împotriva sentinței arbitrale nr.169 din 04.07.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 145/2008, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor de la dosar.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 15.10.2008, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a formulat acțiune în anulare, în contradictoriu cu intimata SC SA, împotriva sentinței arbitrale nr.169/24.07.2008, pronunțată de Curtea de arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.145/2008, în baza art.364 lit.i Cod procedură civilă.
Prin sentința comercială nr.4078/12.03.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea în anulare formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea de fond, reclamanta intimată a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei și, implicit, inexistența obligației reclamantei de plată a redevenței și a penalităților conform contractului de concesiune nr.1/15.04.2002, urmare a secetei din cursul anului 2003, astfel încât nu au fost probate cerințele art.364 lit.i Cod procedură civilă, acțiunea în constatare conform art.111 Cod procedură civilă fiind admisibilă.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în termenul legal, petenta, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 07.05.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât sentința arbitrală a fost dată cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, respectiv:
Au fost încălcate de către instanța arbitrală dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, prin respingerea excepției inadmisibilității invocate de pârâtă, întrucât acțiunea în constatare este admisibilă doar dacă reclamantul nu are la dispoziție acțiunea în realizare. Sub acest aspect, recurenta a arătat că motivarea instanței arbitrale este greșită, întrucât intimata a avut posibilitatea să declare acțiune în realizare și deja a uzat de acest drept prin formularea contestației la executare împotriva executării silite începută de recurenta din prezenta cauză.
Mai mult, a arătat recurenta, acțiunea de fond vizează constatarea existenței unei situații de fapt, respectiv, a intervenirii calamităților naturale, eveniment considerat de intimată ca fiind forță majoră.
Recurenta a arătat că, în speță, calamitățile naturale nu pot fi considerate ca un eveniment ce determină scutirea de plata redevenței sau diminuarea cuantumului acesteia față de conținutul contractului de concesiune încheiat de părți.
Recurenta a mai arătat că, potrivit acestui contract, intimata era obligată să încheie poliță de asigurare. În plus, intimata a fost despăgubită conform Legi nr.381/2002, despăgubirile acordate acoperind atât cheltuielile făcute cu înființarea culturii și optimizarea ei, cât și subvenționarea primei de asigurare. Ca atare, a constatat că intimata nu datorează despăgubiri în proporția calamitării culturii, înseamnă, a i se acorda o dublă despăgubire pe cale judecătorească.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.364 alin.1 lit.i Cod procedură civilă: "Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive: - i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri oridispoziții imperative ale legii".
Din analiza conținutului acțiunii în anulare formulată, Curtea reține că recurenta a solicitat instanței de fond anularea hotărârii arbitrale, întrucât, în speță, se încalcă dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, care stabilesc imperativ inadmisibilitatea acțiunii în constatare în ipoteza în care creditorul are la îndemână acțiunea în realizare. Ca atare, petenta a apreciat că, întrucât prin acțiunea cu care a fost învestită instanța arbitrală s-a solicitat constatarea unei situații de fapt, în speță, a intervenirii calamităților naturale, în mod greșit această instanță a respins excepția inadmisibilității unei atare acțiuni, invocată de pârâtă, recurenta din prezenta cauză.
Curtea reține că prin acțiunea de fond, reclamanta-intimată a solicitat constatarea inexistenței dreptului de creanță al recurentei-pârâte și, implicit, inexistența obligației corelative a intimatei-reclamante, drept de creanță ce privea plata redevenței de concesiune și a penalităților de întârziere aferente, ca urmare a intervenirii calamităților naturale reprezentate de seceta din anul 2003.
Ca atare, Curtea reține că o atare acțiune se pliază pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă care reglementează drept obiect al acțiunii în constatare, constatarea existenței sau inexistenței unui drept, acțiunea de fond fiind o veritabilăacțiune în constatare negativă, permisă de dispozițiile legale menționate.
Față de cele arătate anterior, Curtea reține că în mod legal instanța de fond a reținut că în speță nu au fost dovedite cerințele impuse de art.364 lit.i Cod procedură civilă, întrucât acțiunea în constatare formulată este admisibilă și, deci, prin respingerea excepției inadmisibilității acțiunii de fond de către instanța arbitrală nu s-au încălcat dispozițiile de excepție ale art.111 Cod procedură civilă, obiectul acțiunii introductive de instanță nefiind constatarea existenței unei situații de fapt, cum greșit învederează recurenta, ci constatarea inexistenței unui drept.
Curtea nu poate reține motivul invocat de recurentă relativ la asimilarea contestației la executare cu acțiunea în realizare la care face trimitere art.111 Cod procedură civilă, întrucât contestația la executare nu are natura juridică a acțiunii în realizarea unui drept de creanță, fiind o cale de atac specifică fazei de executare silită prin care debitorul invocă paralizarea procedurii de executare, prin invocarea unor neregularități formale.
Cât privește celelalte motive de recurs invocate, relative la conținutul propriu-zis al contractului de concesiune și la interpretarea clauzelor acestuia, Curtea reține că, dată fiind procedura specială a acțiunii în anulare a unei sentințe arbitrale și conținutul art.364 Cod procedură civilă pe care aceasta se întemeiază, acestea nu pot fi analizate într-o atare fază procesuală, întrucât vizează apărări de fond.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 și a art.364 Cod procedură civilă raportat la art.111 Cod procedură civilă și art.1169 Cod civil, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.4078 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red. Jud. - 16.06.2009
Tehnored. - 17.06.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
