Spete pretentii comerciale. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.118/C/2008 -
Ședința publică din 9 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- -- JUDECĂTOR 3: Sabău Mirela
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial formulat pârâta-""SRLcu sediul în O,-/A, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă -""SRL cu sediul în,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.37/COM din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect- pretenții -.
La apelul nominal tăcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta pârâtă -""SRL O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1720 din 31.02.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, pentru intimata reclamantă -""SRL, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.120 din 8 mai 2008, emisă de Baroul Bihor -Societate Civilă de Avocați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este legal timbrat cu suma de 2.610 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 10 iunie 2008, plus 5 lei timbre judiciare, cererea formulată de intimata reclamantă, de îndreptare a erorii materiale a fost soluționată de către Tribunalul Bihor, după care:
Reprezentanta apelantei pârâte, învederează instanței că în mod greșit instanța de apel a procedat la repunerea pe rol cauzei, în termenul de amânare a pronunțării hotărârii, în Codul d e procedură civilă aceasta fiind tratată în condițiile art. 151, când instanța găsește necesare noi lămuriri, prin acest aspect, instanța nu a făcut altceva decât să dea posibilitate intimatei de a înlătura apărările formulate de apelantă. În consecință, invocă nulitatea încheierii de ședință prin care, cauza a fost repusă pe rol, nulitate invocată în condițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, această nulitate invocată bazându-se și pe nulitatea hotărârii instanței de fond.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea excepției invocate, apreciază că nu este vorba, așa cum susține reprezentanta apelantei, de o cauză de nelămurire, cererea pe care a formulat-o se referă la alte aspecte care au trebuit lămurite și care au fost soluționate de instanța de fond în termen util.
Reprezentanta apelantei învederează faptul că, Codul d e procedură civilă prevede, că în condițiile în care instanța a acordat părților cuvântul pe fond, nu mai pot formula alte cereri, ori prin cererea formulată intimata nu a făcut altceva decât să mai propună alte probe, apreciind astfel că nulitatea invocată este legală.
Reprezentanta intimatei arată că, prin susținerea poziției sale a învederat că există acea cerere pe care urma aod epune la Tribunalul Bihor, în vederea îndreptării materiale.
Reprezentanta apelantei învederează instanței că, la dosar există data înregistrării cererii, aceasta având o dată ulterioară, respectiv în data 13.11.2008.
Instanța, față de aspectele arătate învederează că instanța competentă a lămuri și aceste aspecte, în eventualitatea formulării căii de atac împotriva cererii soluționate, este instanța superioară.
Reprezentanta apelantei învederează instanței că, cererea de îndreptare a erorii materiale a fost soluționată, însă nu i-a fost comunicată, prin urmare apreciază că acea încheiere este supusă căilor de atac apreciind astfel că, instanța de apel nu poate trece azi la judecarea prezentului apel până nu se hotărăște ce s-a îndreptat și până ce nu se vor fi epuizat toate căile de atac, instanța de fond având totodată obligația comunicării acestei încheieri.
Reprezentanta intimatei apreciază că aspectele invocate de apelantă nu sunt în măsură a ține în loc instanța de apel în a soluționa acest apel și drept consecință consideră că se poate trece la judecarea lui.
La întrebarea instanței, față de necomunicarea încheierii de îndreptare a erorii materiale, reprezentanta apelantei solicită amânarea cauzei.
Instanța, constată că cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă a fost soluționată de către Tribunalul Bihor, că cererea apelantei de comunicare a acesteia, ține de instanța care a pronunțat acea încheiere, astfel că respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta apelantei.
Reprezentanta apelantei învederează că, prin cererea înregistrată de intimată la 13.11.2008 s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul hotărârii, prin încheiere procedându-se la rectificarea acestuia, însă s-a omis a rectifica și minuta hotărârii care a rămas în forma inițială, aspecte față de care apreciază că nu concordă cu prevederile art.105 Cod procedură civilă, minuta trebuind a fi copia fidelă a hotărârii astfel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nulă sub acest aspect, deoarece există contradicție între cele două și drept consecință, solicită anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecare la Tribunalul Bihor.
Reprezentanta intimatei învederează instanței că prin cererea formulată și prin încheierea de îndreptare s-a modificat nu numai dispozitivul hotărârii, ci și minuta, cererea fiind formulată în condițiile art.281 Cod procedură civilă. Prin acea încheiere s-a rectificat în întregime hotărârea, neputându-se modifica scriptul, respectiv minuta scrisă de mână și drept consecință apreciază că hotărârea a fost rectificată în întregime.
Reprezentanta apelantei arată că dispozitivul hotărârii nu poate ține loc de minută, prin minută instanța a dispus ceva, iar prin dispozitivul hotărârii altceva. În momentul în care instanța a fost investită cu o cerere de îndreptare, este clar că nu instanța a fost cea care, din oficiu a îndreptat acea eroare materială, astfel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate absolută.
Instanța, având în vedere aspectele arătate la acest termen de judecată și nefiind alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată. învederează instanței că susține punctele de vedere exprimate în motivele de apel formulate, totodată invocă prevederile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, respectiv că instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea ei în soluționarea cauzei, precum și cele pentru care a înlăturat cererile părților. Totodată mai arată că, excepția de nulitate a unui act juridic poate fi invocată pe cale de principiu ori pe cale de excepție, instanța de fond nepronunțându-se asupra acesteia. De asemenea, apreciază că instanța de fond a încălcat principiul dreptului de apărare al pârâtei apreciind astfel că și față de acest aspect hotărârea este nulă și drept consecință se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pârâta fiind astfel privată de toate gradele de jurisdicție.
Reprezentanta intimatei în primul rând solicită un termen de amânare a pronunțării hotărârii pentru a putea răspunde și în scris aspectelor arătate la acest termen de judecată. In ceea ce privește excepțiile invocate așa cum a mai arătat, acestea nu sunt întemeiate, excepția de nulitate invocată la instanța de fond nu este o cerere separat formulată, ba chiar au fost audiați martori, probele depuse și toate apărările formulate de pârâtă fiind corect analizate de instanța de fond. Mai mult decât atât, aceasta nu a formulat o cerere reconvențională, apreciind astfel că nu există nici un motiv de nulitate a hotărârii atacate. Pe fondul cauzei apreciază că apelul este neîntemeiat și drept consecință solicită respingerea lui, cu cheltuieli de judecată. Precizează că va depune la dosar concluzii scrise, însă susține punctele de vedere exprimate și în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
In replică, reprezentanta apelantei învederează instanței că se opune cererii de amânare a pronunțării hotărârii, nu mai dorește ca intimata, în acest termen să mai depună și alte cereri așa cum a mai procedat, iar cu privire la susținerile reclamantei arată că, instanța de fond nici măcar într-o frază nu a arătat modul sau motivele pentru care a înlăturat apărările pârâtei.
Instanța, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.37/COM din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora admis acțiunea comercială exercitată de reclamanta - L cu sediul în comuna - jud S M, în contradictoriu cu pârâta O cu sediul în O str.-.- nr.3. jud. B și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata sumelor de 1.150.991,95 RON reprezentând contravaloarea facturilor nr. -/31.05.2005; nr. -/30.06.2005; nr. -/30.07.2005; nr. -/31.08.2005; nr. -/30.09.2005; nr. -/31.10.2005, sumă la care se adaugă penalități de întârziere de 0,07% pe zi calculate de la data de 27.02.2007. până la data plății efective; 52.288,75 RON reprezentând penalități de întârziere contractuale calculate până la data de 26.02.2007.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 9880,33 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt că raportul juridic obligațional dintre părți formează conținutul Contractului de furnizare agregate minerale de râu, având ca obiect furnizarea mai multor sorturi de agregate minerale de râu la prețurile indicate în art. 2 din contract, neincluzând, durata contractului fiind cuprinsă în intervalul de timp 06.05.2005 - 31.12.2005, termenul de plată fiind de 35 de zile calendaristice de la data facturării.
Potrivit clauzei penale stipulate la art. 4 alin. 2 din contract, "In cazul în care în termenul stabilit nu se face dovada plății se sistează livrarea de agregate și se percepe o penalizare de 0,07 % pe zi de întârziere."
Recunoașterea de către societatea pârâtă a raportului juridic obligațional statuat între părți este atât expresă, rezultând din cuprinsul concluziilor scrise, în care s-a menționat achiziționarea de produse necesare executării contractului de subantrepriză, inclusiv de la societatea reclamantă, în calitate de furnizor, cât și implicit, prin efectuarea de plăți parțiale, iar livrarea este atestată cu facturile fiscale anexate la dosarul cauzei acceptate, factura fiscală nr. - purtând însemnele societății pârâte, recepționare produselor fiind confirmată cu înscrisurile anexate la dosar (filele 10, 12, 14 și 16), certificate de martorul în calitate de delegat al societății pârâte la livrările de agregate de diferite sorturi pentru construcții de către societatea reclamantă, astfel cum rezultă din declarația acestuia anexată la dosar (fila 50), în care se specifică faptul că transporturile de agregate comandate zilnic telefonic de către martor sau de către inginerul constructor erau însoțite de avize de însoțire a mărfurilor, care corespundeau cu cantitatea de agregate livrată, iar recepția calitativă și cantitativă se făcea lunar prin semnare de către reprezentantul pârâtei, d-nul, pe baza confruntării tuturor avizelor de însoțire a mărfii cu facturile emise, în două situații martorul semnând în locul d-lui, după ce s-a asigurat că avizele de însoțire a mărfurilor coincideau cu facturile.
Susținerea pârâtei, în sensul necorespunderii calitative a mărfurilor încorporate în lucrările executate, ca urmare a nerecunoașterii acestora de către antreprenorul general, nu a putut fi reținută în cauză, deoarece raportul juridic dintre societatea pârâtă și antreprenorul general ROMÂNIA, nu-i este opozabil reclamantei, în cauză nefiind încheiat un contract tripartit, iar pârâta nu a notificat refuzul la plată al facturilor în cauză, acestea având regimul juridic al unor facturi acceptate, în sensul art. 46 Cod comercial.
De altfel operațiunile de livrare sunt înregistrate în contabilitatea societății pârâte în registrul cartea M parțială la data de 31.12.2006.
Din cuprinsul art. 1080 -1086 Cod civil, rezultă că răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor contractuale constă în plata daunelor-interese (despăgubiri) pentru repararea prejudiciului.
În cazul în care s-a stipulat o clauză penală, răspunderea pentru nerespectarea obligației pentru care s-a prevăzut această clauză constă în plata penalităților convenite (art. 1087. civ.)
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 și art. 4 din Legea nr. 469/2002 actualizată, privind întărirea disciplinei contractuale, "Părțile contractante au obligația efectuării tuturor plăților la data scadenței, stabilită conform contractelor. - în contractele încheiate, părțile pot prevedea ca, în cazul neîndeplinirii până la scadență sau până la un alt termen convenit a obligațiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalități pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare după data scadenței. - Totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1) si (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul."
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 969-970 Cod civil, art. 1075, 1080-1087 Cod civil, art. 46 cod comercial și art. 3 alin. 1, art. 4 din Legea nr. 469/2002 privind întărirea disciplinei contractuale, instanța a admis acțiunea comercială exercitată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta O, conform dispozitivului prezentei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta în calitate de parte aflată în culpă procesuală, a fost obligată la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, cu titlul de onorariu avocațial.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen și legal timbrat, apelanta -""SRL O, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că, hotărârea apelată este netemeinică și nelegală. În susținerea apărărilor la instanța de fond s-a invocat pe cale incidentală nulitatea absolută a contractului de furnizare agregate minerale de râu, excepție asupra căruia instanța nu s-a pronunțat. De asemenea, consideră că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză înlăturând fără nici o motivare apărările invocate. Astfel, s-a arătat că, în cauză nu a fost vorba de un raport comercial în formă simplificată, respectiv de vânzare - cumpărare de produse, ci de un raport comercial complex, ce trebuie privit în ansamblul operațiunilor cel compun.
Astfel, în luna mai 2005 între apelantă și ROMANIA"SRL au intervenit două contracte de subantrepriză conform cărora societatea apelantă s-a obligat să construiască în localitatea Sof abrică de mobilă al cărui beneficiar este SCADĂ FABRICA DE MOBILĂ"SRL Pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, societatea a achiziționat produsele necesare atingerii obiectivului contractat, de la diverși furnizori, convenindu-se cu -" ROMÂNIA"SRL ca lucrările executare să fie recepționate la sfârșitul lunii în curs, în care au fost executate, iar în luna următoare să se factureze contravaloarea lucrărilor executate în care intră, atât manopera, cât și contravaloarea materialelor achiziționate.
Acest aspect a fost adus la cunoștința furnizorilor de materiale, sens în care s-a convenit ca plățile reprezentând contravaloarea materialelor să fie efectuată către furnizori după recunoașterea lucrărilor de antreprenorul general.
Litigiul din prezenta cauză se datorează împrejurării că, antreprenorul general nu a recunoscut lucrările efectuate și implicit materialele incorporate în aceste lucrări, existând pe rolul instanțelor un litigiu între apelantă și antreprenorul general, în cadrul căruia s-a dispus efectuarea a două expertize ( contabilă și în construcții) care să stabilească contravaloarea lucrărilor.
Este adevărat, că facturile fiscale emise de reclamantă în prezenta cauză au fost înregistrate în contabilitate, însă achitarea lor nu s-a făcut decât parțial, în măsura recunoașterii lucrărilor și plățile efectuate de antreprenorul general.
Dacă, în dosarul separat îi vor fi recunoscute pretențiile cu privire la lucrările executate și se vor achita plățile aferente -" ROMANIA"SRL, se va achita tuturor furnizorilor de produse, contravaloarea acestora, furnizori printre care se regăsește și reclamanta.
Societatea apelantă nu este de rea credință și recunoaște raporturile comerciale dintre ea și reclamantă, însă convenția încheiată nu a fost efectuată în formă scrisă. Contractul de furnizare nr.19 din 30 mai 2005 nu este semnat de reprezentantul legal al societății, d-na, ci de d-1 care avea calitate de asociat, în cotă de 30% din capitalul social. Această calitate nu i-a conferit dreptul de decizie pentru angajarea societății, ori de a reprezenta legal societatea.
În consecință, solicită pe cale incidentală să se constate nulitatea lui și înlăturarea efectelor contractului, respectiv cele referitoare la penalități.
Intimata -"", prin întâmpinarea depusă la filele 12-13 solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata arată că, motivele de apel invocate nu sunt de natură a implica schimbarea soluției primei instanțe, atâta timp cât însăși apelanta recunoaște existența unui raport juridic între părți, recunoaște că s-au emis facturi pe care le-a înregistrat în contabilitate și că i s-au livrat materialele pe care le-a achitat parțial, chiar dacă contractul nr.19 din 30 mai 2005 fost semnat de asociatul, prin acceptarea facturilor emise și plățile efectuate s-a recunoscut existența efectivă a contractului.
Excepția nulității absolute a acestui contract nu este o veritabilă excepție, ci o apărare de fond asupra căreia instanța nu trebuia să se pronunțe în dispozitiv în mod expres, problema valabilității contractului fiind analizată detaliat de prima instanță.
Arată că, raportul contractual cu antreprenorul general nu îi este opozabil, afirmațiile apelantei, în sensul că ar fi existat o ipotetică înțelegere, ca antreprenorul general să plătească direct furnizorilor de materiale, fiind contrazise de poziția apelantei, care a făcut plăți ale acestor materiale.
În ședința publică din 11 noiembrie 2008, drept urmare a punerii în discuția părților a faptului că, prin hotărârea apelată, instanța de fond a acordat un plus petit, apelanta a invocat nulitatea hotărârii atacate și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata asupra acestui aspect a arătat că, hotărârea nu este lovită de nulitate, eroarea materială strecurată putând fi îndreptată de instanța de apel, ori separat cu o cerere de îndreptare a erorii materiale, adresate primei instanțe.
În ședința publică din 9 decembrie 2008, intimata -""SRL a arătat că, în urma soluționării cererii sale de îndreptare a erorii materiale strecurate în hotărârea primei instanțe, s-a rectificat eroarea materială privitoare la suma pretențiilor sale acordate, în sensul că suma la care a fost obligată apelanta pârâtă prin hotărâre este de 150.991,50 lei în loc de 1.150.991,50 lei, cât s-a trecut eronat inițial.
Apelanta pârâtă -""SRL O, în aceeași ședință publică a invocat nulitatea hotărârii apelate, având în vedere faptul că, în urma îndreptării erorii materiale doar în dispozitivul sentinței apelate nu și în minuta hotărârii care a rămas în forma inițială, între cele două există contradicție ce duce la nulitatea hotărârii.
Curtea de apel analizând apelul declarat prin prisma motivelor și excepțiilor invocate, cât și din oficiu, reține următoarele:
Între părțile din cauză s-a încheiat contractul de furnizare agregate minerale de râu, în data de 30 mai 2005 potrivit căruia reclamanta intimată s-a obligat să- furnizeze apelantei pârâte, sortimentele de agregate minerale de râu la prețurile specificate în contract, iar aceasta corelativ s-a obligat la plata contravalorii acestora, în termen de 35 de zile calendaristice de la data facturării lor.
În contractul părților s-a stipulat și o clauză penală conform căreia, în caz de neplată la scadență a contravalorii materialelor, se vor percepe penalități de 0,07% pe zi de întârziere.
Din partea apelantei pârâte, la încheierea contractului, a participat inginerul, contractul fiind semnat de acesta și ștampilat cu În privința acestui contract, apelanta pârâtă a invocat pe cale incidentală, în apărare nulitatea lui arătând că, a fost încheiat de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal al societății, din fișa societății eliberată de ORC de pe lângă Tribunalul Bihor rezultând că administrator al societății este, începând cu data de 3 mai 2003, d-na.
Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv declarația martorului audiat în apel a rezultat că, dl. ( ) a deținut calitatea de asociat la societate, cu cotă de participare la capitalul social de 30%, fiind și angajat al societății, având funcția de director de șantier al apelantei la lucrările de subantrepriză pe care aceasta le efectua pentru edificarea fabricii de mobilă, contractate de antreprenorul general ROMÂNIA"SRL. Materialele furnizate de reclamanta intimată au fost utilizate pentru realizarea obiectivului contractului de subantrepriză încheiat.
Motivul de nulitate invocat de apelantă este unul relativ, constând în depășirea limitelor mandatului acordat de societate directorului de șantier, care prin încheierea contractului, în numele societății pârâte, a angajat-o pe aceasta în raporturi contractuale cu societatea reclamantă.
Potrivit prevederilor art. 1546 Cod civil, mandantul este îndatorat a îndeplinii obligațiile contractate de mandatar în limitele puterilor date,nefiind îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul a făcut afară din limitele puterilor sale decât dacă a ratificat expres sau tacit convenția.
Dispozițiile art. 1167 cod civil stipulează că, în lipsa unui act de confirmare sau ratificare, este destul ca obligația să se execute voluntar, după epoca în care obligația putea fi valabil confirmată sau ratificată.
Confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară în forma și epoca determinată de lege, ține loc de renunțare, în privința mijloacelor și excepțiilor ce puteau fi opuse acestui act.
În speță, după încheierea contractului, acesta a început să se execute, reclamanta livrând materialele contractate pârâtei, în forma și modul convenit, iar pârâta le-a recepționat și utilizat pentru realizarea obiectivului dorit, înregistrând în evidența contabilă facturile emise de reclamantă și achitând periodic contravaloarea produselor livrate.
Procedând în acest mod, respectiv executând voluntar obligațiile asumate în contract, societatea apelantă a ratificat și confirmat tacit convenția încheiată în numele său, cu depășirea limitelor mandatului de către directorul de șantier.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța de apel reține că excepția nulității contractului pentru acest motiv este neîntemeiată, contractul încheiat cu depășirea atribuțiilor fiind ratificat tacit de apelantă, prin executare voluntară și plata parțială a contravalorii materialelor livrate.
Pe fondul cauzei, se reține că intimata reclamantă, pentru materialele furnizate, a emis pe seama apelantei 6 facturi la finalul fiecărei luni în care s-au livrat materialele, facturi însoțite de procesele - verbale semnate de ambele părți, care confirmau livrarea cantității de marfa livrată. Primele două facturi emise nr.- din 31 mai 2005 în sumă de 13.542 lei și nr.- din 30 iunie 2005 în sumă de 54.149,76 lei, au fost achitate integral de pârâtă, factura nr.- din 30 iulie 2005 în sumă de 61.013,68 lei, achitată parțial, existând un rest neachitat de 5.347,85 lei, iar ultimele trei facturi, nr.- din 31 august 2005 în sumă de 55.413,54 lei, nr.- din 30 septembrie 2005 în sumă de 79.458,68 lei și nr.- din 31 octombrie 2005, în sumă de 10.771,88 lei, au rămas neachitate.
Pentru întârzierea la plata facturilor emise, în temeiul clauzei penale inserate în contract, reclamanta a procedat la calcularea penalităților de întârziere prin raportate la numărul de zile întârziere și procentul stabilit pe zi de întârziere, solicitând instanței obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere cuantificate, până la data de 26 februarie 2007, cât și ulterior până la achitarea integrală a facturilor, modul de calcul al acestora fiind cuprins în acțiunea introductivă.
Aspectele invocate în apel d e către apelantă, în sensul că, ar fi existat o înțelegere cu antreprenorul general al lucrării, ROMANIA"SRL, în sensul de a se achita direct furnizorilor de materiale ce au contractat cu societatea pârâtă subantreprenoare, contravaloarea materialelor livrat, nu s-a dovedit în instanță prin nici un fel de înscris, afirmațiile martorului audiat în apel (21) fiind contrazise de atitudinea societății care a înregistrat în contabilitatea proprie facturile emise de reclamantă și a făcut plăți parțiale către aceasta.
Ori, dacă ar fi existat înțelegerea de care a făcut vorbire martorul, de plată directă a furnizorilor de către antreprenorul general, atunci subantreprenorul nu ar mai fi efectuat nici un fel de plată către furnizorii de materiale și nici nu ar fi înregistrat în contabilitatea sa facturile emise pe seama sa, ca fiind datorate.
De asemenea, afirmațiile aceluiași martori, în sensul că nu s-au livrat agregatele de râu, obiect al contractului, vor fi înlăturate, deoarece din procesele verbale aflate la dosarul primei instanțe, rezultă că s-au facturat cantitățile de marfa recepționate de către societate, modul în care s-a procedat la facturarea cantităților, fiind descris de martorii audiați la prima instanță care au arătat că, după confruntarea situațiilor privind marfa recepționată lunar de către directorul de șantier se proceda la emiterea facturilor, iar societatea apelantă prin, chiar motivele de apel a arătat că nu contestă debitul reprezentând contravaloarea agregatelor de râu livrate, ci doar penalitățile de întârziere pentru care au solicitat înlăturarea efectelor contractului încheiat.
Cu privire la prima excepție, a nulității hotărârii apelate, invocată în ședința publică din 11 noiembrie 2008, privitoare la acordarea de către prima instanță a mai mult decât s-a cerut prin acțiune, se reține că este neîntemeiată.
Astfel, în situația în care există vreo acordare plus petit de către prima instanță, hotărârea respectivă nu este lovită de nulitate astfel cum invocă apelanta, ci pentru acest considerent ea poate fi schimbată în apel ori modificată în recurs, în conformitate cu prevederile art.296, 304 pct.6 Cod procedură civilă.
În cauză, prin încheierea dată în camera de consiliu din 4 decembrie 2008, prima instanță a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul hotărârii, privitoare la obligația de plată a pârâtei, în sensul trecerii corecte a sumei de 150.991,95 lei, în loc de 1.150.991,95 lei, cum eronat s-a trecut în dispozitiv.
-se hotărârea pe calea îndreptării erorii materiale, neconcordanța existentă între suma solicitată de reclamantă de 150.991,95 lei prin acțiune și cea acordată de instanță, nu mai subzistă, în dispozitivul hotărârii apărând obligația de plată a sumei de 150.991,95 lei, de către pârâtă.
De asemenea, neîntemeiată este și cea de-a doua excepție, a nulității hotărârii invocate de apelantă, în ședința publică din 9 decembrie 2008, deoarece neconcordanța invocată între minuta hotărârii și dispozitivul rectificat în urma îndreptării erorii materiale, nu duce la nulitatea hotărârii respective, neconcordanța putând fi îndreptată pe calea completării încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente instanța de apel reține că motivele de apel, cât și excepțiile invocate de apelantă sunt nefondate astfel că urmează să dispună respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței apelate.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă instanța o va obliga pe apelantă să-i plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel ( reprezentând onorariu avocațial).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă-""SRLcu sediul în O,-/A, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă-""SRLcu sediul în,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.37/COM din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 12.12.2008 -
Jud. fond
Tehnoredact.--
15.12.2008/4 ex.
2 com./16.12.2008
1. pârâta - -""SRL cu sediul în O,-/A, jud.
2. reclamanta - -""SRL cu sediul în,-, jud. S
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
