Spete pretentii comerciale. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - PAZĂ ȘI PROTECȚIE SRL împotriva sentinței civile nr. 1502/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - STADT SRL, având ca obiect pretenții - reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimatei depune la dosar concluzii scrise, copie factură și copie extras de cont pentru onorariul de avocat, și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată. Solicită să se țină cont de faptul că adresa nr. 410/04.07.2007 este nesemnată de către această parte, astfel că reprezentanții reclamantei nu o recunosc, dar cu toate acestea prima instanță a considerat-o ca un început de dovadă scrisă, deoarece a fost menționată în registrul de intrări-ieșiri. Chiar dacă ar fi un început de dovadă scrisă, nu rezultă că încetarea contractului s-a făcut prin acea adresă. Referitor la plata celor 10.000 Euro pentru încălcarea art. 24 din contract, arată că a fost angajatul reclamantei, și-a dat demisia din această funcție și apoi a angajat cu începere de la 21.07.2007 la societatea pârâtă, astfel că acordul de voință al acestuia a avut loc atunci când încă mai era angajatul societății reclamante.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1502/PI/2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - Pază și Protecție SRL împotriva pârâtei - Stadt SRL și a obligat reclamanta față de pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea introductivă, reclamanta - Pază Și Protecție SRL Aac hemat în judecată pârâta - Stadt SRL A, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 12.243,19 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada iunie - iulie 2007, la plata sumei de 10.000 Euro prin echivalent în lei, reprezentând despăgubiri acordate, potrivit art. 24 din contract, rezilierea contractului de prestări - servicii de pază nr. 56/20.04.2007 din culpa pârâtei, obligarea pârâtei la plata sumei de 52.685,64 lei reprezentând beneficiul nerealizat de aceasta ca urmare a împiedicării de către pârâtă a derulării contractului de prestări servicii dintre părți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că între părți s-a încheiat la data de 20.04.2007 contractul de prestări servicii de pază nr. 56/2007 pe durată de un an cu posibilitate de prelungire iar pârâta nu și-a executat obligația de plată începând cu luna iunie 2007, astfel că la data formulării acestei acțiuni pârâta datora reclamantei suma de 12.243,19 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 925/01.06.2007 în sumă de 1.640, 29 lei - diferența de 5.000 lei fiind achitată și factura 1121/02.07.2007 în sumă de 6.426 lei și numărul 1141/27.07.2007 în sumă de 4.176,90 lei. S-a mai arătat că pârâta a angajat în calitate de agent de pază un salariat al acesteia și anume pe domnul, însă acest lucru i-a fost expres interzis prin art. 24 din contractul de prestări servicii de pază și daunele interese stabilite de comun acord de către părți pentru nerespectarea acestei interdicții sunt în sumă de 10.000 Euro pe care o pretinde cu titlu de prejudiciu. De asemenea susține că, începând cu 21.07.2007 reprezentanții pârâtei nu au mai permis accesul agenților săi de pază în incinta obiectivului pentru a-și desfășura activitatea ceea ce reprezintă o încălcare a obligațiilor contractuale, ceea ce o îndreptățește să solicite rezilierea contractului din culpa exclusivă a pârâtei și plata de daune interese reprezentând beneficiul nerealizat până la finele contractului, respectiv suma de 38.178 lei + TVA și prezintă modul de calcul al acestei sume, totalul sumei pretinde fiind de 52.685,64 lei.
Pârâta, a formulat întâmpinare în dosarul de fond, prin care a arătat că este de acord cu admiterea primului capăt de cerere și a solicitat respingerea celorlalte capete de cerere ca neîntemeiate, arătând că a încheiat cu reclamanta contract de prestări servicii, că în luna iunie 2007 reprezentanții acesteia au luat legătura cu reprezentanții reclamantei, arătând că sunt nemulțumiți de serviciile prestate de aceștia din urmă, întrucât s-au semnalat furturi de materiale solicitând în acest sens încetarea efectelor contractelor prin acordul părților.
La data de 04.07.2007 i s-a comunicat din partea reclamantei prin fax o adresă înregistrată sub nr. 410 prin care s-a arătat că în urma discuțiilor telefonice purtate cu reprezentanții acesteia încetarea contractului de prestări servicii nr. 56/20.04.2007 se va face începând cu 20.07.2007 și începând cu această dată agenții de pază ai reclamantei nu s-au mai prezentat în post, încetând să mai asigure paza obiectivului.
Referitor la acest aspect, s-a considerat că la data de 20.07.2007 contractul de prestări servicii nr. 56/20.04.2007 și-a încetat efectele prin acordul părților, susținând că reclamanta a emis facturi pentru serviciile prestate, încât este de acord cu admiterea primului capăt de cerere, recunoscând că până la data de 20.07.2007 pârâta a prestat servicii în favoarea sa.
În ceea ce privește cererea privind rezilierea contractului de prestări servicii nr. 56/20.04.2007, s-a solicitat respingerea acestei cereri întrucât contractul și-a încetat efectele prin acordul părților în data de 20.07.2007. Se arată că este susținerea reclamantei că începând cu 21.07.2007 nu a mai permis accesul agenților de pază la obiectivul care face obiectul contractului și așa cum a mai susținut reclamanta a stabilit că începând cu data de 20.07.2007 vor înceta efectele contractului și de la această dată aceasta nu a mai asigurat paza obiectivului astfel încât nu s poate reține vreo culpă în sarcina sa.
S-a considerat că nu se poate dispune rezilierea contractului ca o sancțiune pentru nerespectarea obligațiilor contractuale atâta timp cât contractul și-a încetat efectele prin acordul părților. De asemenea fiind de acord cu încetarea efectelor contractelor reclamanta nu poate pretinde în mod legal beneficiul nerealizat, art. 1082 cod civil arătând că debitorul este osândit la plata de daune interese numai pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, fiind necesară prin urmare existența culpei, ori nu se mai poate pune problema executării obligațiilor contractuale sau a întârzierii în executarea acestora, câtă vreme efectele contractului au încetat să se mai producă în data de 20.07.2007 prin acordul părților.
În ceea ce privește capătul de cerere din acțiune prin care reclamanta solicită obligarea acestei la plata sumei de 10.000 Euro, a solicitat respingerea acestuia ca netemeinic, arătând că într-adevăr art. 24 din contractul de prestări serviciu prevede o obligație afectată de o condiție suspensivă negativă din partea pârâtei în sensul că, este interzis ca aceasta să angajeze un salariat al societății reclamante pentru a desfășura în folosul său activități de aceeași natură cui cele cuprinse în obiectul de activitate al prestatorului.
Astfel, din adresa înaintată reclamantei de către numitul acesta a solicitat încetarea contractului de muncă cu societatea reclamantă la data de 16.08.2007, contractul de prestări servicii încetându-și efectele în data de 20.07.2007, astfel încât nu mai există nici o interdicție cu privire la angajarea unui fost angajat al reclamantei.
Reclamanta a depus note de ședință prin care răspunde susținerilor pârâtei din întâmpinare iar referitor la rezilierea contractului arată că adresa pe care o invocă pârâta nu este semnată de nici un reprezentant al societății reclamante și invocă art. 177 Cod procedură civilă arătând că, pentru ca un înscris să poată proba existența unor raporturi juridice este necesar ca acel înscris să fie însușit de părți prin semnătură și așa cum rezultă din procesul verbal de predare al obiectivului întocmit în 20.07.2007 predarea sa efectuat la somația beneficiarului și nu ca urmare a rezilierii contractului dintre părți.
S-a mai arătat că în data de 31.07.2007 i-a comunicat pârâtei că încetarea contractului se poate realiza doar la termen sau prin acordul părților nefiind de acord cu rezilierea contractului iar acest înscris a fost expediat pârâtei cu confirmare de primire. De asemenea pârâta a invocat în apărare faptul că angajarea salariatului acesteia s-a produs după încetarea contractului de prestări servicii dintre părți și așa cum rezultă din nota de lichidare a contractului de muncă a domnului, contractul acestuia a încetat în data de 20.07.2007 iar din copia contractului de muncă cu pârâta rezultă că, încheierea unui nou contract de muncă cu pârâta s-a produs a doua zi după încetarea contractului de muncă cu aceasta și de altfel a doua zi după data la care au fost somați să predea postul.
Reclamanta a susținut că domnul era persoana care efectua serviciul la pârâtă în data de 20.07.-2007, contractul de muncă în sens de negotium s-a încheiat în data de 20.07.2007, dată la care salariatul acesteia deja știa și a afirmat că se angajează la societatea pârâtă. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor privind beneficiul nerealizat de către aceasta, a arătat că această cerere este subsidiară rezilierii contractului.
Pârâta a formulat la rândul său note de ședință cu privire la cererea reclamantei de obligare a acesteia la plata beneficiului nerealizat pentru perioada iulie 2007 - martie 2008 și așa cum a arătat contractul de prestări servicii a încetat să își mai producă efectele prin acordul părților în data de 20.07.2007 și prin urmare în sarcina acesteia nu i se mai poate reține nici o culpă. Arată că și în situația în care s-ar dovedi că cererea reclamantei este îndreptățită suma indicată ca fiind beneficiu nerealizat nu poate fi cea indicată de reclamantă, beneficiul nerealizat reprezintă beneficiul pe care reclamanta l-ar fi putut realiza până la finalizarea contractului, în martie 2008,ori câștigul îl reprezintă profitul acesteia și nu venitul brut așa cum a fost solicitat de reclamantă întrucât prin executarea contractului reclamanta trebuia să asigure paza obiectivului situație în care din prețul obținut pentru serviciile prestate trebuia să efectueze o serie de plăți cu salariul agenților de pază și alte contribuții legale derivate din contractul de muncă al acestora.
Reclamanta a depus note de ședință prin care s-a pronunțat asupra efectelor actului depus în probațiune de către pârâtă, nesemnat de către aceasta pe care solicită să fie interpretat în sensul că acest act nu poate produce efectele unei rezilieri amiabile a contractului dintre părți.
Referitor la primul capăt de cerere instanța s-a pronunțat prin Sentința Comercială nr. 268/26.02.2008 în acest dosar, fiind admis primul capăt de cerere al acțiunii și obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 12.243,19 lei reprezentând contravaloarea facturilor din perioada iunie - iulie 2007, fiind disjunse capetele de cerere privind rezilierea contractului de prestări servicii dintre părți și de obligare a pârâtului la despăgubiri bazate pe contract și la plata beneficiului nerealizat.
Prin precizarea cererii introductive, reclamanta a modificat cuantumul capătului 4 de cerere din acțiune și arată că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 22.253,42 lei cu titlu de beneficiu aferent veniturilor realizate, sumă stabilită de expertiza contabilă administrată în cauză.
Față de aceste aspecte și înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. 56 la data de 20.04.2007, pe durata de un an cu începere de la 19.03.2007 și expirând la data de 19.03.2008, reclamanta având calitatea de prestator iar pârâta de beneficiar.
Prin adresa nr. 343 din 03.07.2007 pârâta a comunicat reclamantei că începând cu data de 05.07.2007 datorită unor sustrageri de materiale de construcții repetate și nerespectarea consemnului postului general și particular este nevoită să întrerupă colaborarea cu reclamanta.
Această adresă - fila 38 dosar fond - a fost trimisă prin fax reclamantei, astfel cum rezultă din registru general de intrare - ieșire a corespondenței, fila 44 dosar fond, care prin adresa nr.410 din 04.07.2007 comunică pârâtei că în urma discuțiilor telefonice cu reprezentantul legal al acesteia, încetarea contractului de prestări servicii dintre părți se va face începând cu data de 20.07.2007, că până la data întocmirii adresei nu a fost sesizată că ar fi existat furturi de materiale de construcții și că consemnul postului general și particular a fost respectat în totalitate de către aceasta.
La data de 31.07.2007 prin adresa nr. 456 reclamanta a învederat pârâtei că, contractul dintre acestea încetează la 19.03.2008 și încetarea contractului înainte de această dată nu este posibilă întrucât nici una din părțile contractante nu poate rezilia în mod unilateral contractul.
Referitor la înscrisul din 04.07.2007, reclamanta a solicitat ca acest act să fie interpretat în sensul că nu produce efectele unei rezilieri amiabile a contractului dintre părți întrucât acesta este doar ștampilat dar nu a fost semnat de nici o persoană din cadrul reclamantei, neavând deci nici o valoare probatorie.
Instanța de fond a apreciat că înscrisul evidențiat mai sus nu îndeplinește condiția de a fi un înscris sub semnătură privată întrucât înscrisul sub semnătura privata este acel înscris care este semnat de cel ori cei de la care provine. Din definiție rezultă că există o singura condiție cu caracter general pentru valabilitatea înscrisului sub semnătura privată, semnătura autorului ori autorilor actului, înscrisului.
De asemenea, s-a mai reținut că, lipsind semnătura, acest înscris nu are putere probatorie, dar actul juridic pe care îl constată a fost dovedit cu celelalte mijloace de probă administrare în cauză respectiv depozițiile martorilor care în totalitate nu au invocat culpa pârâtei în încetarea contractului.
Din prevederile art. 1197 Cod civil rezultă că acest înscris poate constitui un început de dovada scrisă existând îndoita condiție de a emana de la partea căreia i se opune și conținând o mărturisire care să facă verosimil faptul pretins, prin urmare, prima condiție este îndeplinită dacă înscrisul este scris în întregime de parte, chiar dacă nu a fost semnat.
Concluzionând, adresa nr. 410 din 4 iulie 2007 reprezintă de fapt o acceptare a poziției pârâtei, de încetare a contractului.
Pentru că reclamanta a fost de acord cu încetarea contractului, instanța de fond a considerat că nu este îndrituită să ceară beneficiul nerealizat, întrucât potrivit art. 1082 debitorul este osândit la plata de daune interese numai pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, ori în speță nu se mai pune această problemă, contractul dintre părți încetând la 20.07.2007, prin acordul părților și în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 1 din contractul dintre părți.
În condițiile în care acest contract a încetat la 20.07.2007, s-a apreciat că nu mai operează clauza contractuală inserată la art. 24, care prevede că beneficiarul - pârâta - să nu angajeze salariați ai reclamantei pentru a desfășura în folosul său activități de aceeași natură sau asemănătoare cu cele cuprinse în obiectul de activitate al prestatorului, încălcarea acestei obligații atrăgând răspunderea beneficiarului și obligația acestuia de a plăti prestatorului despăgubiri de 10.000 Euro. Aceasta pentru că fostul angajat al reclamantei domnul a solicitat acesteia la data de 16.08.2007 rezilierea contractului de formare profesională, în condițiile în care a încheiat cu pârâta contract individual de muncă la 26.07 2007, deci după încetarea contractului de prestări dintre părți.
Față de toate considerentele ce au fost prezentate, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantei neîntemeiată, aceasta nedovedind în sensul art. 1169 cod civil pretențiile sale, decât în ceea ce privește primul capăt de cerere din acțiune, care a fost admis prin sentința comercială nr. 268/26.02.2008 și a respins capetele de cerere din acțiune, disjunse, privind rezilierea contractului de prestări servicii dintre părți și de obligare a pârâtului la despăgubiri și la plata beneficiului nerealizat, făcând totodată și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - Pază și Protecție SRL, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată atât în prima instanță cât și în apel.
În motivare se arată că prin acțiunea introductivă precizată, s-a solicitat obligarea societății STADT SRL la plata sumei de 10.000 Euro prin echivalent în lei, reprezentând despăgubiri acordate potrivit art. 24 din contractul de prestări servicii de pază nr. 56/ 20.04.2007, la plata sumei de 22.253,42 lei reprezentând beneficiul nerealizat de apelantă ca urmare a împiedicării de către pârâtă a derulării contractului de prestări-servicii dintre părți, precum și rezilierea contractului susmenționat din culpa pârâtei.
Sentința atacată este nelegală și nefondată, principalul motiv pentru care soluția instanței este incorectă reprezentându-l modul în care aceasta a interpretat adresa nr. 410/04.07.2007 depusă de intimată în probațiune.
Se arată că Tribunalul Arada considerat în mod eronat că respectivul contract de prestări servicii nr. 56/20.04.2007 încheiat între - Pază și Protecție SRL și intimată a fost reziliat prin voința părților, deși proba acordului apelantei în acest sens nu a fost făcută printr-unul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege.
Adresa nr. 410/04.07.2007 nu poate fi interpretată ca fiind un înscris sub semnătură privată în condițiile în care aceasta nu a fost semnată, iar semnătura este elementul care validează actul.
Mai mult, aceasta nu constituie nici un început de dovadă scrisă, deoarece nu îndeplinește condițiile cerute de lege. Un înscris poate fi considerat început de dovadă scrisă, chiar nesemnat, doar în măsura în care acesta poate fi opus părții care l-a scris. Or, nu s-a făcut dovada indubitabilă a faptului că acel înscris emană de la reclamanta apelantă, motiv pentru care mențiunile pe care le conține nu îi sunt opozabile. De asemenea, contrar celor reținute în Sentința Comercială nr. 1502/30.07.2008, adresa nr. 410/04.07.2007 nu conține o mărturisire care să facă verosimil faptul pretins. Dimpotrivă, mențiunea din adresa nr. 410 este în deplină neconcordanță cu adresa pe care apelanta a expediat-o societății STADT SRL, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în care a menționat faptul că nu este de acord cu rezilierea contractului de prestări servicii înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
Totodată, depozițiile martorilor audiați în cauză la care face referire instanța, sunt subiective și neconcludente. Astfel, cele susținute de intimată au fost confirmate doar într-o anumită măsură și doar de către martorii propuși de aceasta, iar neconcludenta rezidă în faptul că martorii nu au luat parte la discuțiile purtate de reprezentanții părților contractuale și depozițiile acestora au fost contrazise de cele ale martorilor propuși de apelantă.
Eroarea vădită a instanței constă în aceea că a preferat să își fundamenteze soluția pe un înscris îndoielnic și lipsit de orice valoare probatorie, în timp ce apelanta a dovedit printr-un înscris sub semnătură privată poziția sa cu privire la rezilierea contractului de prestări servicii. Mai mult, conținutul înscrisului respectiv a fost confirmat și prin depozițiile martorilor propuși de aceasta, care cunosc starea de fapt.
Astfel, instanța a respins toate capetele de cerere tocmai pe motivul că "adresa nr. 410 din 4 iulie 2007 reprezintă de fapt o acceptare de către reclamantă a poziției pârâtei, de încetare a contractului".
Se menționează faptul că opțiunea intimatei de a-și schimba apărare, în faza concluziilor pe fond, în sensul că apelanta nu a fost de acord cu rezilierea contractului iar - Stadt SRL s-a aflat în eroare cu privire la consimțământul apelantei, nu face decât să confirme susținerile acesteia și dubiile serioase ale acesteia cu privire la forța probantă a adresei nr. 410.
Un alt motiv care justifică schimbarea Sentinței nr. 1502/30.07.2008 îl reprezintă reținerea greșită a stării de fapt privitoare la încheierea contractului individual de muncă a d-lui cu - Stadt SRL.
Astfel, instanța a reținut că fostul angajat al societății apelante, dl. a încheiat cu societatea intimată un contract individual de muncă la data de 26.07.2007. Or, aceasta este data la care contractul de muncă a fost înregistrat la ITM, data încheierii contractului individual de muncă fiind în mod evident anterioară.
Mai mult, în contractul individual de muncă existent la dosarul cauzei este menționată ca dată de începere a activității d-lui, la - Stadt SRL, data de 21.07.2007, iar contractul său cu societatea apelantă a încetat la data de 20.07.2007.
Prin urmare, este evident că respectivul contract de muncă a fost încheiat în sens de negotium în data de 20.07.2007, cu atât mai mult cu cât dl., ca angajat al apelantei, efectua serviciul de pază la intimată., în data de 20.07.2007, dl. știa și chiar a afirmat că se angajează la - Stadt SRL.
Având în vedere și cele susținute la punctul 1, nu există nici un dubiu că societatea intimată a încălcat prevederile art. 24 din contractul de prestări servicii de pază nr. 56/20.04.2007 și, drept urmare, trebuie să fie obligată la plata sumei de 10.000 Euro, cu titlu de prejudiciu.
În drept, invocă dispozițiile art. 282 și urm. pr.civ. art. 296.pr.civ. Contractul de prestări servicii de pază nr. 56/20.04.2007 raportat la art. 969.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta intimată - Stadt SRL solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii Tribunalului Arad, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, Contractul de prestări servicii nr. 56/2007 a fost reziliat prin acordul pârtilor. Este susținerea apelantei în sensul ca intimata și-a schimbat apărarea in faza concluziilor pe fond, deoarece întâmpinarea acesteia a fost calificata de Tribunalul Arad ca o acțiune reconvențională, motiv pentru care a timbrat aceasta cerere respectiv: "constatarea rezilierii voluntare a contractului de prestări servicii".
În luna iulie 2007, prin adresa nr. 343/03.07.2007 reprezentanții societății pârâte au luat legătura cu reprezentanții societății reclamante arătând ca nu sunt mulțumiți de serviciile prestate, întrucât s-au semnalat furturi de materiale, solicitând in acest sens încetarea efectelor contractului începând cu data de 05.07.2007.
În data de 04.07.2007 intimatei i s-a comunicat din partea reclamantei apelante, prin fax, o adresă înregistrată sub nr. 410/04.07.2007, prin care se arăta că în urma discuțiilor telefonice cu reprezentanții societății intimate "încetarea contractului de prestări servicii nr. 56/20.04.2007 se va face începând cu data de 20.07.2007.
Ca și la încheierea contractelor la distanță, și în situația prezentă a rezilierii voluntare a contractului a existat o ofertă (adresa nr. 343/03.07.2007) și acceptare (adresa nr. 410/04.07.2007) acordul de voință dintre cele două părți realizându-se.
În aceste condiții, intimata consideră că la data de 20.07.2007 contractul de prestări servicii nr. 56/20.04.2007 și-a încetat efectele prin acordul pârtilor, respectiv "mutuus dissensus".
Apreciază că reclamanta este de rea credință invocând în apărarea sa faptul că adresa nr. 410/04.07.2007 nu poate produce nici un efect juridic nefiind semnată. Intimata a dovedit faptul că această adresă i-a fost expediata de către reclamantă, prin fax, că provine de la aceasta, adresa fiind înregistrată in Registrul General de -leșiri al reclamantei, așa cum rezultă din copia depusă la dosar. Pentru societatea intimată s-a creat o aparență de legalitate, întrucât adresa i-a parvenit prun fax de la numărul de fax al reclamantei și purta ștampila societății si Protecție SRL. Or, din punctul său de vedere, faptul că adresa era ștampilată, reprezenta o manifestare de voința a reprezentanților legali ai societății reclamante, deoarece se presupune că doar aceștia au acces la această ștampilă.
În situația in care instanța va considera că lipsa semnăturii de pe adresa nr. 410/04.07.2007, lipsește această adresă de putere doveditoare, solicită să o caracterizeze ca un început de dovadă scrisă, dovadă care apreciem intimata că a fost completată cu celelalte mijloace de probă administrate in cauză.
Desfășurarea evenimentelor în speța de față conduce la o singură concluzie, respectiv adresa nr. 410/04.07.2007 reprezintă o acceptare a ofertei intimatei de încetare a contractului. Reclamanta nu a făcut nici o dovadă în cauză pentru a proba cele susținute prin acțiunea introductivă, respectiv faptul că începând cu data de 21.07.2007 nu li s-ar mal fi permis accesul angajaților săi în incinta obiectivului "Cartierul ". Toți martorii audiați in cauză, atât cei propuși de reclamantă cât și cei propuși de parată au arătat că în data de 20.07.2008, martorul s-a prezentat pentru ridicarea din post a agentului de pază și a încheiat cu martorul un proces verbal de predare a obiectivului. Nu rezulta din declarația nici unul martor că ar fi existat discuții, somații de părăsire a obiectivului care să probeze culpa intimatei în încetarea contractului.
Fiind de acord cu încetarea efectelor contractului, reclamanta nu poate pretinde in mod legal beneficiul nerealizat.
Art. 1082.civ. arată că "debitorul este osândit la plata de daune interese numai pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării", fiind necesară prin urmare existența culpei acesteia. Or nu se mai poate pune problema executării obligațiilor contractuale sau a întârzierii în executarea acestora, câtă vreme efectele contractului au încetat să se mai produsă în data de 20.07.2007 prin acordul părților.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 euro, solicită respingerea acestuia ca netemeinic.
Intr-adevăr, art. 24 din contractul de prestări servicii prevede o obligație afectată de condiție suspensivă negativă din partea intimatei, în sensul că este interzis ca societatea să angajeze un salariat al societății reclamante pentru a desfășura în folosul său activități de aceiași natură cu cele cuprinse în obiectul de activitate al prestatorului.
Condiția negativă apare atunci când raportul juridic obligational este afectat de un eveniment care urmează să nu se îndeplinească. Intimata consideră că acestă condiție operează numai pe parcursul derulării contractului. În momentul încetării contractului si această obligație a încetat. Nefiind stabilit un anumit termen după încetarea efectelor contractului în care societatea intimată era ținută la o obligație de a nu face, consideră că acesta operează numai pe parcursul derulării contractului neputându-se întinde la infinit.
Așa cum rezultă din adresa înaintată reclamantei de către numitul, acesta a solicitat încetarea contractului de muncă cu societatea reclamantă in data de 16.08.2007. Contractul de prestări servicii încetându-și efectele in data de 20.07.2007 nu mai exista nici o interdicție cu privire la angajarea unui fost salariat al reclamantei.
Susținerile reclamantei cu privire la faptul că aceste daune au fost prevăzute pentru a preîntâmpina prejudiciul pe care aceasta l-ar suferi în situația în care ar efectua anumite cheltuieli cu un angajat al său, respectiv cursuri de pregătire profesională iar acesta s-ar angaja ulterior la o societate pentru care - si Protecție SRL a prestat servicii de pază, nu subzista în speța de față. Numitul, așa cum rezultă din declarația martorului, nu a mai urmat cursul de pregătire organizat de reclamantă, prin urmare reclamanta nu poate invoca nici un prejudiciu, pentru care societatea intimată ar putea eventual răspunde.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea apelului si menținerea ca temeinică si legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta apelantă a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și, ca urmare, admiterea cererii de chemare în judecată, și în acest sens:
1. să se dispună rezilierea contractului de prestări servicii de pază nr. 56 din data de 20.04.2007 din culpa pârâtei;
2. pârâta să fie obligată la plata sumei de 10.000 Euro, prin echivalent în lei, reprezentând despăgubiri acordate potrivit art. 24 din contract;
3. să fie obligată pârâta la plata sumei de 22.253,42 lei cu titlu de beneficiu nerealizat, ca urmare a împiedicării derulării contractului de către aceasta.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, contractul de prestări servicii de pază nr. 56/20.04.2007 nu a fost reziliat prin voința părților.
a) Adresa nr. 410/04.07.2007 nu îi este opozabilă deoarece nu este semnată de nici un reprezentant al apelantei și nu constituie un început de dovadă scrisă deoarece nu întrunește rigorile legale.
Astfel, adresa nr. 410/04.07.2007 de care pârâta se prevalează pentru a dovedi încetarea contractului, nu poate produce efecte juridice pentru că nu a fost însușită prin semnătură de nici un reprezentant legal al reclamantei, Aceasta nu poate fi considerată nici un început de dovadă scrisă deoarece nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu că aceasta emană de la reclamanta apelantă, în sensul că nu emană de la un reprezentant legal al societății care are competența de a angaja societatea în raporturi juridice.
Faptul că se face o mențiune despre un răspuns în registrul de intrări-ieșiri al reclamantei apelante nu este natură a conferi o prezumție de autenticitate acestui înscris. La fel cum faptul că transmiterea acestei adrese s-a făcut de la reclamantă către pârâtă prin fax, nu poate fi opus reprezentanților legali ai societății, care nu au avut cunoștință despre această adresă. Prezumția pârâtei conform căreia existența ștampilei pe adresa menționată reprezintă o manifestare de voință a reprezentanților legali ai societății deoarece numai aceștia ar putea avea acces la ștampilă, este falsă și depășită de complexitatea activităților comerciale din prezent.
b) Chiar dacă instanța conferă adresei susmenționate valoarea probatorie a unui început de dovadă scrisă, conținutul acestui înscris a fost interpretat eronat până la momentul actual.
Eroarea în interpretarea conținutului acestei adrese provine de la analiza primei fraze ruptă de contextul general al înscrisului. Astfel, dacă se rupe prima frază a înscrisului din context, respectiv "în urma discuției telefonice cu dl. Director ing. G încetarea contractului de prestări servicii nr. 56/20.04.2007, se va face începând cu data de 20.07.2007", există într-adevăr tendința de a valida interpretarea pârâtei conform căreia contractul a încetat prin voința părților.
Insă conform art. 982.civ. "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg". Or, din lecturarea întregului înscris, rezultă, dincolo de orice dubiu, că apelanta nu a fost de acord cu rezilierea contractului. Altfel ce sens ar fi avut să aducă la cunoștință pârâtei, prin același înscris, că rezilierea contractului nu se poate înfăptui decât cu acordul părților și nu unilateral, în cazul în care ar fi acceptat deja rezilierea contractului?! Mai mult, cum ar fi putut încheia această adresă cu formula "sperăm într-o colaborare în mai bune condiții" dacă apelanta tocmai ar fost de acord cu încetarea acestei colaborări?
Interpretarea corectă a primei fraze din acest înscris trebuie realizată prin intercorelarea conținutului întregului înscris. Dacă se realizează acest lucru, este ușor de observat că, de fapt, este vorba despre o simplă greșeală de redactare. La o analiză mai atentă se observă că prima frază se vrea a fi o formulă introductivă pentru paragrafele următoare. Dacă este privită în acest mod, sensul primei fraze este următorul: "în urma discuției telefonice cu dl. Director ing. G în legătură cu încetarea contractului de prestări servicii nr. 56/20.04.2007 de la data de 20.07.2007. vă comunicăm următoarele."
Aceasta este interpretarea corectă în contextul general al înscrisului și adevăratul sens al primei fraze. Iar acest înscris nu se coroborează cu declarațiile martorilor, astfel cum fals susține pârâta. De altfel, nici unul din martorii pârâtei audiați în cauză nu a participat și nu a luat cunoștință în mod direct despre discuțiile purtate între părți. Această adresă se coroborează, de fapt, cu adresa nr. 456/31.07.2007 expediată de apelantă către pârâtă prin poștă. Dacă sunt privite alăturat cele două adrese, se observă că ele reliefează același lucru, și anume că reclamanta apelantă nu a fost de acord cu rezilierea contractului.
Prin urmare apelanta solicită a se constata că nu a operat rezilierea contractului prin voința părților și să se dispună rezilierea acestuia din culpa pârâtei, cu obligarea acesteia la plata beneficiului nerealizat de către reclamanta apelantă, constatat prin expertiza contabilă administrată în cauză.
Pârâta a încălcat prevederile art. 24 din contractul de prestări servicii de pază nr. 56/20.04.2007, angajând un salariat al reclamantei apelante.
Potrivit art. 24 din contractul de prestări servicii de pază nr. 56/20.04.2007 "beneficiarul se obligă să nu angajeze salariați ai MORARA PAZĂ ȘI PROTECȚIE pentru a desfășura în folosul său, activități de aceeași natură sau asemănătoare cu cele cuprinse în obiectul de activitate al prestatorului. încălcarea acestei obligații atrage răspunderea beneficiarului și obligația acestuia de a plăti prestatorului despăgubiri în sumă de 10.000 EURO"
Pârâta a încălcat flagrant acest articol din contract, angajându-l pe dl. în calitate de agent de pază. Dl. a fost angajat al reclamantei la acea dată, fiind desemnat cu paza obiectivului pârâtei. Astfel cum s-a demonstrat anterior, contractul nu a încetat prin voința părților, ceea ce înseamnă că acesta era în vigoare la data la care pârâta l-a angajat pe dl. pe postul de agent de pază. Acest lucru face cu atât mai evidentă încălcarea clauzei contractuale. Oricum, timpul extrem de scurt în care angajatul reclamantei apelantei și-a dat demisia, pentru a începe a doua zi activitatea în calitate de angajat al pârâtei intimate, relevă dincolo de orice dubiu încălcarea art. 24 din contract de către pârâta.
În contractul individual de muncă al d-lui cu pârâta, aflat la dosarul cauzei, este prevăzută începerea activității la data de 21.07.2007. Aceasta în condițiile în care contractul reclamantei cu același angajat a încetat la 20.07.2007. Este evident că acordul de voință dintre pârâtă și fostul angajat al reclamantei s-a înfăptuit înainte de data de 21.07.2007. Ba chiar este extrem de rezonabil de prezumat că fostul angajat al reclamantei și-a dat demisia tocmai pentru a se angaja ulterior la pârâtă.
Așadar reclamanta apelantă solicită instanței ca, pornind de la faptele obiective probate prin înscrisuri, prin intermediul prezumțiilor reglementate de art. 1203.civ. să deducă încălcarea de către pârâta intimată a art. 24 din contractul de prestări servicii de pază nr. 56/20.04.2007 și. ca urmare. să o oblige pe aceasta la plata sumei de 10.000 Euro prin echivalent în lei.
În drept a invocat art. 969, 982 și urm. art. 1203.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - PAZĂ ȘI PROTECȚIE SRL A împotriva sentinței comerciale nr. 1502/30.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei - STADT SRL A, așa cum a fost ea precizată.
Obligă pârâta la plata sumei de 10.000 Euro prin echivalent în lei, reprezentând despăgubiri acordate conform art. 24 din contractul nr. 56/2007, către reclamantă.
Dispune rezilierea contractului de prestări - servicii de pază nr. 56 din 20.04.2007, din culpa pârâtei.
Obligă pârâta la plata sumei de 22.253,42 lei beneficiu nerealizat către reclamantă.
Obligă pârâta la plata sumei de 8029,71 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel către reclamantă.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./21.01.2009
Dact./21.01.2009/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
