Spete pretentii comerciale. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 11
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - " " - prin lichidator judiciar Profesional O împotriva sentinței civile nr. 48/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat G, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, pârâtul intimat G depune la dosar o Rezoluție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș prin care a fost respinsă plângerea formulată de petenta - " " -.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul pârâtului intimat cu privire la apelul de față, acesta solicitând respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 48/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - prin lichidator Profesional O, împotriva pârâtului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea formulată reclamanta - - prin lichidator Profesional Oac hemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-l oblige pe acesta la plata sumei de 152.077,55 lei cu titlu de prejudiciu în temeiul dispozițiilor art. 998.civ.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între - - și - SRL jud. C-S prin reprezentant legal Gaf ost încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 671/14.05.2001 la BNP, contract prin care prin reprezentantul legal al - SRL își asuma obligația de a informa de îndată societatea garantată despre orice fapt sau act de natură să afecteze drepturile acesteia rezultate din contract.
Contractul de garanție a fost încheiat în vederea garantării obligațiilor asumate de - SRL față de reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere, înregistrat sub nr. 2049/14.05.2001, contract în valoare de 263.374,57 lei.
Ca urmare a neachitării contravalorii produselor petroliere, reclamanta a solicitat obligarea - SRL la plata sumei totale de 152.077,55 lei, cerere ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 668/31.03.2004, pronunțată în dosarul nr. 2240/2004 al Tribunalului Bacău, sentință ce a fost investită cu formulă executorie și pusă în executare.
Încă din timpul derulării primei executări soacra pârâtului G, numita, a promovat o acțiune prin care a solicitat ca instanța să constate că împreună cu soțul său, a construit casa familială cu anexe și, drept consecință, să se instituie un drept de superficie asupra suprafeței de teren aferente, acțiune ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 3510/08.11.2004, pronunțată în dosarul nr. 2209/C/2003 al Judecătoriei Caransebeș.
Prin instituirea unui drept de superficie au fost afectate drepturile reclamantei care, în prezent nu poate executa titlul executoriu deoarece eventualii cumpărători doresc să achiziționeze bunurile ipotecate libere de orice sarcini.
Pârâtul G, deși avea obligația, în calitate de reprezentant legal al - SRL, de a anunța reclamanta despre orice fapt de natură a afecta drepturile acesteia rezultate din garanție, nu s-a conformat obligației asumate.
În această situație sunt întrunite condițiile art. 998 din Codul civil privind răspunderea civilă delictuală, existând fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate între cele două, precum și vinovăția pârâtului.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de garanție imobiliară încheiată între părți autentificat sub nr. 671 din 14.05.2001 la., pârâtul G în calitate de reprezentant al - SRL și-a asumat obligația să informeze de îndată societatea garant - - despre orice fapt sau act de natură să afecteze drepturile acesteia rezultate din contract.
Obiectul acestui contract îl constituie garantarea de către - SRL a executării de bună credință și la termen a obligațiilor comerciale asumate față de - -, obligații rezultate din contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 49/2001 în valoare de 633.745.672 lei, prin constituirea în favoarea acesteia a unui drept de ipotecă de rangul I asupra imobilelor înscrise în CF 965 nr.top 940/5/2 G arabil cu stație de 1.221 mp, CF 965 nr. top 940/1 G arabil de2510 mp așa cum rezultă din extrasul CF nr. 4506/14.05.2001 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3181/28.09.2000 de BNP.
Prin sentința civilă nr. 3510/8.11.2004 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 2209/C/2003 s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților G și, s-a constatat că reclamanta și soțul său au construit casa familială și anexe pe suprafață de 402 mp din parcela nr.top 940/5/2 și suprafață de 996 mp din parcela nr.top 940/1 din CF nr. 965, s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de superficie pe durata existenței construcției asupra parcelei nr.top 940/5/2, 940/1/2 G din CF nr. 965 provenit din dezmembrarea parcelelor cu nr.top 940/5/2 G cu Stația de 819 mp și nr.top 940/5/2(2 G de 402 mp și nr.top 940/1 arabil în G de 2511 mp în nr.top 940/1/2 arabil în G de 996 mp.
Prin sentința civilă nr. 668/31.03.2004 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr. 2240/2004 s-a admis cererea formulată de - - prin lichidator Profesional O și a fost somată pârâta - SRLP. să plătească reclamantei suma de 1.520.430.465 lei.
- - a solicitat executarea silită în baza acestui titlu executoriu, formându-se dosarul execuțional nr. 156/2004.
Prin sentința civilă nr. 3921/29.11.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 4176/2006 având ca obiect contestație la executare silită formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - - s-a dispus anularea parțială a actelor de executare din dosarul execuțional nr. 156/2004 cu privire la casa familială și anexele evidențiate în CF 965 cu nr.n top 940/5/2 și nr. top 940/1. S-a avut în vedere raportul de expertiză tehnică de specialitate care a concluzionat că imobilul asupra căruia s-a instituit dreptul de superficie (casa familială cu anexe din CF 965 nr.top 940/5/2 și nr.top 940/1) nu a făcut obiectul contractului de garanție imobiliară încheiat de reclamanta - - și - SRL reprezentată de pârâtul
Aceeași motivare se regăsește și în rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 8.02.2007 și 22.03.2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. Și ped. De art. 215 alin.1 și 3 Cod penal, lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii prin lipsa intenției de a induce în eroare reclamanta la încheierea contractului de garanție imobiliară.
Simpla susținere a reclamantei că pârâtul nu s-a conformat obligației asumate în condițiile în care imobilele reclamante nu făceau obiectul contractului de garanție imobiliară, nu este suficientă pentru a antrena răspunderea delictuală în sarcina pârâtului
În lipsa unor probe certe, pertinente și concludente instanța nu a putut reține săvârșirea cu intenție a faptei ilicite de către pârât. Pe baza actelor existente la dosarul cauzei instanța nu a putut să stabilească legătura de cauzalitate dintre fapta reclamată și prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - " " - prin lichidator judiciar Profesional O, solicitând desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii în dezdăunare cu obligarea pârâtului intimat la plata sumei de 152.077, 55 lei cu titlu de despăgubiri civile precum și la cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în mod netemeinic tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil, câtă vreme în cauză a fost demonstrat că pârâtul intimat G în mod intenționat nu a respectat clauzele contractului de garanție imobiliară încheiat între - "" SRL pe care o reprezenta și - " " -, în ceea ce privește informarea acestei din urmă societăți referitor la instituirea unui drept de superficie în favoarea unor persoane din familie asupra imobilelor cu care s-a garantat plata unor pretenții bănești. S-a mai arătat că pârâtul intimat răspunde pentru fapta sa ilicită în calitate de reprezentant al - "" SR, răspundere prevăzută de art. 35 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954.
Pârâtul intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și în mod extensiv conform art. 295. C de Apel constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Așa cum a arătat și tribunalul din probele administrate în cauză rezultă că între reclamantă și - "" SRL reprezentată de pârâtul intimat s-a încheiat un contract de garanție imobiliară destinat să asigure reclamantei garanția achitării de către societatea comercială garantă a plății prețului unor produse petroliere. Dreptul de ipotecă a fost consimțit de -" " SRL asupra imobilelor înscrise la art. 2.1 din contract, situate în comuna, jud. C- Referitor la conservarea dreptului de garanție, societății comerciale garante îi revenea obligația să informeze de îndată societatea garantată despre orice fapt sau act de natură să afecteze drepturile acesteia rezultate din contractul de garanție.
Această obligație este înscrisă la art. 3.5 din contract. Nerespectarea acestei clauze nu este sancționată prin convenția părților în nici un mod, doar art. 6 prevede că, în cazul neexecutării obligațiilor, garantatul va investi contractul de garanție cu formulă executorie și va proceda la executarea silită.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 3510/08.11.2004 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 2209/C/2003 rămasă definitivă și irevocabilă s-a admis acțiunea civilă a terțului având ca obiect constatarea edificării unui imobil familial pe o suprafață de 402 mp. din parcela cu nr. top 940/5/2 și de 996 mp. din parcela cu nr. top 940/1 din CF nr. 965. Totodată prin acea sentință s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de superficie pe durata existenței construcției asupra suprafețelor de teren mai sus menționate.
Prin sentința civilă nr. 668/31.03.2004 reclamanta - " " - obține dreptul de a obliga - "" SRL, prin procedura somației de plată, la achitarea sumei de 1.520.430.465 lei iar ulterior aceeași reclamantă a pornit executarea silită a acestor pretenții bănești în dosarul execuțional nr. 156/2004.
Împotriva formelor de executare silită s-a introdus contestație de către, contestația fiind admisă și în consecință au fost anulate parțial actele de executare pornite împotriva debitoarei -" "SRL cu privire la casa familială și anexele edificate înscrise în CF 965, nr. top 945/5/2 și 949/1 conform sentinței civile nr. 3921/29.11.2006 a Judecătoriei Caransebeș. Această din urmă instanță în urma administrării probei cu raportul de expertiză a constatat că imobilul asupra căruia s-a instituit dreptul de superficie nu a făcut obiectul contractului de garanție imobiliară mai sus arătat.
În cauză reclamanta apelantă invocă nerespectarea contractului de garanție prin săvârșirea unei fapte delictuale de către administratorul societății cocontractante în legătură cu clauza contractuală prevăzută la art. 3.5.
Curtea constată că răspunderea ce poate fi angajată conform raporturilor juridice născute în baza contractului de garanție imobiliară este, în primul rând o răspundere cu caracter special, o răspundere contractuală. O atare răspundere a fost deja angajată în sensul că reclamanta a obținut obligarea societății comerciale administrată de către pârât la plata pretențiilor bănești, conform sentinței civile nr. 668/2004 a Tribunalului Bacău, precum și prin accesarea garanției imobiliare, conform dosarului execuțional nr. 156/2004.
În cauza de față reclamanta tinde la cumulul răspunderii civile contractuale, obținute deja, și a răspunderii civile delictuale împotriva reprezentantului societății comerciale cocontractante.
Curtea statuează că deși este posibilă cumularea celor două categorii ale răspunderi civile, este necesară totuși îndeplinirea condițiilor specifice fiecăreia dintre cele două răspunderi. Din această perspectivă răspunderea civilă delictuală ca răspundere de drept comun este supusă regimului juridic al art. 998-1003 Cod civil.
În ipoteza răspunderii civile delictuale pentru fapta personală a reprezentantului persoanei juridice, răspundere prevăzută și prin textul art. 35 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954, cu interferența art. 998 și 999 Cod civil, este imperios necesar să se constate condițiile acestei răspunderi, și anume: fapta ilicită săvârșită de către reprezentant, prejudiciul cauzat prin această faptă, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția făptuitorului.
Curtea statuează că în ipoteza cumulării răspunderii civile delictuale cu cea contractuală, fapta ilicită pretinsă de cel ce o invocă trebuie să fie grefată pe încălcarea unei obligații contractuale în mod ilicit, iar nu prin simpla neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate. În speță neinformarea societății reclamante de către pârâtul intimat a declanșării unei proceduri judiciare pornite împotriva societății a cărei administrare a asigurat-o este calificată ca o încălcare a obligației contractuale prevăzută la art. 3.5 din contractul de garanție imobiliară, dar nu poate primi totodată calificarea de faptă ilicită cauzatoare de prejudicii în sens material, câtă vreme reclamanta are în continuare posibilitatea executării garanției imobiliare asupra bunurilor imobile aflate sub o atare garanție.
Curtea mai relevă că reclamanta nu invocă un prejudiciu material, cauzat în mod nemijlocit prin fapta reprezentantului societății cocontractante, ci greutățile pe care reclamanta le întâmpină în cursul executării silite asupra imobilelor garantate, datorită existenței unor dezmembrăminte asupra parcelelor de teren și a instituirii de către instanța civilă a unui drept de superficie în favoarea unor terți. Prin urmare, Curtea statuează că reclamanta nu este în măsură să invoce un prejudiciu cert.
În lipsa unui atare prejudiciu și a respingerii calificării neexecutării unei obligații contractuale ca faptă ilicită, analizarea legăturii de cauzalitate apare de prisos.
În fine nici vinovăția pârâtului intimat nu a fost demonstrată, câtă vreme în forma intenției directe sau indirecte organele de urmărire penală s-au pronunțat în sensul nereținerii acesteia, așa cum o demonstrează rezoluția di 22.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, iar sub forma culpei ar urma să se constate doar atitudinea omisivă a pârâtului intimat cu privire la neinformarea reclamantei. Totuși, în lipsa celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, numai în prezența culpei prin omisiune, și aceasta calificată ca neexecutare a unei obligații contractuale, Curtea consideră că răspunderea civilă delictuală nu poate fi angajată.
Astfel fiind, Curtea va respinge apelul declarat de reclamanta reclamanta - " " - prin lichidator judiciar Profesional O împotriva sentinței civile nr. 48/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta - " " - prin lichidator judiciar Profesional O împotriva sentinței civile nr. 48/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./18.02.2008
Dact. /22.02.2008/4 ex./ 2 com.
Prima instanță - Trib. C-
Judecător -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu
