Spete pretentii comerciale. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 12/MF
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Geli Erol
Grefier ---
Pe rol, judecarea apelurilor comerciale declarate de reclamanta - SRL - cu sediul în C,-, -F5,.E,.46, județ C și de pârâta C - cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.26/MF/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția Maritimă și Fluvială, în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la3.11.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanta - a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 76.473,72 lei - contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la barja 1582 recepționate prin procesul verbal din 28.02.2006, 4062,011 lei - dobândă legală calculată la debit până la 22.01.2007 și în continuare până la plata efectivă, 75.794,76 de lei - contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la aceeași barjă recepționate prin procesele verbale 42-45/15.07.2006, 2235,4261 lei - dobândă legală calculată la debit până la 22.01.2007 și în continuare, la care se adaugă cheltuielile de judecată legate de proces.
In motivare se arată că părțile sunt legate convențional prin încheierea contractului cadru de reparații nr. 363/1.11.2005 prin care se obliga a efectua reparații la barja nr. 1582 aflată în proprietatea beneficiarului pârât; reparațiile au fost recepționate prin procesele verbale din 28.02.2006 ( referitor la lucrări de beton ) și 15.07.2006, toate semnate de către părți; în conformitate cu aceste înscrisuri au fost emise factura fiscală -/5.04.2006 ( pentru suma de 107.743,37 lei, acceptată la plată de către pârâtă, din care a rămas un debit restant de 76.473,72 lei ) și factura -/18.08.2006 ( pentru suma de 77516,88 de lei, pentru care pârâta a recunoscut suma de 75.794,76 de lei ); sumele amintite sunt recunoscute de reprezentantul legal al societății SRL, care a apreciat însă în mod abuziv că reclamanta trebuie îndatorată la plata unor penalități de întârziere stabilite unilateral de 150 de euro /zi; în realitate, părțile nu au stabilit prin contractul de reparații termene limită de finalizare a lucrărilor și nici nu au stipulat o clauză penală, pârâta prevalându-se de pretinse întârzieri ale prestatorului pentru a se sustrage de la plata sumelor datorate; în drept au fost invocate dispozițiile art. 969 și următoarele, art. 1478 și următoarele Cod Civil, art. 46 Cod Comercial și ale OG9/2000.
Au fost depuse în copie următoarele înscrisuri:
- o listă de evidențiere a modului de calcul al dobânzii legale;
- contractul cadru de reparații nr. 363/1.11.2005 însoțit de o singură anexă;
- facturile fiscale -/5.04.2006, -/5.04.2006 și -/18.08.2006;
- procesele verbale de recepție din 28.02.2006 și 15.07.2006, cu numerele 42-45;
- situația de plată a utilităților pentru andocarea barjei 1582;
- devizul de reparații nr. 44/15.07.2006;
- adresa 1589/24.08.2006 emisă de către pârâtă;
- procesul verbal de conciliere directă datat 15.09.2006;
- factura fiscală -/28.02.2006 emisă de SA și o dispoziție a reclamantei de plată directă a facturii de către pârâtă;
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, învederând că prestatorul nu a respectat termenul stabilit de finalizare a lucrărilor - 31.12.2005, astfel încât nava nu a mai putut fi exploatată comercial; toate procesele verbale de recepție sunt semnate cu obiecțiuni și observații, dreptul de creanță al reclamantei fiind incert; conduita reclamantei conduce la invocarea excepției de neexecutare a contractului, apărare care produce efecte juridice și cu privire la capetele de cerere referitoare la dobânda legală; reconvențional, pârâta a cerut obligarea reclamantei la plata sumei de 19.500 de euro, reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a întârzierii lucrărilor de reparații la barja 1582; se subliniază în acest sens că părțile au prevăzut posibilitatea perceperii de penalități de întârziere ca o sancțiune pentru cocontractantul aflat în culpă, stabilirea cuantumului lor rămânând atributul instanței judecătorești; în drept au fost invocate dispozițiile art. 969 și următoarele, art. 1081-1082, 1084 cod civil și art. 119 Cod Procedură Civilă.
Prin sentința civilă 5427/7.05.2007 Judecătoria Constanțaa declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Constanța - Secția comercială, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr-.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, arătând că înțelegerea părților nu cuprinde clauze referitoare la termenele de execuție ale lucrărilor de reparații, pretinsa conduită culpabilă a prestatorului putând fi sancționată de beneficiar prin rezilierea convenției - fapt ce nu s-a petrecut; prin recepționarea lucrărilor, achitarea lor parțială și omisiunea pârâtei reconveniente de a se prevala de art. 1020-1021 Cod Civil se probează împrejurarea că termenele au fost respectate.
Prin încheierea nr. 4596/13.09.2007, Secția comercială a Tribunalului Constanțaa apreciat natura litigiului ca aparținând dreptului maritim, cauza fiind reînregistrată pe rolul secției maritime și fluviale sub nr-.
Materialul probator a fost completat prin depunerea corespondenței comerciale purtate de părțile în litigiu, a condițiilor de încărcare pentru convoaiele MEDIAȘ și - booking note și a atestatului de bord pentru barja 1582.
La cererea pârâtei reconveniente s-a întocmit un raport de expertiză contabilă de către doamna expert, care a concluzionat că a suferit un prejudiciu prin întârzierea lucrărilor de reparații la barja 1582 egal cu beneficiul nerealizat prin exploatarea comercială a navei, în cuantum total de 19878 de euro; suma menționată se raportează la veniturile pe care le-ar fi putut obține societatea în perioada 1.01.2006 - 15.07.2006 prin efectuarea a două voiaje de transport marfă.
Prin sentința civilă nr.26/MF/24.04.2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta SRL; a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de SRL în contradictoriu cu reclamanta - SRL; a respins ca nefondate cererile accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părțile nu au încheiat nici un act adițional la contractul cadru pentru barja 1582 având ca obiect individualizarea lucrărilor ce urmau a fi efectuate, a prețului negociat, a perioadei în care vor fi finalizate și a condițiilor specifice de efectuare a lor.
Reclamanta a efectuat reparații la nava amintită numai în cursul anului 2006, după ce înțelegerea ce fixa condițiile cadru de lucru își încetase valabilitatea prin ajungere la termen, pârâta refuzând să achite sumele pretinse prin prezenta acțiune.
Părțile s-au înțeles ca orice lucrare efectuată de prestator să fie realizată doar după încheierea unui act adițional ale cărui elemente concrete - descrise punctual în capitolul II - se completează cu condițiile generale stipulate în contractul cadru; prin urmare, au exclus - prin însăși voința lor - posibilitatea efectuării de reparații la nave pentru care nu sunt determinate caracteristicile navei, proprietarul acesteia, lista detaliată a lucrărilor agreate, prețul negociat pentru ele și termenele în care trebuie finalizate.
În aceste condiții, operațiunile specifice efectuate de prestator la barja 1582 se situează în afara prevederilor contractului 363/2005, relațiile comerciale dintre părți derivând dintr-o operațiune juridică distinctă ( încheiată în formă simplificată prin comandă urmată de executare ), de care reclamanta nu a înțeles să se prevaleze în prezenta cauză; dimpotrivă, societatea prestatoare - care a beneficiat pe tot parcursul procesului de apărare juridică de specialitate - și-a întemeiat pretențiile patrimoniale pe clauzele contractului cadru, apreciind în mod nejustificat că efectele acestuia s-au prorogat; însă, prelungirea valabilității actului putea opera doar prin manifestarea expresă de voință a ambelor părți, exprimată prin act adițional.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că pretențiile referitoare la beneficiul nerealizat sunt nefondate, întrucât nu există o clauză penală validă pentru lucrările de reparații efectuate de reclamantă în cursul anului 2006 și, în egală măsură, atât timp cât nu există termene stabilite de părți pentru finalizarea lucrărilor, nu se poate considera că reclamanta le-a depășit în mod culpabil.
Față de considerentele expuse, a respins ca nefondate ambele cereri, aceeași soluție primind-o și cererile accesorii vizând cheltuielile de judecată, părțile fiind reciproc în culpă pentru formularea în justiție a unor cereri nefondate.
Împotriva acestei soluții, au declarat apel ambele părți, pentru următoarele motive:
Apelul declarat de reclamanta pârâtă SRL:
1.In mod greșit a considerat instanța de fond situația de fapt, în sensul că cererea sa de obligare a pârâtei la plata sumei de 158.565,9171 lei este nefondată, pe de o parte pentru că reclamanta a efectuat lucrări de reparații la navă numai în cursul anului 2006, după ce înțelegerea ce fixa condițiile cadru de lucru își încetase valabilitatea prin ajungere la termen.
Arată că, dimpotrivă, lucrările de reparații au fost executate începând cu data încheierii contractului 1.22.2005, iar lucrările mari de s-au încheiat anterior datei de 28.02.2006, dată la care s-a încheiat procesul-verbal de recepție.
Consideră că termenul din 31.12.2005 prevăzut în contract nu este termenul până la care vor fi efectuate lucrările de reparații la barjă.
Ambele părți au considerat că lucrările s-au desfășurat în cadrul relațiilor contractuale stabilite prin contractul nr.363/1.11.2005, potrivit prețurilor stabilite în anexa 1 la contract și înțelegerilor verbale adiacente și tot la acest contract s-au raportat și când au purtat corespondența comercială, când au încheiat procesele-verbale de predare-primire lucrări de reparații și când s-au emis facturi.
In concilierea directă din 15.09.2006, ambele părți și-au exprimat pozițiile, pârâta precizând că este de acord să-i plătească 20.000 RON, considerând că restul datoriei este anulată de penalitățile de întârziere.
Insă, instanța a apreciat că pârâtă nu datorează nimic, deși aceasta a declarat expres că datorează suma de 20.000 RON:
2.Susținerea instanței privind necesitatea ca actele adiționale să fi fost încheiate exclusiv în formă scrisă și detaliate, în caz contrar contractul fiind nul, nu se regăsește în relațiile contractuale comerciale obișnuite.
Ambele părți au înțeles să-și manifeste voința și verbal prin comenzi de lucrări executate, precum și în scris prin încheierea de procese-verbale de recepție, facturi și corespondență comercială, specifice relațiilor comerciale.
3.Instanța a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a respins pretențiile sale de obligare a pârâtei la plata contravalorii acestora, apreciind că relațiile comerciale dintre părți derivă dintr-o operațiune juridică distinctă, încheiată în formă simplificată prin comandă urmată de executare, de care reclamanta nu a înțeles să se prevaleze.
Arată că orice fel de înțelegere între părți, fie că este prevăzută într-un contract scris, fie că este o comandă verbală urmată de executare, reprezintă un contract încheiat între părți, ce reprezintă voința părților, cu același înțeles, putere și temei juridic și, în oricare din cele două cazuri, instanța nu avea justificare pentru a îi respinge cererea.
Mai susține că nu și-a întemeiat acțiunea exclusiv pe contractul nr.363/2005 și anexa 1 scrisă la contract, ci și pe facturile nr.-/5.04.2006 și nr.-/18.08.2006, pe procesele-verbale de recepție nr.42, 43, 44, 45/15.07.2006, corespondența dintre părți depusă la dosar, devizul de "lucrări de tratament de corp" și factura corespunzătoare nr.-/5.04.2006, procesele-verbale de conciliere.
4.Solicită a se avea în vedere că și-a întemeiat acțiunea și pe disp.art.46 Cod comercial, iar pârâta a recunoscut că au fost executate lucrările de reparații la barja sa.
Se mai arată că și pârâta consideră ca și valabil încheiat contractul nr.363/2005 și se raportează la acesta în susținerea sa.
In concluzie, solicită obligarea intimatei-pârâte la plata contravalorii lucrărilor de reparații ce i-au fost efectuate, în cuantum total de 158.565,9171 RON din care 152.268,48 RON reprezentând debit și 6297,4371 RON reprezentând dobânzi legale și plata dobânzilor în continuare până la plata integrală a debitului.
II.Apelul declarat de pârâta reconvenientă:
Arată că, într-adevăr a existat un raport comercial cu reclamanta, prelungit în mod fortuit pe parcursului anului 2006, din cauza ritmului de desfășurare a lucrărilor, însă, ținând cont de termenul inițial convenit al lucrărilor și de lipsa unei noi convenții cu aceasta de fixare a unui nou termen, consideră că această întârziere reprezintă o încălcare a raportului contractual și o sursă de prejudicii, constituie un temei legal pentru dezdăunări, având în vedere că barja nu a putut fi repusă în stare de navigație și exploatare comercială în tot acest timp.
Întrucât contractul nu a prevăzut și un algoritm de calcul, și-a dimensionat paguba raportându-se la dispozițiile comune privind beneficiul nerealizat, iar câștigul de care au fost lipsiți calculat de expertul judiciar a fost în valoare de 19.878 euro, echivalentul a 72.710 RON, sumă la care reclamanta trebuia să fie obligată.
Solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și a menținerii soluției de respingere a acțiunii principale.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea apelului reclamantei.
Apelanta-reclamantă, prin întâmpinare solicită respingerea apelului formulat de pârâtă, motivând că părțile nu au stabilit în contractul cadru scris termene de execuție pe care prestatorul să nu le fi respectat sau cuantum de penalități pentru nerespectarea acestora.
De altfel, prin faptul că pârâta nu a reziliat contractul, înseamnă că a considerat că au fost respectate termenele de execuție și de calitate în raport de înțelegerea părților și de condițiile atmosferice necesare lucrărilor de reparații și a semnat procesul-verbal de recepție fără obiecțiuni cu privire la termenul de execuție, a plătit parțial lucrările suplimentare comandate la barjă după data de 31.12.2005 pretins a fi termen limită de efectuare a lucrărilor, iar expertiza contabilă nu face dovada pretinselor daune astfel cum au fost solicitate de pârâtă.
A fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriu pentru apelanta-pârâtă solicitat de apelanta-reclamantă.
Părțile au depus concluzii scrise.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport cu criticile aduse se constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește apelul declarat de către reclamanta pârâtă se apreciază că este nefondat deoarece,așa cum corect a reținut și instanța de fond,părțile nu au încheiat un act adițional la contractul cadru pentru barja nr.1582 în care să se stipuleze în mod expres obiectul lucrărilor de reparații,prețul acestora,modalități de plată,termenele de execuție,condiții specifice de efectuare a lucrărilor.
Mai mult criticile apelantei reclamante sunt nefondate deoarece lucrările efectuate la barja sus amintită au fost efectuate după încetarea valabilității contractului nr.363/2005 acesta s-a încheiat în ideea de a produce efecte de la data de 01.11.2005 respectiv momentul încheierii și data de 31.12.2005, neavându-se în vedere eventualitatea prelungirii acestuia,toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei confirmă această concluzie ele fiind întocmite în anul 2006 (procese verbale de recepție și facturi).
Susținerile reclamantei pârâte din motivarea apelului ei în sensul că ar fi făcut dovada pretențiilor formulate,că parte din acestea ar fi fost chiar recunoscute de către pârâta reconvenientă apelantă,nu au suport probatoriu iar referitor la suma presupusă a fi recunoscută în parte pârâta, aceasta a învederat expres în interogatoriul luat în fața instanței de apel,că nu poate fi vorba de o recunoaștere ci doar de o încercare de stingere amiabilă a litigiului dintre părți.
Față de cele mai sus arătate s-a reținut corect de către instanța de fond faptul că lucrările pretinse a fi efectuate și a căror contravaloare face obiectul litigiului dedus judecății nu se circumscriu prevederilor stipulate în contractul cadru nr. 363/2005 relațiile comerciale lor derivând dintr-o operațiune juridică distinctă comandă urmată de executare, de care reclamanta nu s-a prevalat în cauză, apreciind în mod nejustificat că efectele acestuia s-au prorogat.
In ceea ce privește apelul declarat de către pârâta reconvenientă, raportat la cele mai sus analizate și reținute se apreciază de asemenea că este nefondat, atâta timp cât în cauză se reține neincidența prevederilor contractului cadru nr.363/2005 aceasta susținând nejustificat faptul că pretențiile sale ar fi întemeiate deoarece apelanta reclamantă pârâtă ar fi executat lucrările a căror contravaloare o solicită după data de 31.12.2005 termenul de valabilitate al contractului.
In aceste condiții instanța de fond a reținut de asemenea în mod corect faptul că pretențiile referitoare la beneficiul nerealizat al apelantei pârâte sunt nefondate, atăta timp căt,pe de o parte nu există o clauză penală validă pentru lucrările de reparații efectuate de reclamantă în cursul anului 2006 iar pe de altă parte nu există termene stabilite de părți pentru finalizarea lucrărilor, nu se poate acredita ideea depășirii culpabile a acestora de către apelanta reclamantă.
Raportat la considerentele mai sus expuse si analizate urmează a se aprecia faptul că instanța de fond a analizat integral, complet probele administrate în cauză, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți cu consecința unei interpretări și abordări corecte a situației, astfel că sentința civilă apelată este temeinică și legală, motiv pentru care se va proceda la respingerea apelurilor formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile comerciale declarate de reclamanta - SRL - cu sediul în C,-, -F5,.E,.46, județ C și de pârâta SC SRL C - cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.26/MF/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția Maritimă și Fluvială, în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
4ex.
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Geli Erol
