Spete pretentii comerciale. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 102
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare apelul declarat de apelanta-reclamantă SC SRL R, împotriva sentinței civile nr.445/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 21.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr-, reclamanta " " Rac hemat în judecată pe pârâta " " R, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 786.046,78 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă în baza contractului de prestări servicii nr. 001/1.12.2004, pentru care a emis factura nr. -/18.01.2007.
Prin sentința civilă nr. 445/COM/2.07.2008, pronunțată în acest dosar, Tribunalul Neamța respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare următoarele aspecte:
Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 001/01.12.2004, având ca obiect remanierea țaglelor cu defecte.
Perioada de valabilitate a contractului a fost de 12 luni, deci până la data de 01.12.2005. Părțile aveau posibilitatea să prelungească perioada de valabilitate cu încă 12 luni, conform art. III art. 3.2, pe baza unui act adițional semnat cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului. Ori părțile, deși au continuat activitatea de remaniere și după această dată, nu au încheiat nici un act adițional în acest sens, astfel că perioada scurtă după expirarea contractului nu poate fi pusă în discuție.
În legătură cu plata pentru munca prestată, părțile au convenit prin contract (art. IV pct.4.3. și 4.4.) ca facturile fiscale să se emită lunar la încheierea fiecărei luni sau de două ori pe lună, pentru fiecare perioadă și să fie însoțite, în mod obligatoriu, de un raport de activitate aferent perioadei de facturare, întocmit de executant (de reclamantă) și confirmat de reprezentanții autorizați ai beneficiarului (pârâtei). Acest raport trebuia să conțină cantitatea controlată de reprezentanții pârâtei, cantitatea polizată și cantitatea respinsă. Potrivit convenției părților stipulată în contract la pct. 4.5, plata urma să se facă, cu ordin de plată, la 15 zile de la data facturării, pentru cantitatea reieșită din Raportul de activitate al executantului (al reclamantei), contrasemnat de reprezentantul beneficiarului (pârâtei).
În fapt, reclamanta, în loc de rapoarte de activitate (așa cum s-a prevăzut în contract), a întocmit procese verbale aferente perioadelor de facturare, din care rezultă cantitatea de țaglă controlată, remaniată și respinsă. Procesele verbale au fost confirmate de reprezentanții autorizați ai pârâtei, conform clauzelor contractuale, iar cantitatea acceptată la plată este înscrisă pe fiecare dintre aceste înscrisuri. Faptul că s-au întocmit procese verbale în loc de rapoarte de activitate nu are nici o relevanță deoarece conținutul acestora este conform contractului, sunt însușite de ambele părți, nefiind contestate de către acestea. Mai mult, obligația întocmirii rapoartelor de activitate revenea, potrivit contractului, reclamantei, astfel că aceasta nu poate invoca propria culpă.
Plata s-a efectuat conform înțelegerii părților, pe baza facturilor însoțite de procesele verbale menționate mai sus.
Factura invocată de reclamantă nu este însoțită de nici un proces verbal sau raport de activitate însușit de părți, astfel că nu are nici o justificare legală.
Concluziile raportului de expertiză tehnică au fost înlăturate de tribunal, deoarece expertul nu a putut verifica cantitățile de țaglă remaniate și cele neacceptate la plată, expertiza fiind întocmită după aproximativ trei ani de zile, la sediul societății pârâte nemaigăsindu-se aceste materiale. Chiar dacă s-ar găsi vreo cantitate de țaglă remaniată sau neacceptată la plată, expertul tehnic nu era în măsură să stabilească dacă aceasta a fost în mod justificat refuzată la plată. Pentru stabilirea cantității de țaglă necorespunzător remaniată părțile au convenit ca verificările să se efectueze de specialiști ai pârâtei, iar reprezentanții reclamantei au semnat fără obiecțiuni constatările făcute de aceștia. Nu are nici o relevanță nici faptul că nu au fost întocmite alte documente (rapoarte de neconformitate sau note de rebut - cum le definește expertul), deoarece părțile nu au convenit acest lucru, iar drepturile și obligațiile părților trebuie executate conform voinței acestora, așa cum a fost exprimată prin contract.
Potrivit principiului onus probandi incumbit actori (sarcina probei revine reclamantului), trebuia să facă dovada că a remaniat corespunzător o cantitate mai mare de țagle decât cea facturată și achitată de către pârâtă. Reclamanta nu a făcut această dovadă, iar susținerile expertului sunt simple supoziții.
În consecință, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta " ", care a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
1. - formularul de proces-verbal de recepție a fost întocmit chiar după modelul realizat de pârâtă, astfel că nu i se pot imputa reclamantei eventualele deficiențe; în plus, în baza acestor procese-verbale pârâta a achitat parțial lucrările efectuate, iar mențiunile potrivit cărora se acceptă la plată o cantitate mai mică decât cea remediată, nu este însoțită de nici o motivare, nefiind făcute obiecțiuni cu privire la calitatea lucrărilor;
De asemenea, apelanta susține că prin semnarea proceselor-verbale nu și-a exprimat acordul cu privire la acceptarea parțială la plată a lucrării.
2. - pentru factura emisă de reclamantă pentru suma de 786.046,78 lei nu era necesar procesul-verbal sau raport de activitate, întrucât, susține apelanta, suma respectivă reprezintă o diferență de preț, justificată prin procesele-verbale semnate fără obiecțiuni de reprezentanții pârâtei la data executării prestației;
3. - în mod greșit au fost înlăturate concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, care a stabilit că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul că a remediat cantitatea totală de 58.197,20 tone, din care o parte nu i s-a acceptat la plată și nu a putut fi identificată.
4. - nu este întemeiat argumentul instanței de fond, în sensul că neîntocmirea raportului de neconformitate sau a notelor de rebut nu ar prezenta relevanță, deoarece părțile nu au convenit acest lucru.
Apelanta susține că, deși părțile nu au stabilit întocmirea unor acte de genul celor arătate, pârâta era obligată să dețină astfel de documente tehnologice.
Pentru aceste motive, apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În susținerea apelului s-a solicitat probe cu înscrisuri și proba cu martori, probe asupra cărora apelanta nu a mai insistat în instanță.
Intimata-pârâtă C: ". Ras olicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului ca nefondat, arătând că și-a îndeplinit obligațiile de plată, în conformitate cu clauzele contractuale, iar apelanta a acceptat plățile, pretențiile actuale nefiind în acord cu clauzele contractului încheiat de părți.
Analizând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă și având în vedere probatoriul administrat în cauză, curtea constată nefondat apelul reclamantei, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Pretențiile apelantei-reclamante au la bază contractul de prestări servicii nr. 001/1.12.2004.
Prin acest contract, apelanta-reclamantă, în calitate de executant, s-a obligat să efectueze operațiuni denumite generice "remaniere tagle".
La cap. IV din contract s-a stabilit că plata prețului se face la încheierea fiecărei luni sau de două ori pe lună, în baza facturii (emisă de executant, respectiv apelanta).
Punctul 4.4. din contract prevede că factura va fi însoțită obligatoriu de un Raport de activitate, care va conține: cantitatea controlată de reprezentanții beneficiarului, cantitatea polizatăși cantitatea respinsă.
Acest raport va fi confirmat de reprezentanții autorizați ai beneficiarului.
Art.4.5. dispune că "plata se va face pentru cantitatea reieșită dinRaportul de activitate al executantului, contrasemnat de reprezentantul beneficiarului".
Art.5.2.3. din contract prevede ca obligație a beneficiarului "să verifice, să avizeze sau să corectezeRaportul de activitate al executantului".
Din interpretarea acestor dispoziții contractuale rezultă cu claritate că raportul de activitate ce însoțea facturile trebuia întocmit de către executant - " "
Ca urmare, eventualele lipsuri sau neclarități ale acestui act (chiar dacă poartă o altă denumire - de proces-verbal) îi sunt imputabile apelantei-reclamante; aceasta era interesată ca din procesul-verbal să rezulte cu claritate elementele prevăzute la pct. 4.4 din contract, după cum era în interesul ei să prevadă în contract clauze care să reglementeze situația cantităților remediate și neacceptate la plată.
Ori, în lipsa unor asemenea clauze, în temeiul art. 4.4. din contract, beneficiarul (. R era singurul în drept să decidă cantitatea controlată, cantitatea polizată șicantitatea respinsă.
Atâta vreme cât prin contract nu s-a prevăzut o modalitate în care să se facă obiecțiuni și să se motiveze refuzul la plată al unei părți din serviciile prestate, apelanta-reclamantă nu poate pretinde intimatei-pârâte asemenea precizări.
Curtea apreciază că prin emiterea facturilor și acceptarea plăților parțiale, pârâta a acceptat implicit că și-a executat necorespunzător obligațiile contractuale. În plus, de la emiterea acestor facturi și încasarea contravalorii lor și până în prezent au trecut aproximativ 2 ani, timp în care reclamanta nu a formulat pretenții pentru diferențele solicitate prin prezenta acțiune.
Este adevărat că potrivit art.8.2 din contract pârâta avea posibilitatea de a solicita penalități pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, dar acest demers era la latitudinea exclusivă a pârâtei și nu poate fi interpretat ca o dovadă că reclamanta și-ar fi îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale.
De asemenea, apelanta-reclamantă nu poate invoca faptul că prin semnarea și ștampilarea proceselor-verbale nu și-ar fi însușit conținutul acestor acte.
Potrivit dispozițiilor art. 55, 75 și 197 din Legea 31/1990, societatea este reprezentată și angajată prin semnătura administratorului.
Nu se poate reține nici că mențiunile privind acceptarea la plată a unor cantități mai mici ar fi fost incluse pe procesele-verbale ulterior întocmirii lor, întrucât reclamanta a emis facturi pe sumele acceptate parțial de pârâtă.
În ce privește critica de la punctul (2) din motivele de apel, curtea constată că și aceasta este neîntemeiată.
În condițiile în care potrivit art. 4.4. din contract, orice factură este însoțită obligatoriu de raportul de activitate aferent perioadei de facturare, în lipsa unui asemenea act, în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că acest argument duce la respingerea acțiunii.
Pretențiile reclamantei decurg din contractul încheiat de părți, astfel că îndeplinirea obligațiilor părților se face conform clauzelor contractuale.
Referitor la expertiza tehnică efectuată în cauză, curtea apreciază că această probă a fost înlăturată de instanța de fond în mod justificat.
În primul rând, expertul tehnic - specialist în metalurgie nu și-a bazat lucrarea pe constatări proprii și nemijlocite, ci a răspuns obiectivelor formulate de reclamantă, în funcție de susținerile acesteia și a făcut aprecieri ce îi depășeau atribuțiile, legate de necesitatea întocmirii de către pârâtă a anumitor acte.
Pe de altă parte, proba cu expertiză tehnică nici nu era necesară în cauză, întrucât de esența litigiului era interpretarea clauzelor contractuale pe care se bazau pretențiile deduse judecății.
În ce privește neîntocmirea unor rapoarte de neconformitate sau note de rebut, instanța de fond a apreciat corect că nu se putea reține o obligație de acest gen, în lipsa unei clauze contractuale în acest sens.
Atâta vreme cât pretențiile reclamantei își au izvorul în contract, în raport de dispozițiile art. 962, 969 cod civil nu se poate impune pârâtei o obligație care excede clauzelor contractuale și în nici un caz lipsa documentelor menționate nu poate fi considerată un argument al temeiniciei acțiunii reclamantei.
Față de considerentele expuse, apreciind că motivele de apel sunt nefondate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC SRL, cu sediul în R,-,.45, județul N, împotriva sentinței civile nr. 445 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . R (fostă R ), cu sediul în R,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2008.
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac - - | JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor - - |
GREFIER, - - |
Red. sent.
Red.
Tehnored.
4 ex.
16.12.2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Vera Stănișor, Viorica Zaharia
