Spete pretentii comerciale. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 13/A/2010
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - A - împotriva sentinței comerciale nr.559/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâtul intimat Consiliul local.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul apelantei depune la dosar chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, susținând că în mod greșit a fost soluționată acțiunea pe excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât termenul de prescripția a fost întrerupt, iar pârâtul și-a recunoscut pe cale amiabilă obligația de plată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința comercială nr.559/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și s- respins acțiunea formulată de reclamanta - A - împotriva pârâtului Consiliul Local al Comunei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Reclamanta, în calitate de prestator, a încheiat cu pârâtul Consiliul Local al comunei, în calitate de beneficiar, contractul de prestări servicii nr. 250/27.08.2001, având ca obiect reparații la drumul județean.
Reclamanta și-a îndeplinit obligația contractuală, executând lucrarea iar la data de 28.12.2001 a fost încheiat procesul verbal de recepție prin care s-a constatat că lucrările sunt executate conform documentației și corespund din punct de vedere calitativ și cantitativ.
În baza contractului mai sus menționat reclamanta a emis factura fiscală nr. 327/29.10.2001 în valoare totală de 1.434.877.735 lei Rol reprezentând c/val lucrărilor de reparație la DJ 108.
Din cuprinsul facturii rezultă că plata acesteia trebuia făcută în termen de 10 zile de la emitere.
Reclamanta a formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar la data de 08.05.2009.
Conform dispozițiilor art. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit in lege, iar conform dispozițiilor art. 3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
Raportat la data scadenței stabilită prin factură, 8.10.2001, termenul de trei ani în care putea fi exercitată acțiunea s-a împlinit la data de 8.10.2004.
Reclamanta nu a făcut dovada că termenul prescripției a fost suspendat în condițiile art. 13 sau întrerupt în condițiile art. 16 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Adresa nr. 1682/17.05.2006 de care se prevalează reclamanta nu poate avea efectul întreruptiv al termenului de prescripție întrucât aceasta a fost emisă cu mult după împlinirea acestuia.
Susținerea reclamantei în sensul că prescripția nu stinge decât debitul principal, este nefondată întrucât prin dispozițiile art. 1 alin 2 din Decretul Lege nr. 167/1958 se prevede în mod expres că odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesoriile.
Cererea pentru emiterea somației de plată formulată de reclamantă la data de 23.04.2004 de asemenea nu are efect întreruptiv cu privire la termenul prescripție dreptului material la acțiune în speță deoarece pârâtul nu a avut calitatea de parte în acel dosar, fiind chemată în judecată Primăria Comunei iar pe de altă parte acea cerere a fost respinsă, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. ultim din Decretul Lege 167/1958, în conformitate cu care prescripția nu este întreruptă, dacă cererea de chemare in judecata a fost respinsă.
Disponibilitatea manifestată de pârât pe parcursul judecății procesului de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, chiar dacă ar putea fi considerată ca o recunoaștere a debitului, nu este de natură să întrerupă termenul de prescripție întrucât, așa cum s-a arătat mai sus acesta s-a împlinit la data de 8.10.2004.
Părțile au însă în continuare posibilitatea de a soluționa în mod amiabil litigiul sau de a încheia o novație, deoarece prin prescripție de a stinge doar dreptul material la acțiune, respectiv acela de a apela la forța de constrângere pe calea unei acțiuni în justiție nu și dreptul subiectiv, în speță dreptul de creanță pe care reclamanta îl are împotriva pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - A - solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba.
În motivarea apelului a arătat că pârâtul Consiliul local al comunei a recunoscut debitul și a fost de acord cu soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.297 alin.1 Cod pr.civilă.
Apelul a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Verificând apelul reclamantei față de motivul invocat, în conformitate cu prevederile art.295 Cod pr.civilă curtea de apel constată că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Singurul motiv invocat în susținerea apelului a fost cel al intervenirii întreruperii prescripției extinctive prin recunoașterea existenței debitului prin adresa nr.1682/17.05.2006 și acceptul soluționării amiabile a litigiului.
Verificând adresa nr.1682/17.05.2006 ( fila 37 dos. Tribunalul Alba ) curtea de apel constată că aceasta emană de la Primăria comunei și nu de la pârâtul Consiliul local al comunei.
Simpla referire a avocatului pârâtului, la termenul de judecată din 16.06.2009 ( fila 38 din dos. Tribunalul Alba ), că are cunoștință despre o încercare de soluționare amiabilă a litigiului nu poate fi privită ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantei făcută de pârât. Nu s-a indicat între cine se poartă discuțiile și nu s-a depus un act din care să rezulte recunoașterea pretențiilor reclamantei așa cum au fost formulate prin acțiune.
Curtea de Apel constată că, în speță, nu s-a făcut dovada intervenirii întreruperii prescripției în conformitate cu prevederile art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
Cum singurul motiv de apel s-a dovedit a fi nefondat curtea de apel urmează ca, în temeiul art.296 și 297 Cod pr.civilă să respingă drept nefondat apelul reclamantei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - A - împotriva sentinței comerciale nr.559/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.4 ex./25.02.2010
Jud.fond
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
