Spete pretentii comerciale. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 120/A/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de pârâta A împotriva Sentinței civile nr. 819/C din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apelanta pârâtă Lines prin avocat, fiind lipsă intimata reclamantă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatara apelantei pârâte, av., depune la dosar adresa pentru primii doi martori, având în vedere cererea de probațiune formulată prin motivele suplimentare de apel.
Solicită în primul rând, încuviințarea probe cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosar împreună cu cererea de apel, considerând că este utilă și concludentă cauzei.
Arată apoi că sentința instanței de fond se bazează în principal pe proba cu expertiza, pe care o consideră nulă absolut în partea privitoare la calculul distanțelor pe traseele de transport pe care societatea pârâtă a prestat servicii de transport societății intimate. Susține că expertul nu avea calitatea necesară să procedeze la un astfel de calcul în baza tabelului cu distanțele dintre localitățile județului S, o astfel de competență aparținând unui expert tehnic de specialitate auto. Consideră că trebuie să se aibă în vedere și lipsa de documentare cu care a fost făcut această expertiză, care duce la concluzia că ea nu are un caracter științific, pentru a putea fi avută la pronunțarea soluției în cauză.
Pentru aceste motive solicită proba cu expertiza, urmând a se dispune determinarea lungimii traseelor parcurse de Lines în funcție de foile de parcurs deținute de societate și de calcularea corectă a distanțelor dintre localitățile de pe traseu, ca și probă testimonială.
Arată, de asemenea, că prin cererea de apel s-a solicitat și audierea a 3 martori pentru a dovedi că efectuarea transporturilor, traseele și comanda pentru efectuarea acestor curse erau aspecte verificate de organele de conducere ale intimatei, care au acceptat facturile emise de apelantă și au dispus plata acestora. Susține cererea doar pentru primii doi martori, respectiv, fostul director al societății intimate și G, fostul contabil al societății intimate.
Pentru toate motivele invocate solicită încuviințarea celor trei probe: înscrisuri, expertiză și audiere martori.
Curtea, în deliberare, respinge cererea privind efectuarea unei expertize tehnice întrucât nu este utilă cauzei raportat la expertiza efectuată în dosarul de fond și respinge cererea privind audierea celor doi martori apreciind că nu este utilă cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Mandatara apelantei pârâte, av., având cuvântul, susține motivele de apel așa cum au fost completate și le dezvoltă, arătând că expertiza care a stat la baza hotărârii primei instanțe a fost efectuată de o persoană care nu avea calificarea necesară, bazată pe lipsa de documentare și fără caracter științific. Aceasta trebuia efectuată de un expert în specialitatea auto. Mai arată că din actele depuse la dosar, se poate observa că societatea avea toate calitățile de a efectua transporturile, atestau efectuarea transporturilor în conformitate cu facturile emise de societate, volumul serviciilor prestate fiind astfel probat că este corespunzător volumului facturat, înscrisuri care sunt în concordanță cu prevederile contractului încheiat între părți.
Solicită cheltuieli de judecată, pe care le va justifica până la sfârșitul dezbaterilor.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 819/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta și obligată pârâta A la restituirea către reclamantă a sumei de 135.578 lei încasată necuvenit de la reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 10.006 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta, în calitate de beneficiar, și pârâta Laf ost încheiat contractul de transport nr. 1240/27.03.2007, având ca obiect efectuarea unor curse pe traseul S- și S- și retur.
La data de 11.02.2008, asupra gestiunii reclamantei s-a efectuat un audit intern și s-a constatat că, față de serviciile prestate efectiv, a fost achitată în plus suma de 138.961 lei, sumă facturată de pârâtă.
Reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate în plus.
Întrucât pârâta, în cadrul procedurii concilierii directe, a refuzat restituirea sumei, reclamanta a înaintat acțiune în instanță.
Instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată în parte, pentru suma de 135.578 lei, și a admis-o în limita acestei sume.
S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil și a principiului "pacta sunt servanda", convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar potrivit dispozițiilor art. 992 din același cod, cel ce, din eroare sau cu știință, primește ceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.
În speță, s-a constatat că pârâta a facturat către reclamantă servicii neprestate iar aceasta din urmă, de bună credință, a achitat facturile.
S-a conchis că, întinderea prestațiilor și cuantumul plăților au fost stabilite prin raport de expertiză contabilă și supliment la raport, necontestate de către pârâtă, valoarea achitată în plus de reclamantă fiind de 135.578 lei, sumă ce urmează a fi restituită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A solicitând anularea în tot și în urma rejudecării respingerea cererii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în fața ambelor instanțe.
În motivarea apelului se arată că sentința instanței de fond se bazează pe proba cu expertiza contabilă care este nulă absolut în ceea ce privește calculul distanțelor pe traseele de transport întrucât expertul contabil nu ar avea calificarea necesară.
Se mai susține că expertul a exclus din calcul cursele de transport efectuate sporadic, pe bază de comandă de la societatea intimată și nu a făcut o documentare serioasă, neverificând foile de parcurs raportat la numărul de kilometrii calculați pentru fiecare cursă.
Apelanta mai învederează că nu s-a ținut seama că la dosarul cauzei existau acte adiționale la contractul de transport în baza cărora au fost efectuate alte curse decât cele contractate, iar uneori s-au efectuat trasee combinate și se lucra sâmbăta.
În motivele suplimentare de apel pârâta arată că volumul prestațiilor nu poate fi determinat pe baza contractului și a actelor adiționale, ci pe baza comenzilor scrise și telefonice ale reclamantei.
Pârâta susține că expertul nu a calculat distanțele ținând cont de traseele consemnate în foile de parcurs în condițiile în care pentru multe destinații existau mai multe variante de traseu, iar pârâta a executat variantele care deserveau cât mai multe localități.
Apelanta mai arată că sentința pronunțată ar fi lipsită de motivare potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat (fila 58).
Reclamanta - Sas olicitat prin întâmpinare respingerea apelului ca netemeinic și nelegal (fila 67).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâtă raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că apelul declarat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica apelantei potrivit căreia sentința nu ar fi motivată în fapt și drept conform dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ. ester nefondată, întrucât judecătorul fondului a arătat în motivare probele care i-au format convingerea pentru soluția pronunțată, respectiv concluziile expertizei contabile efectuate, iar temeiul juridic a fost indicat în sensul art. 969 și art. 992.civ.
Susținerea apelantei că proba cu expertiza contabilă este nulă absolut în ce privește calculul distanțelor pe traseele de transport este neîntemeiată, întrucât pârâta a solicitat în probațiune proba cu expertiza contabilă care să stabilească în baza contractului nr. 1240/2007 și a actelor adiționale distanțele în kilometrii ale curselor efectuate (a se vedea fila 88 dosar fond), iar prin încheierea de ședință din 3 noiembrie 2008 fost admisă această cerere în probațiune (fila 25), și nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză sau contraexpertiză, necontestând-o în faza judecății de fond, doar reclamanta formulând obiecțiuni la care s-a răspuns de către expert la fila 164 din dosar.
Prin urmare, chiar pârâta a solicitat în fața primei instanțe efectuarea expertizei contabile pe baza contractului și a actelor adiționale, astfel că susținerea în cadrul motivelor de apel că volumul prestațiilor nu poate fi determinat prin raportare la actele mai sus indicate, ci doar pe baza comenzilor scrise și telefonice și a facturilor emise de pârâtă este nefondată.
Expertul contabil a avut în vedere la calculul distanțelor dintre localități "Buletinul Informativ al Consiliului Județean S cu privire la drumurile publice din județul S" (fila 139 dosar fond) care este un document oficial ce emană de la o autoritate de stat prin care s-a stabilit științific distanța în kilometrii dintre localitățile din județul S (fila 72) astfel că efectuarea unei expertize tehnice în domeniul auto care să stabilească distanțele dintre localități - solicitată de apelantă doar în dosarul de apel - nu era utilă și pertinentă cauzei, motiv pentru care această cerere în probațiune a fost respinsă de instanța de apel.
De altfel, în actul adițional din 16.01.2008 (fila 26 dosar fond) au fost prevăzute în kilometrii distanțele care trebuiau parcurse pentru traseele de transport ce formează obiectul acestui act adițional, iar în anexa la contractul nr. 1240/27.03.2007 încheiată la 25.07.2007 (fila 30) s-a stabilit limita maximă de kilometrii pentru dislocarea pe ruta A-S, expertul contabil având în vedere la efectuarea expertizei anexele și actele adiționale încheiate de părți ulterior contractului nr. 1240/27.03.2007 pe care le-a confruntat cu situațiile de transport întocmite de pârâtă.
Critica apelantei care arată că nu s-a ținut cont la calculul distanțelor de traseele consemnate în foile de parcurs, în condițiile în care pentru mai multe destinații existau mai multe variante de traseu iar pârâta a executat variantele care deserveau mai multe localități, este nefondată întrucât pârâta nu era îndreptățită să folosească alte trasee decât cele din contract și actele adiționale, iar dacă și-a asumat efectuarea unor astfel de trasee consemnate în foile de parcurs, nu putea solicita reclamantei plata serviciilor de transport care au exces dispozițiilor contractuale.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile pârâtei apelante, urmând ca în baza art. 296.pr.civ. să fie respins ca nefondat apelul declarat de pârâta
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr. 819/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.4/20.01.2010.
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
