Spete pretentii comerciale. Decizia 03/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 03/2009
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de pârâta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr. 489/COM din 31 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelanta-pârâtă, consilier juridic, iar pentru intimata-reclamantă -P N, avocat și avocat.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Se depune de către apărătorii intimatei-reclamante înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior, respectiv, contractul de asistență juridică din 01.02.2007 încheiat între avocat și "SRL, două notificări, un proces verbal de conciliere din 14.02.2007 și un proces-verbal din 15.02.2007 al a Acționarilor SA, precum și adresa nr. 85/18.06.2007 a SA, care s-au înmânat apelantei-pârâte.
Consilier juridic pentru apelanta-pârâtă solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de acte.
Apărătorul intimatei apreciază că nu se impune amânarea întrucât înscrisurile reprezintă corespondența purtată de părți.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare pentru ca apelanta-pârâtă să ia cunoștință de înscrisurile ce i-au fost înmânate.
La reluarea cauzei, au răspuns aceleași părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Consilier juridic pentru apelanta-pârâtă arată cu privire la notificările pe care le-a primit astăzi, că acestea, fie că vizează mai puține sume decât cele prevăzute prin acțiune, fie se referă la relațiile dintre " și SRL pe de o parte și SA pe de altă parte, iar procesul verbal din 15.02.2007 nu cuprinde nici o sumă din cele promovate în acțiune. Pe fondul cauzei, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței tribunalului, cu obligarea intimatei la plata sumelor stabilite prin cererea reconvențională, precum și a taxelor de timbru achitate la instanța de fond și în apel.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea apelului, arătând că sub aspectul excepției invocate de apelantă cu privire la neîndeplinirea dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă, apelul este neîntemeiat, întrucât procedura prealabilă efectuată prin procesul verbal de conciliere din 14.02.2007 și reluată prin discuțiile dintre părți la data de 15 februarie 2007, precum și toată corespondența purtată până în luna iulie dovedesc faptul că s-a efectuat procedura prealabilă de conciliere.
Pe fond, referitor la cheltuielile de judecată arată că prin contractul de asistență juridică depus astăzi se poate observa că acest contract a avut ca obiect atât efectuarea procedurii prealabile, cât și redactarea, depunerea și susținerea acțiunii la Tribunalul Neamț, neexistând nici un dubiu asupra calității prestațiilor depuse de avocat. În dosar nu s-a depus nici un document care să ateste achitarea onorariului de avocat.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, respectiv taxa de timbru pentru capetele de cerere pentru care apelanta susține că a recunoscut aceste pretenții prin întâmpinare și nu ar mai fi trebuit ca instanța să dispună obligarea sa la plata acestor sume, invocând art. 275 Cod procedură civilă, apreciază aceste argumente ca netemeinice. Aceasta întrucât chiar dispozițiile art.275 prevăd faptul că partea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dacă a fost pusă în întârziere înainte de chemarea în judecată. Având în vedere că prezenta cauză este de natură comercială, părțile sunt de drept în întârziere. motiv pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere.
Referitor la cererea reconvențională promovată de SA solicită a se observa că capătul de cerere privind majorările de întârziere nu a fost timbrat la fond, instanța nefiind legal învestită și nici nu s-a efectuat procedura de conciliere cu privire la această sumă. Totodată, apreciază că nu pot fi obligați la plata acestor dobânzi, având în vedere că debitul la care au fost calculate s-a stins prin compensare.
Pentru considerentele expuse și pentru motivele dezvoltate în întâmpinare, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței tribunalului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 489/COM/31 iulie 2008 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Neamța fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă LPN în contradictoriu cu pârâta - reclamantă, fiind obligată pârâta - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte sumele de 174.928,63 lei RON, 100.507,51 Euro, reprezentând contravaloare prestări servicii, 42.713,75 lei, reprezentând contravaloare servicii, precum și dobânda legală aferentă fiecărei facturi în parte începând cu data scadenței și până la data pronunțării hotărârii.
A fost respinsă cererea reclamantei - pârâte pentru plata sumelor de 103.205,81 Euro, reprezentând succesiune de credit, 302.260 lei, reprezentând valoarea mașinii nerestituite și pentru suma de 62.354,81 lei, reprezentând plata pentru întârzierea restituirii, precum și cererea pentru obligarea pârâtei - reclamante de a semna și aplica actele de tranzacție și reziliere cu privire la utilajele închiriate sau vândute și de omologare a operațiunilor de retrocedare.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă în contradictoriu cu reclamantă - pârâtă L ROMÂNIA, fiind obligată reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante suma de 56.052,32 lei, reprezentând contravaloarea facturii neachitate.
Totodată, a fost obligată pârâta - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte suma de 14.330,51 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut următoarele:
În urma contractului de prestări servicii de vopsitorie, imprimare și spălare fire acrilice, cu nr. l din 30.06.2004 prestatorul SC SRL a prestat servicii, rămânând neplătite 5 facturi cu rest de plată însumând 50.335, 93 lei pentru servicii prestate și 3 facturi însumând 19.641, 21 lei. Potrivit concluziilor din raportul de expertiză totalul datoriilor pârâtei din acest contract este de 69.641, 21 lei.
În urma contractului cu nr.2 din 3.01.2005 având ca obiect prestări servicii și cota de comisionare export, reclamanta-pârâtă pretinde 100.507,51 euro pentru facturi emise până la 31.12.2007 fără TVA și 101.739, 46 lei pentru facturi emise după 01.01.2008.La acest contract erau operațiuni plătibile în lei dar și în euro. Suma datorată de pârâta reclamantă și neplătită acumulată până la 16.02.2007 exprimată în moneda națională este de 101.739, 46 lei. Datoria în
valută aferentă aceluiași contract este de 100.507, 51 euro conform concluziilor
din raportul de expertiză contabilă și este confirmată de 6 facturi.
În raport de expertiză contabilă se reține existența unei restanțe de 3211,63 lei din factura cu nr.51812/42/30.11.2006 reprezentând chirie utilaje. Se constată că această sumă restantă decurge din contractul de închiriere mașini textile din 30.01.2002 și contractul de închiriere mașini textile din 25.08.2003.La expirarea duratei de închiriere SC SRL nu a mai dorit prelungirea contractelor de închiriere și a solicitat returnarea utilajelor. Au rămas nereturnate două utilaje care nu corespundeau din punct de vedere tehnic cu cele preluate în chirie și în conformitate cu art.6 in contract SC SA are obligația să le plătească sau să le repare.
Suma totală datorată de SC SA decurgând din contractul cu nr. l din 30.06.2004, nr. 2/03.01.2005 precum și din chiria utilajelor este de 174.929, 23 lei.
Conform celor reținute în cuprinsul raportului de expertiză contabilă. pârâta reclamantă SC sa recunoaște datoria totală de 174.929, 23 lei.
Reiese din cele de mai sus-arătate, că pretențiile reclamantei-pârâte cu privire la sumele de 174, 928, 63 lei RON și 100.507, 51 euro sunt întemeiate.
În legătură cu suma de 103.205, 81 euro pretinsă de reclamanta-pârâtă ci rezultând din contractul de cesiune de credit plătibil în lei la cursul BNR al zile de plată, instanța a reținut următoarele:
În cuprinsul raportului de expertiză contabilă s-a constatat existența unui import de utilaje pentru operațiuni de vopsire-imprimare fire textile naturale și acrilice, ce însumează 103.205, 81 euro. italian SC s, trimis utilaje care au fost descărcate, montate și puse în funcțiune în hale de producție din orașul B, în spațiul ce era închiriat de pârâta reclama:.-: SC SA. Aceasta a recepționat și înregistrat în contabilitatea proprie intrarea în gestiune a utilajelor în categoria mijloacelor fixe, însumând 103.205, 81 euro. Pârâta reclamantă a plătit TVA aferent în vamă dar contravaloarea utilajelor nu a achitat-o exportatorului italian,la 28.12.2004 toate aceste utilaje au fost vândute de pârâta reclamantă către reclamanta pârâtă conform facturii cu nr.- din 28.12.2004 cu suma de 4.183.389,00 lei, reprezentând preț plus TVA. Reclamanta pârâtă a propus să deconteze TVA iar pentru sume de 103.205, 84 euro a propus inițial un proces verbal de compensare. Reclamanta pârâtă a achitat suma de 79.479 lei reprezentând TVA prin bancă conform P 1.06.200, 2.06.2005 și 03.06.2005.Compensarea contravalorii de 103.205, 81 euro propusă inițial prin proces verbal a fost respinsă de pârâta reclamantă.
La 29.07.2007 reclamanta pârâtă a înaintat prin executor judecătoresc Contractul de cesiune de creanță, pârâta reclamantă refuzând să îl accepte. In cursul întocmirii raportului de expertiză conform susținerii expertului contabil, pârâta a acceptat în final operarea în contabilitate a contractului de cesiune de creanță pentru suma de 103.205, 81 euro, pe care exportatorul SC s din Italia o avea de încasat de la pârâta reclamantă SC SA, creanța fiind cedată astfel reclamantei pârâte SC SRL. Reclamanta pârâtă a preluat și contabilizat datoria față de SC
Față de cele mai sus arătate, având în vedere că între părți a fost perfectat un contract de cesiune de creanță scadentă acestuia nefiind precizată, instanța a reținut că nu se poate stabili în sarcina pârâtei existența unei datorii scadente de 103.205, 81 euro. Executarea obligațiilor decurgând din contractul de cesiune de creanță urmează a se face conform clauzelor contractuale ale acestuia, fără ca în actuala cauză să se poată dispune obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 103.205,81 euro.
Cu privire la pretențiile referitoare la suma de 302.260,00 RON reprezentând valoarea mașinii nerestituite conform art. 10, din contractul de achiziție, în raportul de expertiză contabilă s- reținut următoarele:
S-a constatat existența unui import temporar de utilaje pentru filatura din aparținând pârâtei - reclamante SC SA. S-au importat două tipuri de utilaje: tip "" și tip "" exportatorul fiind SC din Italia. Prin două contracte utilajele au fost date actuale pârâte reclamante, în regim de subînchiriere: contractul /31.01.2003 cu chirie de 100 euro/an plătibilă trimestrial la cursul zilei și contractul cu chirie 12.000 euro/an cu 1000 euro lunar, plătibilă în lei la cursul zilei. Pârâta - reclamantă avea de respectat obligații contractuale privind întreținerea exploatarea, repararea, eventual plata și restituirea utilajelor.
La expirarea contractului, la 31.12.2006, utilajele au rămas în regim comodat graturi pentru luna ianuarie 2007 în vederea preluării stocului materie primă deja existent în secție. A fost întocmit contract reînnoit între SC SA cu SC SRL în locul SC Italia Utilajele tip au fost ridicate în totalitate de către proprietar rară obiecțiuni. Utilajele tip au fost ridicate de către proprietar numai pârtia, intervenind obiecțiunile de nerespectare a condițiilor contractuale. Ridicarea efectivă s-a făcut conform procesului verbal cu nr.96 din 8.08.2007.Expertul stabilit valoarea de 302.860, 61 lei pe baza facturii în baza căreia s-a făcut importul temporar. Pârâta reclamantă nu recunoaște neîndeplinirea vreun e obligații contractuale care au atrage obligația de plată a acestor utilaje, nu acceptă cumpărarea acestora și solicită eliberarea spațiului.
Cu privire la suma de 302.860, 61 lei pretinsă de reclamanta - pârâtă, la dosar, nu a fost depus contractul referitor la importul temporar de utilaje. De asemenea, nu se face dovada încălcării vreunei obligații contractuale care să atragă obligarea pârâtei reclamante la plata sumei pretinse de reclamanta pârâtă, astfel încât instanța constată că nu se justifică obligarea pârâtei reclamante la plata acestei sume.
Cu privire la suma de 62.354, 00 lei reprezentând plata pentru întârzierea
restituirii mașinii închiriate, instanța constată că această pretenție este accesorie sumei de 302.860, 61 lei. Având în vedere considerente referitoare la faptul că nu se justifică obligarea la plata sumei de 302.860, 61 lei, rezultă că aceeași soluție se impune și pentru suma de 62.354, 00 lei.
Cu privire la suma de 12.000 euro în cuprinsul raportului de expertiza, contabilă s-a reținut depunerea de către reclamanta pârâtă la dispoziția expertului a facturilor care fac dovada obligației de plată a sumei totale -2.713,75 lei(fila 162 dosar).
Cu privire la capătul de cerere referitor la dobânzi, având în vedere prevederile art.43 Cod comercial, instanța constată pretenția întemeiată. Prin precizările la acțiune, reclamanta pârâtă a solicitat ca dobânda să fie achitată până la data sentinței. Prin hotărâre instanța dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data scadenței fiecărei facturi în parte și până la data pronunțării hotărârii. fiecărei dobânzi rămâne în sarcina serviciilor financiare-contabile ale celor două societăți.
Cu privire la cererea reclamantei pârâte de obligare a pârâtei - reclamante să semneze și să aplice actele de tranzacție și reziliere cu privire la utilajele închiriate sau vândute și de omologare a operațiunilor de retrocedare, în cauză nu au fost invocate motive care să justifice obligația de "a face" și nu au fost solicitate nici probe în acest sens, motive pentru care capătul de cerere astfel formulat a fost respins.
Cu privire la cererea reconvențională aceasta de dovedește întemeiată în parte, pentru considerentele care urmează: din de 474.965, 73 lei în cuprinsul raportului de expertiză de arată că se impune a fi exclusă datoria de 418.313, 79 lei înscrisă în factura nr.- din 28.12.2004 precum și suma de 559,58 lei reprezentând factura nr.-/30.09.2006 despre care se arată în raport că a fost plătită în baza hotărârii instanței din 20.11.2007.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta - reclamantă la plata cheltuielilor de judecată. parte din cheltuielile ce vor fi stabilite de instanță numai taxele de timbru aferente capetelor deoarece admise, nu și cele aferente capetelor de cerere respinse. De asemenea a fost inclusă și contravaloarea expertizei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta - reclamantă, legal timbrat cu timbru judiciar în valoare de 10 lei și taxă de timbru - 1439,28 lei, respectiv de 1050,73 lei.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra majorărilor de întârziere și a cheltuielilor de judecată solicitate prin concluziile scrise și nici asupra excepției privind neîndeplinirea dispozițiilor imperative ale prevederilor art. 7201Cod procedură civilă. Pe de altă parte, punctele 1 și 2 din acțiune au fost recunoscute și în consecință, în temeiul art. 275 Cod procedură civilă, nu se impunea obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la suma de 12000 Euro, echivalent în lei 42.713,75 lei s-a susținut că acestea reprezintă cheltuieli de asistență juridică potrivit unor facturi din perioada octombrie 2006 - februarie 2007, în condițiile în care acțiunea a fost promovată la data de 15 noiembrie 2007, iar facturile au fost emise în baza unui contract din 01 februarie 2007.
Legal citată, intimata - reclamantă - pârâtă LPNa fost reprezentată în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea apelului.
S-a susținut, în esență, că din procesul verbal încheiat la data de 27 aprilie 2007 rezultă că apelanta a răspuns invitației de conciliere, exprimându-și punctul de vedere și, în consecință motivul de apel invocat nu este de natură a reforma hotărârea primei instanțe. Referitor la cheltuielile de judecată acordate pentru capetele de cerere 1 și 2 din acțiunea principală, potrivit dispozițiilor art. 275 teza a II- Cod procedură civilă, partea va fi obligată la plata acestora dacă a fost pusă în întârziere înainte de chemarea în judecată, în prezenta cauză debitoarea fiind de drept în întârziere conform dispozițiilor art. 43 Cod comercial, având în vedere natura comercială a cauzei.
Referitor la suma de 42.713,75 lei s- susținut că în baza contractului de asistență juridică permanentă încheiat la data de 01 februarie 2007 au fost emise facturile pentru perioada octombrie 2007 - februarie 2008, enumerarea semnalată de apelantă fiind obiectul unei erori cercetate pe parcurs.
Cu privire la soluționarea cererii reconvenționale s-a susținut că instanța de fond nu a fost legal învestită cu judecarea capătului de cerere referitor la majorările de întârziere care nu a fost timbrat, nefiind îndeplinită procedura concilierii prevăzute de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, iar suma a fost solicitată în lipsa vreunui temei legal, cu atât mai mult cu cât majorările priveau un debit stins prin compensare. S-a susținut, totodată, că instanța de fond nu a fost investită cu cereri privind cheltuielile de judecată, nefiind formulată o cerere în acest sens, iar, pe de altă parte, apelanta, fiind parte căzută în pretenții la judecata în primă instanță nu era îndreptățită la plata acestora.
La solicitarea instanței intimata a depus înscrisuri pentru soluționarea cauzei: contractul de asistență juridică din 01 februarie 2007 încheiat între Cabinetul de Avocatură și LPN, notificările apelantei pentru data de 14 februarie 2007, respectiv de 15.02.2007, procesele verbale încheiate la 14.02.2007, respectiv la 15.02.2007, răspunsul adresat apelantei la data de 24 mai 2007 și adresa 85/18 iunie 2007 emisă de .
Examinând apelul declarat pentru motivele arătate instanța apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cererea privind indicarea cuantumului majorărilor de întârziere a căror plată a solicitat-o, precum și referitoare la cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia judecății în primă instanță a fost formulată de pârâta - reclamantă prin concluziile scrise depuse la instanța de fond, cu consecința neînvestirii legale a instanței. Soluționarea în acest cadru procesual a cererilor menționate reprezintă încălcarea principiului contradictorialității procesului civil, precum și dreptului la apărare, după închiderea dezbaterilor neputând fi formulate cereri noi, având în vedere și condițiile prevăzute de art. 132, 138 Cod procedură civilă pentru întregirea sau modificarea cererii, propunerea de dovezi la prima zi de înfățișare și până la închiderea dezbaterilor.
Nici motivul de apel întemeiat pe nepronunțarea instanței asupra excepției neîndeplinirii procedurii concilierii prevăzută de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, nu este fondat având în vedere, pe de o parte, că referitor la sumele de 174.928,63 lei și 100.507,51 Euro apelanta le-a recunoscut la prima zi de înfățișare, achiesând la pretențiile reclamantei, că referitor la sumele de 103.205,81 Euro, 302.260 lei, 63.354,81 lei instanța de fond a pronunțat o soluție de respingere neatacată de către creditoare, iar suma de 42.713,75 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență juridică ocazionate de relațiile contractuale dintre părțile prezentei cauze. În aceste împrejurări apelanta nu justifică prejudiciul produs prin nepronunțarea instanței asupra excepției invocate. Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelanta - debitoare a fost notificată pentru îndeplinirea procedurii concilierii, referitoare la îndeplinirea obligațiilor rezultate din contractele încheiate între părți, inclusiv din cesiunea creanței deținute de 76, potrivit notificărilor pentru data de 14.02.2007, 15.02.2007, părțile întâlnindu-se și discutând asupra modului de executare a obligațiilor contractuale, fiind încheiate procesele - verbale din 15.02.2007, 27.04.2007.
Referitor la obligația de suportare a cheltuielilor de judecată, corespunzătoare capetelor de cerere admise, stabilită de către instanța de fond, având în vedere natura juridică a prezentei cauze și dispozițiile art. 43 Cod comercial, instanța constată că apelanta - pârâtă era de drept în întârziere pentru obligațiile izvorâte din relațiile comerciale cu reclamanta și, în consecință, sunt incidente dispozițiile art. 275 teza a II-a Cod procedură civilă, ce exceptează la exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată pe pârâtul pus în întârziere anterior chemării în judecată. În consecință, fiind îndeplinite condițiile art. 1079 al. 1 pct. 1 cod civil coroborat cu art. 43 Cod comercial, în mod legal a fost stabilită obligația de plată a cheltuielilor de judecată reglementată expres pentru această situație de excepție de dispozițiile art. 275 teza a II-a Cod procedură civilă.
Cât privește suma de 42.713,75 lei, reprezentând cheltuielile de asistență juridică efectuate de reclamanta LPN, din probatoriul cauzei instanța reține că acestea rezultă din facturile emise în perioada octombrie 2007 - februarie 2008, depuse la filele 103 - 110 din dosarul de fond, facturi întemeiate pe contractul de asistență juridică încheiat la 01 februarie 2007, în vederea efectuării procedurii de conciliere directă cu și pentru redactarea, depunerea și susținerea acțiunii în pretenții în contradictoriu cu apelanta - pârâtă în prezenta cauză. În aceste împrejurări nu este susținută apărarea pârâtei cu privire la emiterea facturilor anterior încheierii contractului de asistență juridică și promovării acțiunii, intimata - reclamantă justificându-și pretențiile formulate prin înscrisurile menționate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va fi respins apelul promovat ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată apelanta, partea căzută în pretenții, la plata către intimată a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat. În ceea ce privește cuantumul acestora, instanța va reține suma de 6.000 lei, rezultând din originalul înscrisurilor depuse în susținere. Referitor la copiile chitanțelor de plată a sumei totale de 5700 lei, instanța constată că nu conțin elemente care să stabilească relația de interdependență cu prezenta cauză, contractul de asistență juridică și factura menționată în cuprinsul acestora nefiind depuse la dosar pentru a atesta că vizează asistența juridică acordată intimatei în legătură cu prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul comercial promovat de apelanta - pârâtă cu sediul în,-, județul împotriva sentinței civile nr. 489/COM din 31 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. - în contradictoriu cu intimata - reclamantă LPN cu sediul în P N,-, -. A,. 3,. 9, județul
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 6.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,08 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Red.
tehnored. 4 ex.
19 ian. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa
