Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 11/
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 890/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL Sânnicolau M, având ca obiect obligație a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru pârâta apelantă și avocat în reprezentarea reclamantei intimate.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul pârâtei apelante depuse un înscris din care rezultă că lucrările au fost finalizate și recepționate de Consiliul Local al comunei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, apreciind că în mod greșit cauza a fost judecată de Tribunalul Timiș - Secția Comercială, între cele două societăți nedesfășurându-se acte și fapte de comerț. Consideră că acțiunea este una de drept comun și trebuia soluționată de către Judecătoria Sânnicolau
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate, apreciind că Tribunalul Timiș este competentă să soluționeze cauza întrucât litigiul este de natură comercială
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 890/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL având ca obiect obligație a face, pârâta a fost obligată la sistarea lucrărilor de demolare și schimbare a destinației la grupul sanitar din incinta, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 461 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta - SRL, a solicitat obligarea pârâtei - SRL la sistarea lucrărilor de demolare și schimbare a destinației la grupul sanitar din incinta Complexului din loc., sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, în executarea obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că deține un spațiu comercial și de servicii în incinta Complexului din loc., jud. T, în baza unui contract de asociere încheiat cu. În incinta aceluiași Complex pârâta deține de asemenea un spațiu comercial și de servicii însă Complexul nu are decât un singur grup sanitar comun societăților care desfășoară activitate în acest Complex.
Reclamanta învederează instanței faptul că pârâta în mod abuziv a demolat parțial această clădire destinată grupului sanitar, cu intenția schimbării destinației aceste clădiri, ceea ce aduce grave prejudicii reclamantei.
Reclamanta precizează că a convocat-o pe pârâtă la o conciliere directă deși în cazul în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 720/1 proc.civ. însă pârâta nu a înțeles să dea curs invitației.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că ambele părți aflate în litigiu dețin câte un punct de lucru în incinta Complexului din localitatea, existând însă un grup sanitar comun celor două, grup sanitar la care pârâta a demarat o serie de lucrări în scopul de a modifica destinația clădirii folosită în acest scop, astfel încât a blocat accesul clienților reclamantei la grupul sanitar.
Faptul că s-au demarat lucrări la grupul sanitar este recunoscut de însăși pârâta și confirmat de martorii audiați în cauză: și care au relatat că în prezent ușa grupului sanitar era blocată în sensul că a fost bătut un cui și că atunci când s-a deschis ușa s-a constatat că în interior totul era demolat. Martorul precizează că pârâta și-a extins spațiul în cursul verii anului 2007 ocupând în întregime grupul sanitar care era comun cu al reclamantei.
Întrucât susținerile reclamantei au fost dovedite prin probele administrate în cauză și văzând dispozițiile art. 1073, 1075, 1078.civ. instanța de fond a constatat cererea întemeiată și a admis-
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta - SRL, solicitând în principal anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța competentă - Judecătoria Sânnicolau M, invocând în acest sens că raporturile dintre reclamantă și pârâtă nu au caracter comercial și în consecință, în mod greșit Tribunalul Timișa soluționat cauza ca instanță comercială. În subsidiar, a solicitat desființarea sentinței atacate și judecarea cauzei în sensul respingerii acțiunii reclamantei, fie prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, fie prin constatarea că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect. În prima ipoteză a arătat că lucrările pe care pârâta apelantă le-a executat s-au efectuat în baza unui contract de asociere încheiat cu Consiliul Local iar reclamanta intimată nu se află în nici un raport juridic cu pârâta apelantă. Sub cea de a doua ipoteză s-a arătat că lucrările a căror sistare s-a solicitat, au fost finalizate.
În cauză a formulat întâmpinare reclamanta intimată - SRL Sânnicolau M, solicitând respingerea apelului cu cheltuieli de judecată. Sub acest cuprins s-a arătat că excepția necompetenței materiale a Tribunalului este nefondată întrucât părțile în cauză sunt persoane comerciante iar litigiul are legătură cu exercitarea obiectului de activitate a acestora, litigiul fiind neevaluabil în bani. În ceea ce privește excepția calității procesuale active a reclamantei intimate s-a arătat că și această excepție este nefondată întrucât prin fapta sa pârâta apelantă i-a adus prejudicii celei dintâi, astfel că reclamanta are dreptul de a obține obligarea pârâtei la abținerea de a mai recurge la faptul prejudicial. În fine, relativ la lipsa de obiecțiune a reclamantei, s-a arătat că lucrările a căror sistare s-a cerut nu au fost finalizate și că această susținere este menită să inducă instanța în eroare.
Examinând apelul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și a apărărilor ridicate, potrivit art. 295,proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Cele două excepții formulate de către pârâta apelantă vor fi de asemenea respinse. Referitor la excepția privind lipsa de competență materială a Tribunalului Timiș în soluționarea prezentei cauze în calitate de primă instanță, Curtea statuează că Tribunalul a avut competența legală de a se pronunța cu privire la raportul conflictual dedus judecății, întrucât litigiul se poartă între două societăți comerciale și are ca obiect obligația de a nu face la care tinde reclamanta împotriva pârâtei sub aspectul abținerii acesteia din urmă de a continua efectuarea unor lucrări asupra unor părți ale stabilimentului comercial, exploatat de către părți în baza unor contracte de concesiune încheiate cu unitatea administrativ teritorială locală. Sunt de competența instanței comerciale cererile și procesele în materie comercială având ca obiect fie un act juridic, fie un fapt juridic, în măsura în care actul juridic este unul de comerț, respectiv faptul juridic se află în coliziune cu un act juridic de comerț, inclusiv faptele comerciale ilicite. Cererea de chemare în judecată este fără obiect valoric, astfel că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 2 pct.1 lit.a proc.civ. care atribuie competența tribunalului o astfel de cerere de chemare în judecată.
Referitor la cea de a doua excepție, Curtea urmează aor espinge sub considerentele că reclamanta intimată are calitate procesuală activă întrucât invocă în cauză un interes legitim personal, actual și direct, în sensul de a obține prin intermediul unei hotărâri judecătorești încetarea faptului prejudiciabil, în opinia sa, la care a recurs pârâta datorită lucrărilor de modificare a stabilimentului comercial, asupra căruia își împart posesia.
În fine, critica pe fond ce vizează de obiect a acțiunii introductive la prima instanță pe temeiul că lucrările oricum ar fi fost finalizate iar sistarea acestora nu mai poate avea loc în mod obiectiv, Curtea nu dispune de elemente care să constate în mod neechivoc o astfel de stare de fapt, iar pe de altă parte din examinarea comparată a înscrisului depus în fața Curții denumit proces-verbal și din data pronunțării sentinței civile, rezultă că la data la care Tribunalul a dat sentința sa (03.10.2008), lucrările nu erau finalizate iar faptul că prin procesul-verbal încheiat la 11.11.2008 între reprezentanții Consiliului Local al comunei și cei ai pârâtei apelante s-ar fi constatat edificarea mai multor dependințe aparținătoare stabilimentului comercial al pârâtei apelante, nu lipsește de obiect acțiunea introdusă de către reclamantă. Dimpotrivă, Curtea constată că pârâta apelantă deși s-a aflat în fața unei hotărâri judecătorești de obligare la sistarea unor lucrări de demolare și schimbare a destinației unei părți din imobil, a dat dovadă de rea credință ignorând hotărârea Tribunalului.
Astfel fiind, Curtea urmează a respinge apelul formulat de pârâta - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul pârâtei - SRL, împotriva sentinței civile nr. 890/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4312/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL Sânnicolau
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
RED.B,/20.02.2009
TEHNORED./20.02.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE: A
Se comunică: - 2 EX: - SRL
- SRL Sânnicolau
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș
